Category Archives: Ce zice pe interneți?

Odinioară lumea se informa de la TV. Acum se informează de pe internet. De fiecare dată când oamenii nu știu ce să creadă despre un subiect, o aruncă pe aia cu „ce zice acolo, pe interneți?” de parcă internetul ar fi o sursă credibilă de informații. A fost, odinioară. Până și-au dat seama unii că ies bani buni din răspândirea de informații false. Și apoi a fost descoperit de Olivia Steer și s-a dus naibii tot internetul.

succulents

Lumea nu e așa de tragică precum pare la TV

Cum credeam că stau lucrurile

În perioada aceasta, cu toate isteriile globale, ne testăm abilitatea de a filtra informațiile. De a lua decizii cât mai lucid și pragmatic, fără a ceda impulsului de a fugi-n codru, departe de oameni.

E cam greu să rămâi calm și să nu-ți imaginezi scenarii apocaliptice când peste tot citești/auzi/vezi informații despre coronavirus.

De câteva zile citesc zeci de articole despre epidemia COVID-19. Despre cât de nepregătite sunt câteva state bogate ale lumii. Cât de irațional e comportamentul uman în situații pe care le percepe a fi de criză. Fugim la mama când dăm de greu, facem zeci de mătănii și exces de zel în proviziile de mâncare. 

Am început să-mi fac griji. Partea irațională a creierului (the monkey brain cf. dr. Steve Peters) a început să coacă diverse teorii:

  • poate în România sunt mai multe cazuri decât sunt declarate, dar nu avem o evidență clară pentru că românii nu merg la medic. Și dacă-n Timișoara sunt mulți oameni virusați, oameni care circulă cu același autobuz cu care circul și eu?!
  • cei care mergeau la medic, acum poate se vor ascunde de rușine să nu afle vecinii/rudele că ar putea să aibă virusul.

Așa am început, inițial, articolul acesta. Panica începuse să se formeze ca un bulgăre de zăpadă care tot crește pe măsură ce se rostogolește la vale.

Apoi am plecat în pauza de prânz. Care pauză de prânz am petrecut-o la food court, în Iulius Mall. Firește, plin de oameni peste tot: pe scările rulante, în cafenele, în magazine. Panica există la televizor și-n presă.

Cum sunt lucrurile …

În realitate, oamenii stau la cafea, povestesc despre cazurile din alte țări, mai pomenesc de ale noastre probleme, dar viața merge mai departe. Se fac cumpărături, se socializează, se interacționează. Sigur, nu e îmbulzează, dar nici nu bate vântul prin magazine. La Falafel mereu e coadă de așteptare. Vorba cuiva care stătea la coadă: Covid-19 sau nu, tot trebuie să mănânc.

Când iei deciziile prin prisma a ceea ce vezi la tv sau citești în presă, ești tentat să crezi că lumea e mult mai tragică decât e în realitate. Ori oamenii sunt atât de pricepuți în a-și ascunde grijile, ori chiar nu e panică, man!

În autobuzele din Timișoara s-au montat aparate cu dezinfectant. În continuare autobuzele sunt pline de oameni, scaunele sunt jegoase, iar barele lipicioase, dar măcar există dezinfectant.

Neîncredere în sistem

Se închid școli, universități și instituții publice. Se anulează evenimente peste tot în lume. Toate acestea sunt măsuri de prevenire a unor explozii de cazuri care ar pune o presiune uriașă pe orice sistem de sănătate. Și poate că cei vulnerabili n-ar avea șanse prea mari în sistemul medical românesc. Chiar așa, au dispărut dezinfectanții diluați?

Neîncrederea asta într-un sistem centralizat, în stat, se simte în comportamentul agresiv al unor oameni care nu știu să filtreze informațiile. Care nu reușesc să distingă realitatea de frica prezentată la TV sau în presă. Se luptă cu cei care sunt diferiți, îi alungă pe cei suspectați că ar purta virusul, se bat în magazine pentru alimente și au intrat în „survival mode”.

Știu că situația e serioasă și nu îndrăznesc s-o ridiculizez. Însă poate ar fi mai bine să glumim mai mult decât să amestecăm faptele și informațiile reale cu credințe și păreri care ne duc în extrema „fight for your life”. Pentru că nu suntem în prag de război, deși fluxul de știri poate lăsa senzația aceasta.

