Profesori cu inițiativă

Anul acesta se împlinesc 9 ani de când am terminat liceul. Îmi pare puțin greu de crezut pentru că nu-mi dau seama când și cum au trecut acești 9 ani. Dar uitându-mă în urmă observ câte lucruri am învățat și cât am evoluat atât profesional, cât și personal. Știu, știu, toți oamenii evoluează, urlă piticul isteric responsabil cu logica, dar nu-i chiar așa. Pentru că, din păcate, cunosc persoane care preferă să rămână la același nivel indiferent de circumstanțe. Frica de a face ceva nou, de a ieși din comoditatea în care s-au afundat, e atât de puternică încât îi paralizează.

Ca să intru-n „pita articolului”, îți povestesc despre 2 profesoare cu inițiative pe care am avut ocazia să le întâlnesc și care și-au lăsat amprenta asupra mea, într-un fel sau altul.

Diriginta mea din liceu e genul de om încăpățânat È™i hotărât. Am pornit cu stângul, mă certa în faÈ›a clasei de fiecare dacă când avea ocazia, mi-a purtat sâmbetele – poate pentru că-s încăpățânată la rându-mi – È™i a avut grijă să-mi taxeze fiecare scăpare. Probabil de aceea sunt destul de atentă la detalii È™i am grijă să-mi calculez nu doar bugetul, ci È™i ceea ce spun pentru a anticipa eventuale probleme care ar putea apărea.

În clasa a 10-a a insistat să merg la olimpiadă. Se dădea din 4 materii, dacă mai țin bine minte: economie, contabilitate, studiul calității și încă una, management parcă. Atât s-a ținut de capul meu, atât de multe exerciții de contabilitate am făcut, că și acum mai țin minte că 401 e codul de Furnizori din clasa 40. Știu să completez facturi, o balanță contabilă, iar calcularea TVA-ului nu e o problemă pentru mine. Dacă mă trezeam la orice oră din noapte știam să spun care-s cele două modalități de evaluare (curentă și periodică) și ce presupune fiecare.  Am uitat multe lucruri din liceu, dar încă mai știu să calculez prețul unui produs, în funcție de toate cheltuielile care intră-n producerea acestuia. Și tare bine mi-a prins pentru că acum, pentru atelierul de croșetat, știu cum să-mi valorific munca fără a întreba în stânga și-n dreapta „cât să cer pentru produsul ăsta?”.

O altă profesoară pe care o admir pentru ceea ce face se numește Laura și predă la C.N „Mihai Eminescu” Oradea. Laura a văzut proiectul „Lecturi Urbane” și s-a gândit să-l aplice în școală, în mediul ei de lucru. Ne plângem constant că tinerii-s așa și pe dincolo, că nu mai pun mâna pe-o carte (bine, nici adulții nu-s mai buni), dar nu-i încurajăm în vreun fel. Ei bine, nu și Laura. Venea la Schimb de Cărți și-mi povestea despre cum un elev a descoperit o carte foarte cunoscută, fiind captivat de subiect. Era atât de bucuroasă că reușise să convingă 2-3 elevi să citească o carte din afara programei. Între timp, făcând voluntariat a reușit să includă școala într-un program de lectură derulat de Ministerul Educației, iar anul trecut a reușit să găsească o studentă care să-i dea meditații unui elev nevăzător.

Și din acest motiv o admir pe Laura. Sigur că n-ai cum să schimbi lumea peste noapte, nu ai cum să ștergi cu buretele ignoranța și preconcepțiile, bagajul pe care-l preluăm de acasă și din mediul de viață. Dar cu răbdare și activități constante poți să obții rezultate care te conving că merită să mergi mai departe cu un proiect. Ultima dată când am vorbit cu Laura îmi spunea că periodic organizează întâlniri cu elevii și discută despre ce-au mai citit, desfășoară campanii de strângere de cărți și se implică în diverse evenimente culturale ce țintesc elevii și studenții.

Dacă cele 2 exemple nu sunt suficiente, poate vă motivează și exemplele din Țara lui Andrei. Puteți obține finanțări pentru proiectele voastre, pentru a le concretiza. Mai aveți timp până în 14 mai să vă depuneți ideile care pot schimba ceva, oricât de mic, în școala unde predați.

Tu câți profesori cu inițiativă ai avut în liceu?