Profesori cu inițiativă

Anul acesta se împlinesc 9 ani de când am terminat liceul. Îmi pare puțin greu de crezut pentru că nu-mi dau seama când și cum au trecut acești 9 ani. Dar uitându-mă în urmă observ câte lucruri am învățat și cât am evoluat atât profesional, cât și personal. Știu, știu, toți oamenii evoluează, urlă piticul isteric responsabil cu logica, dar nu-i chiar așa. Pentru că, din păcate, cunosc persoane care preferă să rămână la același nivel indiferent de circumstanțe. Frica de a face ceva nou, de a ieși din comoditatea în care s-au afundat, e atât de puternică încât îi paralizează.

Ca să intru-n „pita articolului”, îți povestesc despre 2 profesoare cu inițiative pe care am avut ocazia să le întâlnesc și care și-au lăsat amprenta asupra mea, într-un fel sau altul.

Diriginta mea din liceu e genul de om încăpățânat și hotărât. Am pornit cu stângul, mă certa în fața clasei de fiecare dacă când avea ocazia, mi-a purtat sâmbetele – poate pentru că-s încăpățânată la rându-mi – și a avut grijă să-mi taxeze fiecare scăpare. Probabil de aceea sunt destul de atentă la detalii și am grijă să-mi calculez nu doar bugetul, ci și ceea ce spun pentru a anticipa eventuale probleme care ar putea apărea.

În clasa a 10-a a insistat să merg la olimpiadă. Se dădea din 4 materii, dacă mai țin bine minte: economie, contabilitate, studiul calității și încă una, management parcă. Atât s-a ținut de capul meu, atât de multe exerciții de contabilitate am făcut, că și acum mai țin minte că 401 e codul de Furnizori din clasa 40. Știu să completez facturi, o balanță contabilă, iar calcularea TVA-ului nu e o problemă pentru mine. Dacă mă trezeam la orice oră din noapte știam să spun care-s cele două modalități de evaluare (curentă și periodică) și ce presupune fiecare.  Am uitat multe lucruri din liceu, dar încă mai știu să calculez prețul unui produs, în funcție de toate cheltuielile care intră-n producerea acestuia. Și tare bine mi-a prins pentru că acum, pentru atelierul de croșetat, știu cum să-mi valorific munca fără a întreba în stânga și-n dreapta „cât să cer pentru produsul ăsta?”.

O altă profesoară pe care o admir pentru ceea ce face se numește Laura și predă la C.N „Mihai Eminescu” Oradea. Laura a văzut proiectul „Lecturi Urbane” și s-a gândit să-l aplice în școală, în mediul ei de lucru. Ne plângem constant că tinerii-s așa și pe dincolo, că nu mai pun mâna pe-o carte (bine, nici adulții nu-s mai buni), dar nu-i încurajăm în vreun fel. Ei bine, nu și Laura. Venea la Schimb de Cărți și-mi povestea despre cum un elev a descoperit o carte foarte cunoscută, fiind captivat de subiect. Era atât de bucuroasă că reușise să convingă 2-3 elevi să citească o carte din afara programei. Între timp, făcând voluntariat a reușit să includă școala într-un program de lectură derulat de Ministerul Educației, iar anul trecut a reușit să găsească o studentă care să-i dea meditații unui elev nevăzător.

Și din acest motiv o admir pe Laura. Sigur că n-ai cum să schimbi lumea peste noapte, nu ai cum să ștergi cu buretele ignoranța și preconcepțiile, bagajul pe care-l preluăm de acasă și din mediul de viață. Dar cu răbdare și activități constante poți să obții rezultate care te conving că merită să mergi mai departe cu un proiect. Ultima dată când am vorbit cu Laura îmi spunea că periodic organizează întâlniri cu elevii și discută despre ce-au mai citit, desfășoară campanii de strângere de cărți și se implică în diverse evenimente culturale ce țintesc elevii și studenții.

Dacă cele 2 exemple nu sunt suficiente, poate vă motivează și exemplele din Țara lui Andrei. Puteți obține finanțări pentru proiectele voastre, pentru a le concretiza. Mai aveți timp până în 14 mai să vă depuneți ideile care pot schimba ceva, oricât de mic, în școala unde predați.

Tu câți profesori cu inițiativă ai avut în liceu? 

1 thought on “Profesori cu inițiativă

  1. Emy Puscas

    Din păcate nu pot să spun că am avut profesori cu inițiativă, poate profesori obsesivi in ceea ce privește materia predată.

    Țin minte că in gimnaziu profesoara de engleză ne strica zilele cu temele pentru acasă muuult prea multe, că profesoara de română din liceu era sexistă pe față și nu aveai ca băiat cum să iei mai mult de 9 la ea la oră din motivul că “băieții sunt puturoși, iar dacă ar trebui să dau 10 unui băiat, nu ar fi pe merit”, că profesoara de fizică explica în așa fel materia și cu atâta pasiune încât nu avea cum să nu îți placă ora ei (în ciuda testelor si ascultatului “surpriză”).

    Nu mă plâng, poate aș fi putut da și eu mai mult (mult mai mult, mă cunosc, iar dacă nu ai un stil care să-mi fie pe plac și nu ești o persoană agreabilă, îmi pierd interesul pentru tine și implicit pentru materia pe care-o predai), poate și de asta nu cred că am învățat în liceu aproape niciodată acasă, ci am reținut din timpul orelor chiar dacă rupeam băncile cu râsete și comentarii stupide.

    Chiar dacă la mine au trecut 7 ani de la liceu, uneori zic că mi-e dor, dar cred că nu de liceu, ci mai mult de anii ăia nebuni și de ușurința de a reține materia fără a recapitula ceva.
    Mi-e dor de mintea-mi tânără, de lipsa problemelor existențiale și de absența lumii adulților răi (sau mai degrabă a negării că ar exista dincolo de propria-mi lume).

    Dar am deviat de la subiect și sincer m-aș bucura ca măcar din generația nouă de profesori să se ridice măcar unii și să nu repete greșelile făcute de profesorii noștri și să-și inoveze stilul de predare al disciplinei în vederea acaparării atenției elevilor (nu prin forțare cu *insert drama here*).

    Să fim sănătoși! 😉

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.