Și totuși viața merge mai departe …

Da, sunt precaută și am grijă să nu prind vreo gripă. Mănânc fructe, mă spăl pe mâini mult mai des, folosesc dezinfectant de mâini și evit locurile cu mulți oameni într-un spațiu mic.

Nu-mi iese prea bine treaba cu „nu-ți atinge fața”, pentru că deh, anumite ticuri nu dispar peste noapte. Dar încerc să evit să mă las copleșită de informațiile care circulă din toate părțile. Pentru că asta duce la panică și la anxietatea asociată unei situații pe care n-o pot controla. 

Ceea ce vă recomand și vouă.

Detalii despre COVID-19 pe WHO în limba engleză

Pagina de Facebook a Organizației Mondiale a Sănătății, cu informații în limba română

p.s: imaginea n-are legătură cu articolul, dar poate că n-ar strica să credem în unicorni, măcar din când în când … 😀

reclame-scarboase

Cine intră pe astfel de reclame?

Citeam un articol și inevitabil mi-au atras atenția reclamele scârboase de sub articol. Abia apoi am văzut reclama cu puța mică, din dreapta articolului.

Cine dă click pe astfel de reclame? Serios, ce te-ar motiva, în afară de o curiozitate profesională, să dai vezi unde te duce dacă intri pe „Ai un penis mic?”(câh, iar o să am rezultate porcoase-n analytics la termenii căutați …).

La fel și cu reclamele cu imagini scârboase. Ce te-ar convinge să intri pe asemenea reclame? Că eu am închis pagina de îndată ce-am terminat de citit articolul, pentru mine-s grețoase pozele alea.

Dar cel mai mult m-ar interesa să știu cât e CTR-ul pentru asemenea reclame. Bine, și „influence”, că tot e la modă. 😀

reclame-scarboase

Încredere în comerțul online din RO

Mai există vreun sait românesc de e-commerce care nu-și vinde bazele de date cu clienți? De fiecare dată când primesc spam pe o adresă de e-mail pe care am folosit-o doar pe un anumit site, îmi pierd încrederea în acel magazin online. Iar șansele, ca eu să mai cumpăr de acolo, scad drastic.

Cel mai tare mă irită atunci când, pe adrese folosite în magazine pe care le credeam serioase, primesc spam  de la saituri cu produse făcute pe vapoare, vândute la preț de nimic pe diverse platforme de shop online.  Probabil nu-s singura care a observat multitudinea de „magazine online” de pantofi și „păpuci” ieftini ori de genți din mușama descrisă drept „piele ecologică”.

În ochii mei, o astfel de practică îmi transmite că ție, manager/antreprenor de magazin online, nu-ți pasă de mine, de clientul tău. Nu dai 2 bani pe faptul că am ales să cumpăr de la tine datorită anumitor standarde pe care le-am regăsit în magazinul tău și, prin astfel de măgării, mă îndemni să renunț la acele standarde pentru a cumpăra chinezării prea scumpe pentru calitatea lor.

E chiar așa de mare „foamea de bani” încât practica „X recomandă Y” s-a demodat? Altfel nu înțeleg de ce tot mai mulți manageri aleg să-și vândă clienții pe șestache, să fie și virgini dar și cu …

Dar poate încrederea mea de client nu are valoare …

cai-salbatici-padis

 

vita de vie teatru oradea

Pe scurt :)

A trecut ceva vreme de la ultimul articol în care vă recomandam diverse materiale interesante, nu-i așa?

1. even when life begins in that horrible situation of rape, that it is something that God intended to happen – Richard Mourdock, un republican din Indiana. Știu, nu-i la noi, nu ne afectează în mod direct, dar io tot mă întreb cine le spală creierele în halul ăsta?

2.I think it’s more like we both had this rich neighbor named Xerox and I broke into his house to steal the TV set and found out that you had already stolen it – Bill Gates îi răspunde lui Steve Jobs când cel din urmă îl acuză pe primul că Windows a copiat Macintosh.

