Speram să treacă neobservată decizia mea de a renunÈ›a, temporar, la profilul de Facebook. ÃŽn definitiv, nu sunt o persoană populară ori sociabilă, speram că eticheta de om arogant sau nesuferit – pe care mulÈ›i necunoscuÈ›i mi-o atribuie – mă va feri de multe aspecte neplăcute ale vieÈ›ii de adult care trebuie să se scalde în baltă cu toate animalele, c-aÈ™a a fost învățat. Însă în ultimele 2 zile am primit neaÈ™teptat de multe mesaje/SMS-uri/mailuri despre cum de nu mai apar online, dacă-s ok etc. Și aÈ™ vrea să se înÈ›eleagă un lucru:
I need a break! Am nevoie de liniÈ™te, de filtre mai eficiente. Uneori sunt precum o furtună de vară: întâi se văd fulgerele, dar tunetele sunt cele care înspăimântă.Â
Nu, n-am blocat pe nimeni (de altfel, nu È™tiu să fi blocat pe cineva, dar presupun că n-o fi o procedură prea complicată), am folosit foarte rar butonul „Unfriend†și, de obicei, în cazurile unor persoane prea înguste la minte pentru a le tolera, iar atunci când am realizat că nu am prea multe în comun cu unii oameni, am preferat opÈ›iunea „Unfollowâ€.
Nu sunt obligată să dau explicaÈ›ii cuiva, dar am o obligaÈ›ie față de propria-mi persoană de a avea grijă de mine. Facebook e un canal prea intruziv È™i, bizar, tentant. ÃŽn ideea că dacă îți pierzi capul pt 2 secunde, poÈ›i scrie È™i lansa online o mulÈ›ime de afirmaÈ›ii pe care nu le-ai lăsa să vadă lumina zilei în mod normal. Facebook parcă te invită să te oferi pe tavă, să laÈ™i să se vadă cât mai multe, să spui tot ce-È›i trece prin cap, fără a te gândi pentru câteva secunde la consecinÈ›e. E atât de uÈ™or să răneÈ™ti pe cineva în era social media…
A nu se înÈ›elege că am adoptat curentul „anti-facebookâ€, ce s-a viralizat în anumite grupuri. Nu, pur È™i simplu am realizat că e prea mult zgomot de fundal în jurul meu. Iar 90% venea de pe FB.
Da, momentan nu mai sunt pe Facebook, dar atelierul continuă. Pentru prieteni sunt pe YM!, skype și telefon. În rest mă găsiți prin e-mail și twitter.
