tiganiada moderna

„Furi, nu furi, vremea stângii trece” – Țiganiada

Îți trebuie răbdare ca să treci de primele 25 de minute ale piesei. Pare decupată din discursul unui demagog, cu multe subtilități despre stat, uniune, cetățeni, minorități și … drepturile omului. Sunt iritanți – pentru orgoliul unui român corect – atitudinea a la Adrian Severin a celor doi politicieni care ajung în fața baronului.

Textul e încărcat de replici ironice, poate prea fine pentru obrazul de guvernant, la adresa partidelor politice – „Furi, nu furi, vremea stângii trece”, „Ce să facă țigănimea într-o țară unde nu mai e nimic de furat?!”, descrie ineficiența sistemului de justiție – „Dacă-i cu parchet e bine. Da’ de ce mă? Pentru că parchetul scârțâie!”, „Trăiască monarhia. Ba nu, trăiască republica. Ba nu, jos republica, trăiască democrația”.

tiganiada moderna

De fapt, lucrurile ordonate după legi și reguli au un înțeles cam … vag, mai ales pentru sărmanul țigan care se gândește doar la propriul stomac, ca orice alt om obișnuit care nu are aspirații de conducere. „Țiganiada” jucată pe scena Teatrului Regina Maria Oradea nu-i neapărat despre țigani, ci despre oameni și ipocriți, despre tradiții și regulile nescrise care sunt mai respectate în dezordinea aparentă a unei șatre decât legile scrise ale statelor ordonate – „fără organe și fără pulane”. În șatră nu contează atât de mult cultura individuală (singura țigancă ce știe să citească e mereu ignorată), cât ordinea din grup, unde toți lucrează simultan: unul face focul, altul meșterește ceva, alta fură etc. Nu lipsesc descântecele, vrăjile și leacurile băbești.

Țiganiada”, cu scenariul rescris de Radu Macrinici*, merită văzută pentru coregrafie, dar și pentru jocul actorilor. Iar dansurile, ei bine, dansurile sunt ceva aparte.  Mă întreb dacă după spectacole actorii și dansatorii au bătături în palme ori vânătăi pe picioare?!

țiganiada teatrul regina maria

Piesa rescrisă, adaptată la vremurile noastre – Vlad Țepeș e înlocuit de un baron al Uniunii Europene ce le promite o țară doar a lor dacă pun în scenă o piesă de teatru –  pare un ghiveci asezonat cu multe haine colorate, dansuri și mult fum pe o scenă fără un decor aparte.

Spre deosebire de varianta originală, scrisă de Ioan Budai Deleanu acum 200 de ani, în varianta adaptată țiganii nu se ucid între ei (deși nu reușesc să pună în scenă „pestacolul”, eșuând în a obține ceea ce le-a fost promis), dar ajung la concluzia că toată lumea-i țara lor. Și pleacă. Practic căsătoria din final poate reprezenta un nou început (nunta marchează o etapă importantă în viața omului) după un eșec într-un loc unde n-au fost doriți.

În concluzie: decât să urmăriți la TV o emisiune politică mai bine mergeți la teatru. Politica pare mai serioasă în Țiganiada decât în platoul lui Gâdea.

Fotografiile-s făcute de Sebi Tonț.

_________________________

 * menționez că-i dublu câștigător al UNITER, însă după ce-am văzut Love Story scrisă de Radu F. Alexandru, o piesă premiată pentru scenariu, mi-am pierdut încrederea în corectitudinea UNITER

1 thought on “„Furi, nu furi, vremea stângii trece” – Țiganiada

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.