3. Obama’s Already Won the Media Race

4. De ce femeile au salarii mai mici decât bărbații?

5. Brazilienii, francezii și nemții vor să fie plătiți de Google pentru că motorul de căutare le afișează linkurile în Google News. Jurnaliștii și agențiile de presă consideră că ar trebui plătiți pentru că Google le promovează articolele, ajutându-i să facă și mai mulți bani.

6. Mi-aș dori să nu mai văd prostii de genul „de ce plătesc abonament la internet dacă nu pot vedea filme gratis online”, „huo, pro tv, jos voyo, vor să ne închidă internetul” etc. Aș vrea ca presa să informeze corect și să nu mai transforme într-o vânătoare de vrăjitoare situația reclamată de compania Pro la CNA. Mi-aș dori ca oamenii să înțeleagă că dreptul la proprietate nu e un moft. Mi-aș dori să înțeleagă cât mai mulți oameni că așa cum noi avem pretenția de a fi plătiți pentru munca pe care-o depunem, așa sunt și alții îndreptățiți să fie plătiți pentru creațiile lor.

7. Un material foarte bun despre cărțile tipărite. Scris de Răzvan Coloja

8. Aseară am fost la concertul acustic Vița de Vie, la Teatrul Regina Maria. În afară de luminile care-ar fi provocat cu ușurință o criză de epilepsie (le găsesc rostul pe o scenă montată într-un spațiu mare, nu pe scena unui teatru, nu îndreptate spre spectatori), concertul mi-a plăcut tare mult. Sună bine varianta „jazzificată” a piesei Basu și cu Toba mare și m-a distrat versiunea folclorică a piesei Sunetul mai tare. Am împrumutat o fotografie făcută de Remus Toderici, de la Crișana.

vita de vie teatru oradea

 

Andy Warhol și teoria celor 15 minute de faimă

În 1968 Andy Warhol a făcut următoarea afirmație:

“In the future, everyone will be world-famous for 15 minutes”

O idee similară am regăsit și printre rândurile cărții Homo Videns – Imbecilizarea prin televiziune de Antonio Sartori (v-o recomand, e chiar interesantă). Andy Warhol făcea referire la „pop culture” și la tendința televiziunilor de a transforma omul obișnuit într-o vedetă cu termen de garanție. Fiind vorba de sfârșitul anilor ’60, probabil artistul a fost inspirat de Marshall McLuhan, cel care a prezis apariția internetului cu aproape 30 de ani înainte.

Luând în considerare „vedetele” apărute peste noapte, Andy avea dreptate. Că „vedetele” vor fi ridiculizate, iar telespectatorii imbecilizați, n-a mai precizat. Din păcate, în vremurile în care trăim orice căcat (mă scuzați!) e considerat un diamant, iar orgoliile de oameni mărunți nu ne permit să ne vedem lungul nasului. Sunt atât de mult exemple de oameni simpli, banali, fără vreun talent, care sunt ridicați la rang de zei de către o mass media cariată și putrezită încă de la rădăcină. Probabil cel mai bun exemplu sunt surorile Kardashian, renumite pentru formele lor. Și cam atât. Nu cunosc non-valori din țară pentru că nu urmăresc emisiunile TV de la noi, nici nu citesc tabloidele românești.

Dar nu la gossip voiam să ajung, ci voiam să subliniez o ironie: în urmă cu vreo săptămână a apărut știrea despre Cecilia Jiménez, bătrânica ce a stricat o frescă din secolul XIX pictată de Elias Garcia Martinez. Gândindu-se că face un bine dacă o renovează, bătrâna a reușit să distrugă o operă de valoare. Ironic e că insuccesul bătrânei a devenit faimos, răspândindu-se în întreaga lume cu o viteză uimitoare. Asta demonstrează, pentru a câta oară?!, că dozele mari de religie tâmpesc oamenii. Pe de altă parte, un om simplu, banal, fără talent, a reușit să devină cunoscut peste noapte de o lume întreagă. A reușit să obțină ceea ce oameni talentați nu reușesc să obțină în zeci de ani de muncă. Da, internetul facilitează comunicarea, dar volumul de informație e atât de mare încât lucrurile relevante se pierd în fluxul de știri. Și asta ne arată că pentru a deveni rapid faimos trebuie să șochezi.

Însă unde-i limita? Ceva-mi spune că eșecul bătrânei va bântui internetul o bună perioadă, având în vedere că deja a devenit un meme.

