„Furi, nu furi, vremea stângii trece” – Èšiganiada

ÃŽÈ›i trebuie răbdare ca să treci de primele 25 de minute ale piesei. Pare decupată din discursul unui demagog, cu multe subtilități despre stat, uniune, cetățeni, minorități È™i … drepturile omului. Sunt iritanÈ›i – pentru orgoliul unui român corect – atitudinea a la Adrian Severin a celor doi politicieni care ajung în faÈ›a baronului.

Textul e încărcat de replici ironice, poate prea fine pentru obrazul de guvernant, la adresa partidelor politice – „Furi, nu furi, vremea stângii trece”, „Ce să facă È›igănimea într-o È›ară unde nu mai e nimic de furat?!”, descrie ineficienÈ›a sistemului de justiÈ›ie – „Dacă-i cu parchet e bine. Da’ de ce mă? Pentru că parchetul scârțâie!”, „Trăiască monarhia. Ba nu, trăiască republica. Ba nu, jos republica, trăiască democraÈ›ia”.

tiganiada moderna

De fapt, lucrurile ordonate după legi È™i reguli au un înÈ›eles cam … vag, mai ales pentru sărmanul È›igan care se gândeÈ™te doar la propriul stomac, ca orice alt om obiÈ™nuit care nu are aspiraÈ›ii de conducere. „Țiganiada” jucată pe scena Teatrului Regina Maria Oradea nu-i neapărat despre È›igani, ci despre oameni È™i ipocriÈ›i, despre tradiÈ›ii È™i regulile nescrise care sunt mai respectate în dezordinea aparentă a unei È™atre decât legile scrise ale statelor ordonate – „fără organe È™i fără pulane”. ÃŽn È™atră nu contează atât de mult cultura individuală (singura È›igancă ce È™tie să citească e mereu ignorată), cât ordinea din grup, unde toÈ›i lucrează simultan: unul face focul, altul meÈ™tereÈ™te ceva, alta fură etc. Nu lipsesc descântecele, vrăjile È™i leacurile băbeÈ™ti.

„Țiganiada”, cu scenariul rescris de Radu Macrinici*, merită văzută pentru coregrafie, dar și pentru jocul actorilor. Iar dansurile, ei bine, dansurile sunt ceva aparte.  Mă întreb dacă după spectacole actorii și dansatorii au bătături în palme ori vânătăi pe picioare?!

țiganiada teatrul regina maria

Piesa rescrisă, adaptată la vremurile noastre – Vlad ÈšepeÈ™ e înlocuit de un baron al Uniunii Europene ce le promite o È›ară doar a lor dacă pun în scenă o piesă de teatru –  pare un ghiveci asezonat cu multe haine colorate, dansuri È™i mult fum pe o scenă fără un decor aparte.

Spre deosebire de varianta originală, scrisă de Ioan Budai Deleanu acum 200 de ani, în varianta adaptată țiganii nu se ucid între ei (deși nu reușesc să pună în scenă „pestacolul”, eșuând în a obține ceea ce le-a fost promis), dar ajung la concluzia că toată lumea-i țara lor. Și pleacă. Practic căsătoria din final poate reprezenta un nou început (nunta marchează o etapă importantă în viața omului) după un eșec într-un loc unde n-au fost doriți.

În concluzie: decât să urmăriți la TV o emisiune politică mai bine mergeți la teatru. Politica pare mai serioasă în Țiganiada decât în platoul lui Gâdea.

Fotografiile-s făcute de Sebi Tonț.

_________________________

 * menționez că-i dublu câștigător al UNITER, însă după ce-am văzut Love Story scrisă de Radu F. Alexandru, o piesă premiată pentru scenariu, mi-am pierdut încrederea în corectitudinea UNITER

1 thought on “„Furi, nu furi, vremea stângii trece” – Èšiganiada

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.