Comunismul nu e cool, nici hip!

Acum câteva luni găsisem un grup de discuții despre beneficiile și avantajele comunismului. A fost un șoc, pentru cineva ca mine, crescută într-o familie în care se condamnă comunismul, să văd tineri naivi care și-ar dori reinstaurarea regimului.

Mi-e greu să cred că aș putea să mă adaptez în comunism. Da, nu-i ușor nici în vremurile noastre, da, e greu să locuiești în chirie și să reușești să pui deoparte pentru zile negre doar 50 lei/lună. Dar sunt liberă. Sunt liberă să-l atenționez pe primarul din Oradea că nu-i pasă de cultura locală, am dreptul de a ieși în oraș și să stau la masă cu 5 prieteni, fără ca securitatea să ne ia la rost. Pot oricând să plec în vacanță într-o altă țară și pot să discut liniștită cu un străin, fără a ajunge la interogatoriu câteva ore mai târziu.

Comunismul nu e cool. Comunismul a distrus demnitatea umană. Comunismul È™i-a bătut joc de bunicii È™i părinÈ›ii noÈ™tri, i-a transformat în fiinÈ›e paranoice care nu È™tiu să comunice direct de teamă.  AÈ™a că da, nu-mi doresc reîntoarcerea-n comunism, deÈ™i e cool să spui că „pe vremea lu’ Nea’ Nicu era mai bine, aveai un loc de muncă după ce ieÈ™eai din liceu”. Nu mi-aÈ™ dori să fiu pusă în aceeaÈ™i găleată cu un om care se gândeÈ™te doar la a deÈ›ine proprietăți în care se închide după ce pleacă de la uzină, refuzând să vadă viaÈ›a ca pe o sumă de experienÈ›e, de aventuri.

Și, mai ales, nu pot sta la un loc cu oameni care nu vor să accepte și alte perspective, alte idei, alte opinii. Oameni care nu vor să citească o carte scrisă de un intelectual persecutat de regimul comunist.

Pentru mine comunismul reprezintă un labirint închis, tot mai strâmt și cu prea mulți minotauri la fiecare colț.

Zilele trecute am văzut documentarul „În spatele cortinei”, despre cum a fost instaurat regimul comunist în România post al Doilea Război Mondial. Cum o țară cu 1500 de comuniști a ajuns să fie distrusă, încet-încet, de către un regim totalitar care s-a impus cu violență, eliminând brusc elitele intelectuale. Distrugând orice șansă pentru a redresa o țară care se putea dezvolta. Dacă sunt profesori care vor să difuzeze acest documentar în cadrul unei ore de curs, luați legătura cu cei din spatele proiectului.

Mă tot întreb cum ar fi arătat România astăzi dacă n-ar fi existat cei 50 de ani de comunism. Cum s-ar fi impus elitele în răspândirea culturii? Ce alegeri ar fi făcut românii care votează astăzi, dacă părinții lor ar fi avut mai mult de 4 clase? Dacă nu s-ar fi mutat sate întregi la oraș?

Pe cei tineri, ca mine, vă rog să mergeÈ›i la teatru È™i să vizionaÈ›i piesa „Cei ce nu uită…”. VeÈ›i înÈ›elege de ce distrugând clasa intelectualilor nu veÈ›i scăpa de „aroganÈ›ele ăluia cu studii”, ci veÈ›i cădea în plasa politicianului machiavelic care È™tie să profite de naivitatea È™i incultura voastră.

Apoi căutaÈ›i cartea Matei Brunul – nu vă fie frică, nu e genul de carte plictisitoare, dimpotrivă, e o carte care te captivează È™i te aruncă în atmosfera din închisorile unde mulÈ›i oameni nevinovaÈ›i È™i-au găsit sfârÈ™itul.

Citiți cartea și vizionați piesa și documentarul. Apoi trageți singuri măcar o concluzie.

cei_ce_nu_uita-piesa-teatru

imagine realizată de Remus Toderici

3 thoughts on “Comunismul nu e cool, nici hip!

  • Mie tot timpul mi s-a parut ca regimurile totalitare le plac celor limitati mintal. Daca nu ai ce face cu libertatea constiintei tale te deranjeaza prea putin daca altii incearca sa ti-o ia. That simple.

  • Felicitari, bine zis. Mai trebuie punctat si ca in Coreea de Nord sunt locuri de munca pentru toata lumea, mai ales pentru cei care se tund gresit sau comit alte fapte groaznice, cum ar fi cititul de benzi desenate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.