Prima rezoluție de an nou

De Anul Nou toată lumea-și face planuri: voi munci mai mult, voi fi mai calm, voi avea răbdare, voi investi mai înțelept în proiecte etc. Ca tot omul, și io mi-am propus niște lucruri. Mărunte, că io consider că e mai frumos să trăiești viața în pași mici şi precauţi decât să faci hopuri uriașe și să pierzi toată distracția şi satisfacţia unui lucru bine făcut.

Acum 2 ani, de Anul Nou, am ciobit un pahar de suc. Nu l-am observat aşa că atunci când l-am spălat, am reuşit să mă tai la deget. Deşi eram calmă şi lucidă, de îndată ce am văzut sângele curgând şiroaie în palmă undeva în mintea mea s-a auzit un click, iar 10 secunde mai târziu Laurenţiu mă culegea de pe podeaua bucătăriei. Făcusem un atac de panică la vederea sângelui şi leşinasem puţin, cam aşa cum s-a dus să moară puţin Shakespeare al lui Marin Sorescu.

Anul acesta am reuşit performanţa să ciobesc o farfurie. Am observat când am spălat-o pentru că, nu-i aşa?!, iarăşi m-am tăiat la deget. De data asta n-am mai leşinat. Calmă şi liniştită, privind sângele cum pulsa din degetul arătător, am ajuns la baie unde am spălat rana cu dezinfectant şi, la fel de calmă, i-am sugerat lui Laurenţiu că ar fi bine să-mi înfăşoare un plasture peste tăietură. N-am mai leşinat, n-am mai făcut vreun atac de panică.

Deci prima mea realizare din 2013 e deosebit de importantă: am reuÅŸit să nu leÅŸin la vederea sângelui. Despre celelalte rezoluÅ£ii nu vă voi povesti, nu de alta, dar io nu cred în ideea “de mâine”, ci acÅ£ionez atunci când simt nevoia unei schimbări.

Pam-pam!