pisica_spioneaza

M-a păcălit. Din nou.

M-am ascuns în baie de îndată ce m-am ridicat din pat. Să nu-i dau timp să observe că m-am trezit. Încă 5 minute de liniște apoi se va dezlănțui iadul în apartament. În 5 minute nu-mi voi mai auzi gândurile, nu-mi voi mai simți pulsul alert și voi uita ce aveam de gând să scriu pe blog astăzi. Mereu uit ce am de făcut atunci când e scandal în casa noastră.

Așa că m-am spălat pe față, încercând să-mi revigorez ochii mici și alungiți. Cred totuși că într-o altă viață am fost un pui de chinez. O chinezoaică fițoasă ce mănânca bambus și orez, dar care refuza categoric să înfulece preparate din carne de câine. Sau de … pfuu, nici nu mă pot gândi la asta.

M-am rezemat de cadă, numărând în minte secundele până când va izbucni scandalul. 10, 9, opt, șapte … trei, doi… unu. Am închis ochii așteptând. Nimic. Liniște. Ba nu, se auzeau păsările care și-au făcut cuiburi deasupra ferestelor noastre. Era bizar de liniște în apartament.

Am tras aer în piept și m-am pregătit să înfrunt inevitabilul, diavolul păros. Cu mișcări tremurânde am deschis ușa. Am scos capul pe ușă, așteptându-mă s-o văd, așteptându-mă să-mi sară-n brațe. Coridorul era liber. Din camera alăturată se auzeau sunete înfundate de taste. Laurențiu-și testează calculatorul nou. Păsările ciripesc. Ceva lipsește.

Am intrat în dormitor. Patul era răvășit, așa cum îl lăsasem în urmă cu 5 minute, când am sărit ca fulgerată de sub plapumă și m-am refugiat în baie.

„Hmm, astăzi am scăpat”, m-am gândit. „Uf, cât sunt de ciufulită și de palidă. Grr, musai să mă tund”, mi-am spus încet și m-am băgat din nou sub plapumă. Ador diminețile când pot lenevi în pat încă 5 minute, adulmecând aroma cafelei de pe noptieră.

Am pus capul pe pernă. Ah, liniște. Soare. Miros de cafea. Și atunci s-a dezlănțuit iadul. A început să miaune. Și să miaune. Și să miauneeee ….

Nu s-a oprit din miorlăit până când n-am luat-o brațe și-am mângâiat-o sub bărbie. „Răsfățată mai ești, nemernică șantajistă ce ești”, m-am răstit la ea. Nici că i-a păsat de vorbele mele. A început să-mi toarcă-n brațe și să-mi facă masaj.

Bine, te iert. M-a fraierit. Din nou.

Oare pisicile colorate ale Hadellei sunt la fel de șmechere precum mâța mea în alb și negru?

pisica nemernica

7 thoughts on “M-a păcălit. Din nou.

  1. Sammotracus

    In general,in orice relatie,fie interumana,fie cu animale,plante,fenomene natural sau obiecte,nu acestea ne pacalesc,ci pacaleala ne-o “tragem” singuri.Din comoditate si o prea buna parere despre noi insine,acuzam cealalta parte,chiar daca ‘acuzarea” musteste de iubire!

    Reply
  2. Sammotracus

    In general,in orice relatie,fie interumana,fie cu animale,plante,fenomene naturale sau obiecte,nu acestea ne pacalesc,ci pacaleala ne-o “tragem” singuri.Din comoditate si o prea buna parere despre noi insine,acuzam cealalta parte,chiar daca ‘acuzarea” musteste de iubire!

    Reply
  3. Sv

    Mda, cunosc sentimentul … al meu patruped cum vede ca ma intind deja e prezent la intinderea de dimineata si scarpinat :))

    Reply

Leave a Reply to Sv Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.