AÈ™teptam să termine LaurenÈ›iu de făcut poze la standul cu preparate din carne È™i cârnaÈ›i când Alex îmi povestea despre vinurile albe È™i aromate specifice Diosigului „Mie-mi plac vinurile roÈ™ii. AÈ™a-i că sunt È™i producători de vin roÈ™u pe aici? Uite, uite vin roooÈ™uâ€, rostesc cu voce tare, accentuând ultimele două cuvinte. Prin faÈ›a noastră trecea un nene cu vreo 3-4 sticle de vin în braÈ›e. Mă aude È™i de-ndată-l văd cum se întoarce uÈ™or pe călcâie È™i-mi zâmbeÈ™te. „Hat, sigur că avem È™i vin roÈ™u! Vă arăt pivniÈ›a mea imediat, numai staÈ›i să duc buteliile la oameniâ€.
Mai povestim despre una alta È™i îl zăresc pe nenea cum se apropie de noi. Zâmbea È™trengăreÈ™te de sub mustaÈ›a-i albă, uÈ™or răsucită pe la colÈ›uri. Purta bretele È™i un tricou cu un mesaj potrivit mai degrabă unui fermier american. „No, haidăți să vă arăt pivniÈ›a mea!â€. Vorbea foarte bine limba română, în ciuda accentului maghiar, È™i avea grijă să pronunÈ›e cât mai clar cuvintele.
„AveÈ›i vin roÈ™u, producÈ›ie proprie?â€, îl abordez direct pe om, È™i papilele-mi gustative deja salivau. „Apăi, sigur că avem. Acuma i-am dus la Dan Puric niÈ™te vin roÈ™u forte bun, că el numai vin roÈ™u bea. Mă scuzaÈ›i, la domnul Dan Puric, domnul artist, c-aÈ™a-i frumos să-i spui domnului actorâ€, ne povesteÈ™te în timp ce mergeam pe uliÈ›a ce duce spre pivniÈ›a cu butoaiele cu vin.
Dintr-o glumă într-alta, i-am povestit că am venit din Oradea cu bicicletele, ca să vedem pivniÈ›ele. „ȘtiÈ›i, n-avem voie să consumăm alcool dacă vom pedala pe È™osea înapoi la Oradeaâ€, ne-am scuzat când omul ne-a invitat la un pahar. N-a insistat să stăm la masă È™i să bem, aÈ™a cum fac gazdele care exagerează cu ospitalitatea, ci ne-a zâmbit È™i a început să ne povestească despre mica sa afacere de familie.
„Vinul e legătura omului cu cerulâ€
Așa am aflat că e un om „măritat†de 37 de ani în Diosig, că a cumpărat proprietatea în 1981 și că pivnița sa are sigur peste 100 de ani. La fel ca multe alte pivnițe din Diosig, și aceasta era umbrită de un nuc uriaș și de un cireș.
Am salutat respectuos familia care se îngrijea de musafiri, pregătind masa de prânz, în timp ce doi muzicanți întrețineau atmosfera cu un acordeon și-o vioară. Am coborât în pivnița rece și slab iluminată, lungă și potrivit de îngustă. „Decorată†cu butoaiele de vin, de-o parte și de alta a zidurilor. Ne-am făcut loc printre oaspeți și imediat am fost reperați de un tânăr dichisit la cămașă și vestă de costum. Am primit spre degustare vin alb. Plăcut parfumat, limpede și aromat, ne-a plăcut Muscat Otonel-ul oferit.
Aveam să aflăm că tânărul care ne-a servit e fiul bătrânului, pasionat de vinuri. Trăiește în Ungaria de mai bine de 12 ani și a uitat graiul românesc.  Înțelege limba, dar nu mai știe s-o vorbească. Bătrânul devine astfel traducătorul nostru, zâmbește și râde cu poftă la fiecare glumă despre vin, grâu și arome.
L-am întrebat dacă se promovează pe internet, dacă-È™i vinde produsele online. „SoÈ›ia are internet, ieu nu am. SoÈ›ia are feisbuc, îmi zice uneori „ioi, ioji baci, uite cu ce mândruță eÈ™ti în pozăâ€.
Am degustat È™i vinul roÈ™u pentru care venisem, un cupaj de fetească, merlot È™i alte soiuri pe care nu le-am reÈ›inut. O licoare limpede, un vin sec. „Unii producători bagă zahăr în vin ca să-l facă dulce, dar noi nu facem asta aici. HaideÈ›i, vă duc sus pe deal, să vedeÈ›i culturileâ€.
Trupul și sufletul divinității
De îndată ce-am ieÈ™it din pivniță am urcat scările improvizate ce duc spre livezile de pomi fructiferi, holdele cu cereale, grădinile de legume È™i, fireÈ™te, viÈ›a de vie. Ne-a arătat pământul proaspăt lucrat cu noile soiuri de viță altoită, aduse tocmai din Ungaria. „La noi nu se mai cultivă soiurile astea, sunt soiuri vechi care au dispărut din zona astaâ€. Ne-a spus È™i denumirile lor, dar nu am reÈ›inut. Mi-e ruÈ™ine că nu am o cultură a vinului, că nu cunosc soiurile È™i procesul de vinificaÈ›ie. „Fiul meu a zis să aducem È™i alte soiuri È™i să facem o statuie pentru Sfântul Orban, să ne protejeze culturile. Sfântul Orban e protectorul viilor È™i al dogarilor la catolici.â€, povesteÈ™te în timp ce ne arată o plăcuță cu un papă, înălÈ›ată pe un altar de piatră È™i ciment.
„TotuÈ™i, cum vă numiÈ›i?â€, l-am întrebat într-un târziu pe omul care ne-a tratat cu ospitalitate, ne-a invitat în casa lui È™i ne-a povestit despre munca sa. „Iojiâ€, zice mândru. Ne-a strâns mâinile cu putere, semn că e un bărbat hotărât. „Dacă vrem să venim într-un weekend cu bicicletele, avem unde să ne cazăm la vreun motel sau o pensiune din zonă?â€, l-am întrebat pe bătrân. „Apăi, aiciea e o problemă, că noi numai la cort vă putem caza. ÃŽn faÈ›a casei e loc de corturi, e È™i apă arteziană È™i în pivniță avem vin bun. Dacă vreÈ›i să veniÈ›i să sunaÈ›i cu 2-3 zile înainte să facem pregătirileâ€.
Ne-am aprovizionat cu vin bun și ne-am alăturat grupului de bicicliști la timp pentru a asculta ultimele minute din discursul lui Dan Puric.
Vinul ne-a dezlegat limbile și-a pornit conversațiile!
Site-ul producătorului de vin din Diosig: http://www.padalja.hu/.
Fotografii făcute de Laurențiu cu SonyNex5r!
Am fost si noi in pivnita omului. Mosneagul a fost foarte simpatic, de fapt, cel mai simpatic. Pivnita e chiar frumoasa, insa vinurile, sa-mi fie cu iertare, nu meritau pivnita respectiva. Exceptie poate acel soi ciudat, Gruner Veltliner, soi adus din Austria, ne-a dat sa bem din el in picaturi homeopatice.
Altfel e bine ca se intampla, iar cronica voastra e foarte faina. Si pozele.
PS. Vinul, daca-l vrei dulce si se potriveste soiul, nu e voie sa bagi zahar in el, e suficient sa contina strugurele zahar. Se opreste din fermentatie, se stabilizeaza si iaca, vinul e dulceag.
a uitat lb.romana? intrebati^l a stiut vreodata sa vorbeasca