Yearly Archives: 2014

rezolutii-pt-2015

În 2015

Îmi doresc mai puțin senzațional și mai multă chibzuială. Echilibru și răbdare. Răspunsuri clare înainte de concluzii pripite. Aș vrea să scăpăm de frica de muncă, de proiecte grele, trainice și spectaculoase tocmai prin simplitatea lor, dar 2015 are prea puține zile pentru o asemenea schimbare.

Așa că mai degrabă-mi doresc mai mult respect și cât mai puține frustrări scăpate de sub control.

Să fim sănătoși!

rezolutii-pt-2015

pisoi

Poze cu pisici

Am spus-o de multe ori: când sunt foarte stresată, singurul lucru care mă ajută să nu-mi pierd cumpătul, e să-mi fotografiez mâța. Mă foiesc prin casă pentru a prinde cadrul care-mi place și care pare a spune ceva, o momesc uneori cu gustări pentru a sta într-un loc. Și nu pot rezista tentației de a o smotoci pe burta mare și albă. Mai ales când parcă se oferă pe tavă, tăvălindu-se și expunându-și blana în toată splendoarea-i. Un posesor de mâțe știe bine la ce mă refer.

 Da, acum 15 ani detestam pisicile …

pisic

TheMitsi, pisică unguroaică de Oradea. În vis prinde toți porumbeii care-și fac veacul pe lângă fereastra de la etajul 5.

 

motan dragastos

Un motan curajos din Brănești, jud. Timiș – s-a luptat cu un câine și a rămas fără un ochi. Câinele nu a mai fost văzut de atunci 😀

 

pisoi

Gimmy, un pisoi acrobat din Lugoj. A sărit de la etajul 2 după o vrabie, și-a rupt un picior și acum are fobie de balustrada balconului.

 

caine si pisica dragastosi

Un motan și-un câine mic, alintându-se în Românești, jud. Timiș. Motanul se luptă cu șobolani aproape cât el de mari. Și le vine mereu de hac.

 

pisoi roscovan

Un pisoi mic și nepăsător din Oradea. Not a single f*ck was given that day. Stătea la poză ca un manechin pe scaunul stilistului…

 

Bonus: început de toamnă într-o pădure din Românești, Timiș 🙂

in romanesti

blue cat

AFF – Away from Facebook!

Speram să treacă neobservată decizia mea de a renunța, temporar, la profilul de Facebook. În definitiv, nu sunt o persoană populară ori sociabilă, speram că eticheta de om arogant sau nesuferit – pe care mulți necunoscuți mi-o atribuie – mă va feri de multe aspecte neplăcute ale vieții de adult care trebuie să se scalde în baltă cu toate animalele, c-așa a fost învățat.  Însă în ultimele 2 zile am primit neașteptat de multe mesaje/SMS-uri/mailuri despre cum de nu mai apar online, dacă-s ok etc. Și aș vrea să se înțeleagă un lucru:

I need a break! Am nevoie de liniște, de filtre mai eficiente. Uneori sunt precum o furtună de vară: întâi se văd fulgerele, dar tunetele sunt cele care înspăimântă. 

Nu, n-am blocat pe nimeni (de altfel, nu știu să fi blocat pe cineva, dar presupun că n-o fi o procedură prea complicată), am folosit foarte rar butonul „Unfriend” și, de obicei, în cazurile unor persoane prea înguste la minte pentru a le tolera, iar atunci când am realizat că nu am prea multe în comun cu unii oameni, am preferat opțiunea „Unfollow”.

Nu sunt obligată să dau explicații cuiva, dar am o obligație față de propria-mi persoană de a avea grijă de mine. Facebook e un canal prea intruziv și, bizar, tentant. În ideea că dacă îți pierzi capul pt 2 secunde, poți scrie și lansa online o mulțime de afirmații pe care nu le-ai lăsa să vadă lumina zilei în mod normal. Facebook parcă te invită să te oferi pe tavă, să lași să se vadă cât mai multe, să spui tot ce-ți trece prin cap, fără a te gândi pentru câteva secunde la consecințe. E atât de ușor să rănești pe cineva în era social media…

A nu se înțelege că am adoptat curentul „anti-facebook”, ce s-a viralizat în anumite grupuri. Nu, pur și simplu am realizat că e prea mult zgomot de fundal în jurul meu. Iar 90% venea de pe FB.

