Am o bună memorie a vocilor. De multe ori doar datorită vocilor reușesc să recunosc diverse persoane cu care socializez ocazional. Așa că era firesc să devin dependentă de microbul cărților audio. Da, da, știu, nu-i la fel cu a citi o carte, nu-i la fel cu a răsfoi foile ce miros a vechi și mucegai. Așa am spus și eu. Până ce-am cumpărat prima carte audio și m-a cucerit vocea doctorului Steve Peters. Apoi am continuat cu The Cuckoo’s Calling, narată de un actor cu un timbru vocal ce iese-n evidență – Robert Glanister. Atât de mult mi-a plăcut, încât am ascultat-o de vreo 3 ori. Accentul acela britanic, cursiv, coerent, nararea pe diverse tonalități… mmm! Per total, o experiență foarte plăcută. Iar Police, de Jo Nesbo, n-ar fi fost o audiție atât de fascinantă fără vocea gravă a lui Sean Barrett.

M-a impresionat și versiunea audio de la The Help, narată de Jenna Lamia, Bahni Turpin, Octavia Spencer, Cassandra Campbell. Accentul acela sudist – atât al omului alb, cât și al omului de culoare – oferă o experiență audio mult mai bună decât simpla lecturare a cărții pe hârtie.

De regulă îmi cumpăr cărțile de pe audible.co.uk, pentru 8 lire pe lună pot să-mi iau ce carte-mi doresc. Ba chiar profit din plin de ofertele 1+1 gratis, pe care le desfășoară în mod regulat compania. Prefer audible pentru că pot asculta fragmente din cărți. Dacă nu-mi place vocea naratorului, n-o cumpăr în formatul audio și, dacă într-adevăr vreau să citesc acea carte, o caut în format tipărit.

Și Librăria Humanitas are o promoție interesantă: în iulie poți cumpăra cărți audio la promoția 2+1 gratis. Problema e că nu poți asculta fragmente din cărți și nu poți să-ți dai seama dacă merită sau nu să dai 50 lei pe un audiobook românesc. Vocea naratorului e foarte importantă pentru o carte audio reușită!

Îmi place să ascult în timp ce croșetez, pentru că multe proiecte le lucrez din reflex, fără a-mi solicita atenția.