Evident că exagerez spunând că doar șocând poți obține celebritatea, pentru că m-am raportat doar la ideea de faimă de scurtă durată. Pentru că cele mai bune rezultate le obții în muncă susținută pe perioade lungi, chit că rezultatele le fructifici mai târziu.

Putem evita cele 15 minute de faimă fără să ne ascundem în bârloguri? 🙂

prbeta 2012

De la PRBeta 2012: PR, colaborare și instituții publice

prbeta 2012De la toate conferințele la care am participat în ultimii 2 ani am rămas cu multe idei și informații care mă ajută în munca de zi cu zi. Mă rog, vorba vine muncă, de când lucrez doar de acasă o consider o activitate care aduce venituri. E mai sănătoasă așa, zic io!

Săptămâna trecută a avut loc PRBeta, a doua ediție. Din motive de muncă, proiecte urgente și texte complicate, abia azi mi-am făcut timp de blog, adunat idei și sintetizat informații. Asta e, mă transform tot mai repede (ce paradox!) într-o ardeleancă!

Sigur că unele informații prezentate în conferințe le poți găsi online, dar asta înseamnă multe zile de căutări, de documentat, citit zeci sau sute de pagini și de cărți. Ori e mai ușor să prinzi esențialul din prezentarea bine făcută a unui speaker la o conferință. Iar odată ce ți s-a deschis apetitul pentru documentare, vei continua cu altele. Și ăsta va fi argumentul pe care-l voi servi de fiecare dată când cineva mă întreabă de ce merg la conferințe.

PRBeta, ediția a doua, a fost a doua conferință din 2012 la care am participat. Și nu-mi pare rău deloc, deși tot programul din ultima săptămână mi s-a dat peste cap. Mi-au plăcut mult analogiile și ideile enunțate de Sorin Psatta, Dragoș Alexa și Clarence Ceniza. Poate pentru că a fost prima dată când i-am văzut într-o conferință. Bine, și Flavius Bunoiu a avut o prezentare foarte bună și sunt sigură că mulți oameni din sală au reușit să înțeleagă cât de multă muncă implică organizarea unui festival de către o instituție de stat.

Pe scurt, analogiile și informațiile care mi-au plăcut în mod special:

–  PR-ul nou nu mai e o stradă cu un singur sens, ci cu două sensuri, pentru că oamenii reacţionează. Sfat: intră în online, interacţionează, întreabă şi învaţă din greşeli! – Cristi Manafu

– Brandingul are o problemă de branding. Este perceput ciudat şi trezeşte suspiciuni. Brandul este sufletul produsului. Un produs bun este competitiv, de actualitate, cu potenţial şi conform standardelor. Diferenţa dintre fani şi clienţi: clienţii sunt cei care aduc doar o contribuţie comercială, fanii sunt cei care sunt îndrăgostiţi de un produs pe care nu şi-l permit încă, sunt cei care se află mereu în aşteptare. – Dragoș Alexa

– Publicitatea este despre poftă de mâncare. Nici măcar nu creez dorinţe, ci doar le activez. Iar pofta de mâncare esterezultatul comunicării mele. Rezultatul este condiţionat masiv de ce comunic şi cum comunic. Sorin Psatta

– Blogărițele cu care colaborăm au farmec! Farmec este acolo unde sunt prietenele companiei. Nu le spunem cliente, ci le spunem prietene. Chinezu a fost ales Ambasador Oficial Gerovital la JO 2012 din Londra. – Alina Crâncău

Musai să vezi clipul de prezentare:

– Oamenii sunt fiinţe sociale, este în natura noastră să colaborăm. În lipsa colaborării, societatea noastră nu ar fi ce este astăzi. Colaborarea se află la intersecţia posesiei unui produs cu experienţa utilizării acestuia. Astfel, putem cunoaşte produsul înainte să îl posedăm efectiv. Colaborarea online este benefică afacerilor pentru că este socială, durabilă şi profitabilă din punct de vede economic.  – Clarence Ceniza.