Da, momentan nu mai sunt pe Facebook, dar atelierul continuă. Pentru prieteni sunt pe YM!, skype și telefon. În rest mă găsiți prin e-mail și twitter.

blue cat

mere in ladita

Perspicacitate

La supermarket, în timp ce tanti bătea-n casa de marcat tot ce cumpărasem, dintr-o dată am auzit un chicotit de prunc și-o voce calmă, prea calmă de femeie. Am ridicat privirea și-am văzut lângă frigiderul cu lactate un băiețel de vreo 5-6 ani, cu bucle blondine. Nimerisem la țanc la o lecție de economie predată de către cel mic celei care-l însoțea.

Maaaami, dar ți-am spus de atâtea ori! Niciodată, dar niciodată în viața mea n-am văzut să se vândă lucruri gratis la magazin. De câte ori să-ți mai spun?”.

Gesticula ca un om mare, de parcă ceea ce spunea era cel mai important lucru pe care-l avea de transmis în acel loc și-n acel moment.

It made my night better!
mere in ladita

Fed up plus size :D

Ce ironic e faptul că americanii fac documentare după documentare despre obezitate, trag semnale de alarmă, arată cu degetul către corporații și totuși rămân în topul listei cu și despre obezitate. Americanii condamnă grăsimea și stilul nesănătos de viață, în timp ce fotomodelele „plus size” își fac apariția peste tot. Promovând, desigur, ideea că o femeie frumoasă are „forme” și că așa ar trebui să arate. Că nu e niciun bai în a avea 15-20 kg peste media sănătoasă.

În ultimii 20 de ani s-a abuzat de fotoșop, de cum ar trebui să arate un trup uman. Iar fotomodelele anorexice, ridicate pe piedestal, au înrăutățit situația. Dacă ieși din peisaj, ești diferi(ă), ajungi în categoria „nu ești cu noi, ești împotriva noastră”.  Să mai aduc aminte de dășteptul care, după Olimpiada din Londra din 2012, a spus că sportivele de performanță nu mai arată a femei pentru că-s slabe, au sânii ascunși și spatele lat?!

Dacă ești femeie și faci sport, nu mai ești feminină. Dacă ești slab(ă), că așa ți-e forma, ești urât(ă), iar dacă ai 50 kg în plus, ești gras(ă) și pro(a)st(ă).
Dar măcar avem subiect de vaită și etichete noi de aplicat …

Just my 2 cents!

Black and white de #prinBihor

Shades of black, white and grey.

Prin Bihor: Săcuieni, Sălăcea și Galoșpetreu. Unele scene/cadre arată mai bine în filtrele din Photoscape, altele-și pierd din farmec.

Licența de Lightroom e prea scumpă pentru bugetul meu alocat softurilor foto.

Detaliu cu balustrada care duce spre beciul din castelul Stubenberg din Săcuieni.

Prin_Bihor-2014_3

 

Scara din castelul din Săcuieni

Prin_Bihor-2014_4

 

Culoar, tot în Săcuieni

Prin_Bihor-2014_5

 

același culoar, într-un alt filtru, alt unghi.

Prin_Bihor-2014_6

 

Un vin alb din Valea lui Mihai, fotografiat într-un pahar din Galoșpetreu, într-o curte tradițională

Prin_Bihor-2014_9

 

Un lacăt de prin Galoșpetreu

Prin_Bihor-2014_43

 

Floarea-i tot din Galoșpetreu, dar din ce a mai rămas din grădina dendrologică a unui conac. Acum servește drept instituție unde copiii din familii nevoiașe sunt îngrijiți și crescuți de o mână de oameni. Conacul a fost restaurat cu ajutorul unui călugăr.

Prin_Bihor-2014_50

 

Din Sălacea, localitatea cu peste 1000 de pivnițe … Multe dintre acestea încă sunt folosite pentru depozitarea vinului.

