E atât de frumos Bihorul. Și-s atât de multe de văzut, de pozat, de trăit, de cățărat. De iubit.
Iar io, ca o zevzeacă, aleg să-mi fac poze pe creste. Cu cizmele colorate.
Pun bateriile aparatului la încărcat, golesc cardul. Caut agenda aia mică, să am ce nota. Mâine vreau să aflu câteva povești interesante de #prinbihor.
Și poate cât de curând vă povestesc despre un profesor de geografie din Vârciorog și cât de bine cunoaște el munții Pădurea Craiului.
Dacă n-ai fost prin Bihor până acum, să-ți fie rușine!
