În care totul pare să clocotească. Care formează o presiune incredibilă pe psihicul uman. Azi dimineață am descoperit un comentariu agresiv în moderare, la un articol de acum 5 ani. O agresivitate pe care n-am mai văzut-o pe blog de mult timp. L-am dezbătut cu prieteni apropiați și l-am ignorat. Probabil e cea mai sănătoasă abordare, uneori ignorance is bliss.
Apoi am descoperit o rețea de socializare unde rusoaicele distribuie gratuit și fără jenă tutoriale plătite, create de designeri de renume din domeniul croșetatului. Ce drepturi de autor? Ce bun simț? M-am întrebat dacă mai are vreun sens să mai fac ceva, dacă mai are vreun rost să mai creez ceva. Apoi am văzut știrea cu accidentul patronului Hexi Pharma.
Mă È›in departe de teoria conspiraÈ›iei – în definitiv, nu-s criminalist, nici măcar nu cunosc informaÈ›iile de la sursă, ci prin prisma filtrului mass media – însă uneori lucrurile se aÈ™ază într-un fel. Ironic, nu cred în zei È™i religii, dar consider că există un fel de karma, o modalitate prin care universul are grijă să aÈ™eze cumva lucrurile. Cred că am văzut prea mult Fringe. :))
AÈ™ crede că oamenii sunt din ce în ce mai agresivi È™i mai răi, dar cred că-i doar o idee de moment. Fiecare simte presiunea într-un fel sau altul È™i răbufneÈ™te în felul său. Unii răbufnesc prin agresivitate, alÈ›ii prin pasivitate sau miorlăindu-se pe „interneÈ›iâ€.
În ceea ce mă privește, contracarez răutatea cu poze. Spre exemplu, sâmbătă am văzut un cuplu ce-și plimba pisica prin parc. Firește că n-am rezistat tentației și-am fotografiat felina. Iar azi dimineață, când am prelucrat câteva imagini, am descoperit macii și mâța. Și parcă presiunea aceea, cauzată de agresivitatea din jur, s-a mai domolit.
Ce-aș fi vrut să înțelegi citind articolul e că dacă n-ai cum să aduci un ton pozitiv discuției, mai bine uită-te la poze cu pisici. Pentru că uneori pisicile-s mai interesante decât teoriile și conspirațiile de care te lovești pe internet.