Prin_Bihor-2014_95

 

Polenizare. În Sălacea.

Prin_Bihor-2014_105

 

Comoditate. În Săcuieni, în curtea castelului Stubenberg.

Prin_Bihor-2014_226

 

Galoșpetreu, pivniță tradițională.

Prin_Bihor-2014_240

culori curcubeu

Eticheta #7daysofbitching

Etichetele ne ajută să catalogăm obiectele pentru a fi mai ușor de arhivat, căutat, aranjat. Atunci când sunt folosite exclusiv pentru obiecte, etichetele sunt nemaipomenite.

Problema e că ne-am obișnuit să le aplicăm oamenilor, de cele mai multe ori cu tentă negativă. Spun „ne-am” pentru că, spre rușinea și nesimțirea mea, și eu mai încadrez oamenii în categorii necorespunzătoare. Am crescut și m-am dezvoltat într-o societate unde ești încurajat să pui etichete altor oameni care sunt diferiți de tine.

Ești femeie, ai peste 30 de ani și nu te-ai măritat? O etichetă de „carieristă fără suflet, necruțătoare – heartless bitch” ți-este lipită pe spate imediat ce ai precizat funcția pe care-o ocupi într-o firmă.

Ai 30 de ani și ai vrea să-ți întemeiezi o familie cu bărbatul lângă care trăiești de ceva vreme? Ți se aplică aproape imediat eticheta de „femeie proastă care nu-i în stare să facă nimic altceva cu viața ei, așa că vrea să toarne un plod ca să aibă un motiv de laudă în fața prietenelor nemăritate”.

Știu, sunt etichete crude, nemiloase și, de multe ori, fără un gram de adevăr, dar le-am auzit și citit de atâtea ori încât am dezvoltat o oarecare imunitate la reacțiile astea. De obicei sunt folosite pe post de „argumente” atunci când nu știm cum altfel să dominăm o conversație. Ne lăudăm în grup atunci când ne înțelegem glumele banale, ne bârfim reciproc în fața celor dispuși să ne asculte frustrările și judecăm oamenii după cât de multe au în comun cu noi. Introvertiții sunt cei mai nefericiți.

Trasăm prea puține limite în ceea ce privește viața personală, ne lăudăm cu nimicuri, ne vindem afecțiunea și încrederea pe mărunți și lăsăm orgoliile copilăroase să distrugă prietenii.

Și ca să nu las cu o impresie negativă despre cele scrise mai sus, iată o poză cu nuanțele curcubeului.

See the rainbow, follow the rainbow …

culori curcubeu

vin-nomad-aurelia-visinescu

Alegerile Prezidențiale România 2014, pe Facebook

Update, 17 noiembrie 00.15: Iohannis a primit peste 53% dintre voturi, spune Dragnea într-un interviu 

După rezultatele exit poll-urilor, care diferă în funcție de fiecare televiziune, de politica mai mult sau mai puțin editorială, ÎNCĂ nu e clar cine va deveni Președintele României. Digi și IRES spun că Iohannis a primit 50.9% din voturi, Ponta doar 49,1%. Alte televiziuni dau cote de 50%-50%, iar A3 dă exact invers datele oferite de IRES.

Însă e de observat și analizat cum și cât de activă e comunitatea fiecărui candidat.

Social Media Managerul care se ocupă de pagina lui Victor Ponta a pus o poză și un mesaj care-l dau drept viitorul conducător al țării. Într-un singur minut de la publicarea imaginii, a strâns 6 distribuiri și câteva sute de aprecieri.

ponta rezultate alegeri 2014

Social media managerul care se ocupă de pagina lui Klaus Iohannis a pus o imagine  cu un politician care nu transmite victoria, ci prin textul care însoțește poza transmite îngrijorarea față de restricționarea unui drept al omului: acela de a alege. În doar un minut a avut peste 200 de distribuiri și peste 4000 de aprecieri.

johannis alegeri 2014

Da, algoritmul Facebook ar putea avea un rol în discrepanța asta uriașă, dar din câte știu, algoritmul rețelei de socializare e influențat de useri, de cât de mult și des interacționează aceștia cu o pagină.

