ÃŽn ÅŸcoală orele de geografie se derulau în felul următor: „asta e harta ţării, ăştia sunt munÅ£ii, aci-s depresiunile, aia verde-i câmpia. Åži acum să învăţăm pe de rost judeÅ£ele României ÅŸi reÅŸedinÅ£ele lor.â€
Îmi plăcea atât de mult ora de geografie încât de cele mai multe ori adormeam cu capul pe bancă. Mă trezeau colegele când se plictiseau să-mi mai împletească părul. Aşa că da, cunoştinţele mele de geografie și geologie se rezumă la „prin Lugoj trece Timișul, prin Timișoara stă Bega.†Oradea-i cu Crișul Repede, dacă ardelenii-s lenți, măcar apa să fie rapidă.
Să-mi fie rușine! Și-mi e rușine!
De asta m-am È›inut ca un scai după speologi când i-am auzit vorbind despre cum se formează o peÈ™teră – sunt mai multe ipoteze despre cum s-a format peÈ™tera Osoi. Norocul meu c-am nimerit un bănățean de-al meu – mulÈ›umesc, Florin! – care mi-a explicat pe îndelete despre roci, cum se formează anumite formaÈ›iuni, cum sunt clasificate peÈ™terile, È™i chiar ziceam că aÈ™a ar trebui predată geografia È™i geologia în È™coală. Nu neapărat la nivelul „târâș pe coate È™i genunchi†ca să parcurgi cei peste 70 de metri care-s intrarea în peÈ™tera Osoi, ci prin excursii în natură, unde poÈ›i vedea diferenÈ›a dintre o piatră de calcar È™i una de gresie, spre exemplu. Sunt peÈ™teri cu deschideri mari, necomerciale, unde elevii/studenÈ›ii pot vedea în practică ce anume înseamnă teoria.
Dar nu intrăm în subiectul educație, că până terminăm de disputat ipotezele, sigur un speolog va reuși să parcurgă tot târâșul mare din Osoi (momentan s-au parcurs doar vreo 700 metri).
ÃŽn peÈ™teră m-am bucurat cel mai tare de faptul că-s mică È™i slăbuță. ÃŽn timp ce mulÈ›i dintre cei ce-au intrat în peÈ™teră s-au udat până la  … brâu :D, io m-am transformat în mâță È™i-am parcurs intrarea – care-i cu apă – sprijinindu-mă pe pereÈ›ii înguÈ™ti. La ieÈ™ire-a fost mai tragic, am căzut cu fundul în apă. Fapt care mi-a servit drept inspiraÈ›ie pentru:
Foaie verde, iarbă scurtă
apa-n peÅŸteră-i cam … udă! :)))
Am intrat la amiază, am ieșit seara pe la 8 și ceva. Beznă, frig, ninsoare. Să înghețe sufletul în mine, nu alta. Norocul meu c-am avut vreo 3 straturi de haine pe mine. Plus salopeta de speologie.
Ca să fac poza asta mi-am julit cotul stâng de 2 ori până am ajuns într-un spaÈ›iu unde înălÈ›imea depășea 50 cm. Cam atât mi-a trebuit să mă întorc de pe burtă pe spate È™i să focalizez pe mititelul ăsta. Din spatele meu, la vreun metru jumate – 2, o frontală lumina înspre liliac È™i uite aÈ™a am obÈ›inut un cadru drăguÈ›, fără a-l deranja. Că doar È™tim că-s fiinÈ›e protejate. Ne-am retras rapid È™i l-am lăsat să viseze în continuare la Gina. Cred că-n curând Gina va avea È™i curte È™i casă.  😀
M-am surprins că duminică, după târâșul din peșteră de sâmbătă, am mai avut suficientă energie să mai urc și să cobor pe creste prin zăpadă, în căutare de avene și ponoare. De altfel, o tură de peștereala e indicată oricărei persoane care simte nevoia de a face cunoștință cu toți mușchii corpului. Așa brusc! De sâmbătă genunchii, coatele și baza spatelui parcă pulsează la atingere și de fiecare dată când mă întind, realizez că am mulți mușchi nițel „supărați†pe spate.
Și mai interesant e că oboseala asta fizică nu s-a transformat într-una psihică, dimpotrivă, a alungat-o pe cea care pune presiune și provoacă prea mult stres inutil.
Poze din categoria „iola†n-am, că io-s cea din spatele aparatului foto. Care aparat foto – 400d-ul cu 50 mm de 1.8 – e mi-nu-nat! L-am târât prin 2 peÈ™teri – Osoi È™i Coiba Mare – până acum È™i încă mai funcÈ›ionează impecabil. Cu toate că-i plin de argilă. Sper să vadă cât mai multe peÈ™teri È™i aventuri, că tare mi-e c-am prins virusul ăla care te scoate mereu din oraÈ™. Și pentru că io nu iau antibiotice, îl las să-È™i facă de cap, cine È™tie unde-oi mai ajunge …
Și, voi? Pe unde v-aÈ›i îmbătat în weekend? 😀
:))) Si eu am patit exact acelasi lucru: la intrare in Osoi m-am descurcat bine, m-am catarat frumos pe pereti, (ce-i drept, dupa ce m-am vaicarit un pic), dar la iesire deja eram prea relaxata si am scapat un picior in apa. Oricum merita tot cataratul si tarasul, e o pestera superba, mi-a placut mult! 🙂
Io m-am “imbatat” la CoderDojo… Sper sa ajung simbata asta la urmatoarea iesire in natura, dar inca nu e sigur.
Pe de alta parte, cea mai buna metoda prin care poti invata geografia Romaniei (de exemplu) e sa-i plimbi pe elevi prin tara. Sa-si formeze amintiri placute din locurile pe care i le arati pe harta.