La supermarket, în timp ce tanti bătea-n casa de marcat tot ce cumpărasem, dintr-o dată am auzit un chicotit de prunc și-o voce calmă, prea calmă de femeie. Am ridicat privirea și-am văzut lângă frigiderul cu lactate un băiețel de vreo 5-6 ani, cu bucle blondine. Nimerisem la țanc la o lecție de economie predată de către cel mic celei care-l însoțea.
„Maaaami, dar È›i-am spus de atâtea ori! Niciodată, dar niciodată în viaÈ›a mea n-am văzut să se vândă lucruri gratis la magazin. De câte ori să-È›i mai spun?â€.
Gesticula ca un om mare, de parcă ceea ce spunea era cel mai important lucru pe care-l avea de transmis în acel loc și-n acel moment.
Dragul meu copil cuminte, fii tu zmeul dur -pe sleau, da din talpa pliciul – bici si striga la mama : -Vleau !