Aș prefera să vă formați voi, acei cititori care mai sunteți pe aici, o părere și să trageți o concluzie.

Ce mai e interesant de observat e protestul românilor după anunțarea rezultatelor, proteste anti Ponta prim ministrul, anti actuala guvernare care se face vinovată de proasta organizare a alegerilor din diaspora. O prietenă din Belgia îmi povestea că a stat 5 ore în frig ca să ajungă să voteze, un prieten din Londra arăta într-un video câte persoane stăteau la coadă ca să voteze înainte cu o oră de închiderea birourilor electorale.

Protestele oamenilor nu-s pro sau anti un candidat, ci sunt împotriva unui guvern care pare să-și bată joc de dreptul oamenilor: acela de a vota, de a alege.

vin-nomad-aurelia-visinescu

Cold hearted b*tch! #7daysofbitching

Minus 2 grade Celsius s-au înregistrat azi noapte în Oradea, arată AccuWeather. De vreo săptămână e frig în toată țara.
Eu încă nu am căldură în garsonieră. Dar sunt mai norocoasă decât vecinii care locuiesc în apartamentele de pe margine. Garsoniera mea e între 2 apartamente mari, am un singur perete exterior.

E răcoare în casă. Mai pun o bluză pe mine, mai fac un ceai, mai încălzesc o oală cu apă și temperatura crește cu vreo 3 grade. Sub plapumă e atât de cald încât uneori îndrăznesc să scot un picior la răcoarea din încăpere. Pe fotoliu, sub pătură, e bine, pot lucra liniștită cu o ceașcă de ceai lângă laptop. Mâinile, altminteri reci, rămân calde datorită mișcărilor repetate cu lâna și croșeta.

Săptămâna trecută am avut apă caldă doar 3 zile din 7. Azi iarăși am descoperit că nu mai am apă caldă. Deși e neplăcut, m-am obișnuit cu dușul rece zilnic. Și ce dacă au apărut dureri de spate și de rinichi?! Doar n-oi sta jegoasă!

În luna septembrie muncitorii de la RDS au lucrat de la 8 dimineața până la 10 seara pt a termina proiectul cu toate cablurile pe sub pământ. Au asfaltat frumos în urma lor. De 2 săptămâni au apărut alți muncitori. Sparg ce-au asfaltat primii. Or fi de la CET, pt că apa caldă se ia de fiecare dată când apare un șanț nou în jurul blocului.

Poate-ar trebui să mă obișnuiesc în aste condiții. Dacă iese Ponta președinte, poate că așa de rece ne va fi viitorul …

p.s: poza n-are legătură cu textul, firește. Dar mi-a plăcut cum a ieșit sticla de vin la lumina becului economic. Cât despre licoare, pot spune că a fost savuroasă lângă pulpe de curcan gătite într-o tigaie cu fund gros, la foc mic, cu ananas și smântână. 

vin-nomad-aurelia-visinescu

trandafir galben portocaliu

Romantism la bătrânețe

Am ieșit din gară și mi-am făcut loc printre zecile de oameni care veneau, ca o viitură, de pe peroanele reci.
Studente, îmbrăcate sumar, înghețau cu telefoanele în mâini, băbuțe, cu năframe groase și monocrome, cărau plase mari de rafie. Hrana săptămânală pentru un nepot student la Cimișoara. La un moment dat m-am oprit pe margine, pentru a face loc viiturii umane.
Și atunci i-am văzut.

Ea era așteptată la intrarea în gară de un el. Cu un trandafir portocaliu. Înfofolită într-un palton vechi, cu o geantă de mână burdușită de lucruri foarte importante pentru femei, s-a rușinat instant la vederea florii. S-a bâlbâit, i-a zâmbit cu juma de gură. A încercat să-și ascundă rușinea aia tipic feminină, când reacționăm ca niște prostovane atunci când primim complimente, în loc să le acceptăm cu mândrie.

I-a mulțumit rapid cu încă un zâmbet cald și, ținând sacoșa la piept, l-a cuprins de braț și-au intrat mândri în gara jegoasă a Timișoarei.
The end!

trandafir galben portocaliu