Mi-a plăcut în mod special ideea de proiect de tipul „What’s for lunch”. Practic postezi pe un site ce vei găti la cină și pui spre vânzare o porție din mâncarea pregătită. Și cine dorește poate veni la cină pentru o anumită sumă de bani. Mi se pare interesantă și aș aplica-o pentru că mie-mi place ideea de a cina cu cineva, în familie, într-un grup. Și-mi place să cunosc diverse culturi prin gastronomie. Dar un asemenea proiect nu știu dacă ar prinde în Oradea, ci mai degrabă într-un oraș unde există comunități dezvoltate din diverse părți ale lumii.

– Online-ul nu este ieftin, dar este o investiţie care îşi merită banii. În online, tu conduci mediul şi dialogul. În cazul festivalului Toamna Orădeana, principalele obiective au fost creşterea interesului pentru eveniment în segmentul tânăr, atragerea unei noi categorii de public (regional şi naţional) şi introducerea festivalului în circuitul naţional al acestui tip de evenimente. Comunicarea online şi social media nu înlocuiesc nimic, ci fac parte din procesul de comunicare. Dacă nu luaţi în seamă şi acest lucru, s-ar putea să vă restrângeţi comunicarea prea mult. – Flavius Bunoiu

Pentru toate prezentările, concluziile și discuțiile te invit pe blogul oficial al evenimentului unde Corina Săftescu a făcut live blogging și-a scris tot ce era important!

ecomtim 2012

EcomTim 2012 – despre comportamentul cumpărătorului online

ecomtim 2012Săptămâna trecută a avut loc, la Hotel Timișoara, a doua ediție a EcomTim. Pentru că nu sunt în măsură să trag concluzii, neavând experiența oamenilor din marketing și vânzări, mă limitez la a vă prezenta ceea ce am notat. Concluziile le trageți voi!

Rezultatele studiului Daedalus* despre comportamentul cumpărătorilor online:

– 15,1% dintre respondenți au cumpărat ceva online

– 23,5% dintre respondenți cumpără ceva online de 5 sau de mai multe ori pe an. (Ovi spune că de 15 ori, e posibil ca eu să nu fi văzut un 1)

–  e greu să încadrezi cumpărătorii într-o categorie, precum cei care cumpără online, cei cu bani și cei cu bugete reduse. Românii cumpără online indiferent de venitul lor, nu poți spune că doar cei care au venituri de peste 3,000 de lei cumpără de pe internet.

– de ce cumpără românii online? Pentru că e mai comod să comanzi servicii și produse online, ai ocazia să le returnezi dacă nu sunt ceea ce te așteptai să fie. La supermarket nu prea poți face asta.

– 40% dintre cei care au făcut plăți online au achitat facturi.

– cele mai vândute produse online: electronicele și electrocasnicele! Emag FTW!

– bărbații cumpără electrocasnice, electronice, soft, muzică, accesorii pentru calculatoare, în timp ce femeile cumpără mai mult parfumuri, cărți, haine, jucării. Practic același comportament pe care-l au și-n supermarket.

– studiul Daedalus a împărțit cumpărătorii online în mai multe categorii (n-am ajuns să le notez pe toate), dintre care am reținut: Focusații (32%) – adică cei care cumpără mai rar, dar cheltuiesc sume mai mari; tradiționaliștii (44,9%) – cei care cumpără de sume mici, le e frică să facă achiziții mari, practic „testează apa”.

– sunt puțini cumpărători online fideli unui anumit magazin online. Aici intru și eu, am câteva magazine preferate de unde cumpăr mai mereu. La fel fac și cu supermarketurile, cumpăr din anumite locuri pentru că știu că-s produsele proaspete, o gamă mai mai variată sau prețuri mai bune.

– în categoria cumpărătorilor nemulțumiți, 35,1% au spus că au fost dezamăgiți când au văzut că produsul de pe site nu seamănă exact cu cel primit. Asta ține și de cum sunt prezentate produsele în galerie, dar și de așteptările clientului.

– Diferența dintre românii care comandă online și cei care nu comandă online e reprezentată de atitudine!

– românii care nu cumpără online nu o fac pentru că nu au încredere să cheltuiască o anumită sumă de bani pe un produs pe care nu-l pot pipăi fizic, cum fac în magazin, nu au încredere să plătească folosind cardul bancar, nu au încredere în magazinele virtuale.

