Lumea lui „Nu se merită”

Am urât și urăsc expresia asta de când mă știu. Că-i, probabil, cea mai păguboasă expresie pe care mi-a fost dat s-o aud. De fapt, cred că detest exprimarea asta pentru că sugerează că nici nu are rost să încerci să faci ceva pentru că nu se văd la orizont rezultatele imediate. Sau efortul e prea mare pentru rezultatele mici, dar cuantificabile și care aduc rezultate pe termen mediu și lung, spre deosebire de rezultate uriașe și imediate, dar cu mici șanse de a aduce altele peste câțiva ani.

Ar putea fi o expresie a generației noi, de „millennials”, care înainte de a face ceva, trebui să vadă clar ce primesc pentru acel efort, dar nu cred. Pentru că țin minte că și-n copilărie oamenii renunțau la ideea de a face ceva doar pentru că „nu se merită”. Fără a analiza din mai multe puncte de vedere, fără a face un calcul mai amănunțit, oamenii renunțau doar pentru că nu simțeau că vor obține rezultate imediate.

Poate-s prea optimistă, dar uneori merită să faci / studiezi / înveți ceva nou doar pentru a face altceva, pentru a rupe o monotonie și-o rutină toxică.

Sigur că așa există și riscul de a începe proiecte și de a nu le duce la bun sfârșit, dar de multe ori obții mai multe informații și testezi mai ușor decât dacă ai sta pe bancă și-ai cugeta că „nu se merită”.

Da, știu, uneori trebuie să renunți la ceva pentru a putea merge mai departe, dar parcă e mai bine să încerci înainte de a renunța.