Comoditate #7daysofbitching

Am ieșit din peșteră și ne-am așezat pe-o piatră, la soare. Răcoarea din interior și apa rece m-au făcut să mă întind pe stânci ca o șopârlă umană, în căutare de căldură. Atunci i-am văzut, doi oameni simpli de la oraș. El, cu o pereche de pantaloni de trenning de fâș și teniși în picioare,  ea cu o pereche de pantofi tip balerini și blugi cu briz-brizuri la buzunare. Stăteau pe margine și priveau în întunericul peșterii. Să intre, să nu intre? Doamna mai aruncă o privire de jur împrejur și observă o tablă pe care scrie: „Această peșteră nu face parte din traseul oficial. Pericol de viitoră. Accesul turiștilor interzis!”.

Pe el îl despărÈ›ea un pas de cărarea care ducea-n adâncul pământului. Se privesc pentru câteva secunde È™i ea-i spune „nu intra, e interzis, scrie pe tabla asta aci”. Cu asta parcă l-a ațâțat È™i mai mult. El își dă jos bluza È™i scoate poÈ™eta ei de sub braÈ›. I-o înmânează È™i-i spune cu jumătate de gură: „merg numa’ pân’ aci, nu stau mult” È™i coboară-n È™ir cu alÈ›i turiÈ™ti.

Ea se aÈ™ează pe-o piatră mai mare È™i, nerăbdătoare, aÈ™teaptă un semn. Strânge de poÈ™etă È™i stă încordată. Un minut mai târziu se relaxează, îl vede că iese cu grupul de turiÈ™ti. Au coborât 5 metri È™i s-au întors. Pesemne-i cam abruptă coborârea…

p.s: Până jos faci cam 3 minute dacă ai 45 kg, ca mine, sau 5 minute dacă ai mai multe. 😀

pestera-padis

***

Am lăsat cetățile Ponorului în urmă și-am început să urcăm către drumul prin pădure ce duce-n Glăvoi. Cărările sunt bătucite, bolovanii uriași nu se urnesc, iar acolo unde-i mai îngust și mai alunecos sunt lanțuri și corzi întinse. Având bocanci în picioare, am urcat pe lângă cărări, ca să lăsăm turiștii-n teniși să coboare cât mai ușor. Când am ajuns la tabla pe care scria „Cetățile Ponorului”, am făcut o pauză.

Cărarea era plină de oameni. După accent erau de prin sud, sud-est. MulÈ›i s-au oprit acolo, s-au uitat către portal È™i s-au întors la maÈ™ini. Nu erau „pregătiÈ›i sufleteÈ™te pentru o asemenea aventură”, mi-a zis un tip de vreo 40 de ani care m-a întrebat dacă-i periculos traseul. Un tată grijuliu își întorsese pruncul de 6-7 ani din drum. Văzuse că urmează o porÈ›iune mai … bolovănoasă. „Lasă tată, că am văzut suficient”, i-a spus È™i au făcut stânga-mprejur, înapoi către maÈ™ini. Pe drum l-a sunat soacra căreia i-a spus că e într-o zonă prea periculoasă ca să poată vorbi la telefon.

La un moment dat ne-am intersectat cu ei. Turiștii perfecți, cei datorită cărora Salvamontul încă mai există și funcționează atât de bine. El, cu ochelari de soare pe frunte, în bermude și-n șlapi. Ea cu o bentiță legată fundiță pe frunte, o poșetă cu ținte și teniși cu talpa dreaptă. Coborau frumușel printre rădăcinile pomilor. „Vedeți că e abrupt și periculos”, i-a avertizat o doamnă care urca cu greu înaintea noastră. „Eh, și ce? Ce se poate întâmpla? Hai fă, să vedem și noi minunea!”, i-a spus duduii care-l urma ca un cățeluș disperat.

ViaÈ›a e frumos …. #7daysofbitching 

2 thoughts on “Comoditate #7daysofbitching

  • Pacat ca unii oameni nu realizeaza pericolul la care se expun sau mai rau, ii expun si pe altii prin modul de a merge pe munte. Oricum felicitari pentru excursie. Cetatile Ponorilui sunt minunate!

  • Asa functioneaza natura….omul a cam fentat selectia naturala, asa ca natura gaseste alte cai decat cele conventionale sa faca selectia. Pacat de salvamontisti ca isi mananca nervii cu specimene din astea….
    Am vazut elemente din astea si in Fagaras, darmite in Apuseni (zona Padis). Odata am vazut o trupa de “turisti” din astia pe marginea Gropii Ruginoase, facand poze din ciclul “Io la …”. Ce sa zici…pacat s-a asfaltat drumul pana in Padis … o sa fie ca in Valea Cerbului din Bucegi (miros de mici, bere, noxe, combustibil, gaz, urina, gunoaie, etc …. aer curat, ce mai).

    BTW…interesant blogul… succes in continuare!

Leave a Reply to Ionut Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.