– cei care cumpără online o fac pentru că au primit recomandări de magazine de la prieteni sau rude, au dat curs reclamei (în cazul magazinelor uriașe care investesc în publicitate outdoor, nu doar în cea online).

Potrivit datelor oferite de VISA:

– procentul plăților cu cardul e infim: 2-3% din totalul cumpărăturilor online.

– deși românii folosesc tot mai des cardul pentru plata cumpărăturilor în magazinele clasice, nu au încredere să folosească această modalitate de plată atunci când achiziționează produse online.

– sunt 30 de miliarde de euro pe cardurile românilor, aceștia trebuie convinși că plata cu cardul online nu le face rău. Dacă și băncile ar  percepe comisioane mai mici, probabil și magazinele online ar face tot felul de campanii de încurajare a plății cu cardul.

– românii nu au încredere în magazinele online, motiv pentru care n-ar strica niște campanii de educare a publicului despre certificările de tipul VISA Certified, Trusted site etc. Mai e o problemă: multe magazine nu au opțiunea de plata prin card.

– valoarea medie a unei tranzacții cu cardul în online e de 50 euro/achiziție. În offline valoarea e de  35 euro/achiziție.

– cele mai multe bilete de avion se cumpără online. Având în vedere câți români zboară cu avionul, e un lucru bun că tot mai mulți cumpărători își îndreaptă atenția spre online.

– românii încă trăiesc cu impresia că online produsele sunt mai scumpe. De cele mai multe ori e fals! Da, produsele pentru animale multe sunt mai scumpe online decât în pet shop, dar când vine vorba de haine sau electronice, de cele mai multe ori online găsești oferte mult mai bune. Exemplu: litiera mâței a costat 45 de lei la petshop, online am găsit-o la 75 de lei! Însă laptopul meu a costat 2600 lei în magazin și 2400 online. Probabil contează rulajul, cererea și ofertele distribuitorilor.

– în 2011 numai 20% dintre companii aveau o prezență online.

– old news: e o strânsă legătură între traficul saiturilor/cumpărăturile online și condițiile meteo. Dacă afară plouă și e frig, oamenii stau mai mult timp online. Deși pe măsură ce smartphone-urile și internetul pe mobil devin tot mai accesibile, cred că se va schimba puțin treaba asta. Adică, poți să stai la plajă și să butonezi pe telefon căutând un produs sau citind diverse articole. Sau nimeni nu butonează telefonul când e la plajă? 🙂

– magazinele online nu acordă o suficientă atenție variantelor de mobil ale saiturilor!

– în ceea ce privește promovarea, magazinele online investesc în publicitate și promovare prea puțin. De publicitatea outdoor nu cred că are rost să vorbim, cred că doar Emag a investit un vagon de bani în publicitate outdoor. În Oradea nu știu să fi văzut afișe stradale ale altor magazine online în afară de emag. Dar e posibil să mă înșel, că nu e ca și cum aș cutreiera tot orașul zi de zi.

– pentru un magazin care are atât versiunea online, cât și versiunea fizică, vânzările online sunt mai puțin importante decât totalul vânzărilor. Practic, money is money, indiferent de unde se fac tranzacțiile.

– la întrebarea: „Se vor închide magazinele tradiționale în urma succesului magazinelor online?”, unul dintre prezentatori (n-am reținut numele, sorry!) a precizat că cele două pot coexista și se pot sprijini. Cele 2 canale se pot ajuta foarte bine: online-ul ajută vânzările offline și poate converti cumpărătorii clasici în cumpărători online odată ce au prins încredere în magazin.

– deși în România avem cea mai securizată platformă de plată online cu cardul, românii nu au încredere să-și dea datele online. Cineva din sală preciza că poate e din cauza mentalității că atunci când plătești online, datele tale rămân la magazinul respectiv. Care poate vinde baze de date și îți poate pune intimitatea financiară în pericol. Mulți români nu știu că la plata cu cardul datele trec prin sistemul VISA, nefiind stocate la magazinul online.

– reprezentanții VISA au recunoscut că e o problemă la nivelul comunicării platformei VISA, neexistând o campanie de educare a publicului în acest sens. Iar mass-media a contribuit din plin la paranoia de care suferă clientul român „internaut”!

– sub 200,000 de carduri au VISA 3D Secure!

– ce ar trebui să facă reprezentanții magazinelor online: să negocieze cu băncile comisioane în funcție de valoarea tranzacțiilor efectuate cu cardul, ar trebui să acorde o mai mare importanță procesului de costumer care, iar pentru ca utilizatorul să facă pasul și să cumpere online, convingându-l să revină, trebuie să aibă parte de o experiență diferită: servicii rapide de curierat, să fie sunat atunci când s-a trimis comanda, să primească un telefon sau un e-mail de feedback: ”Salutare Ghiță, ești bine? Îți place produsul pe care l-ai luat de la noi? Mai ai nevoie de altceva? Dacă vrei, data viitoare când mai cumperi de la noi ai reducere de 4% la gama X de produse a brandului Y.” Chestii de bun simț care fac un client să aibă încredere în tine, să revină și să povestească prietenilor săi de magazinul tău.

Despre shopping în social media:

– optimizați-vă saiturile pentru online! Optimizați-le pentru rețetele sociale, faceți în așa fel încât omul le poate arăta prietenilor săi ce haină interesantă și-a cumpărat de la voi sau cât de mulțumit e de aparatul de cafea pe care l-a luat „la ofertă”!

– rata de penetrare a cumpărăturilor online e de 15%.

– din 10 cumpărături online, 8 se fac pe saituri românești, iar 2 pe saituri străine, gen amazon sau ebay. Din păcate, în România încă nu găsești toate produsele pe care le găsești dincolo, parte și din cauza marilor companii care fabrică produse exclusiv pentru americani, parte și pentru că nu se rentează să le aduci în țară, chiar dacă ai posibilitatea. Sau pur și simplu sunt companii care nu țin stoc și … na, aici e buba. Nu mă refer la B2B.

– Cele mai accesate saituri online din lume sunt rețelele sociale: Facebook, Twitter, Pinterest (care crește rapid și încă nu s-a umplut de spam) și lista poate continua. Mi-e greu să țin pasul cu toate rețelele, așa că mă limitez la cele pe care le folosesc.

– Social Media a atins peste 82% din populația lumii prezentă pe internet. Și rețelele astea devin din ce în ce mai cunoscute.

– câte ceva despre cloud computing și trends: SM is everywhere and everything.

– we are connected in the cloud! people want everything, everywhere.

– SM is about meaningful relationships. People care about strong ties. Ciudat, știu, în era „am 2000 de prieteni pe Facebook dar îi cunosc doar pe 15”.

– comerțul online social: clienții folosesc tot mai des SM pentru a ține pasul cu reducerile saiturilor, cu ofertele și pentru a negocia oferte mai bune. Exemple pozitive: Heinz a lansat o gamă de supă la conservă cu mesaje personalizate pentru clienții de pe Facebook.

– prin jocuri și diverse aplicații poți crește interactivitatea cu clienții și-i poți fideliza

– Sfaturi: ascultă ce vrea clientul; nu șterge comentariile negative, ci încearcă să le transformi în experiențe pozitive; setează niște obiective pentru compania ta, fie că vorbim de obiective pe termen scurt, mediu sau lung.

– pe rețelele sociale poartă-te cât se poate de natural, de uman. Nimeni nu vrea să interacționeze cu un robot!

Creșterea paginilor de Facebook cu aplicații

Costin Radu de The Geeks a avut o prezentare interesantă despre aplicațiile de Facebook pentru creșterea paginilor de brand.

– e bine să crești pe Facebook pentru că e în top 3 referrals

– stabilește obiective informative, emoționale și comportamentale

– nu cere Like obligatoriu la folosirea aplicației

– aplicația nu trebuie să scrie automat pe profilul utilizatorului

– nu obligați userul care folosește aplicația să dea share

– nu cereți allow la începutul aplicației

– concepeți un plan de criză. Dacă aplicația nu are succes sau apar diverse probleme tehnice?!

– nu promovați aplicațiile noi în primele zile. În felul acesta puteți să le testați viralitatea

– conținutul de pe paginile de Facebook trebuie să fie în ton cu profilul companiei

– nu scrie mai mult decât trebuie

– concepe un plan de subiecte și urmează-l!

– nu urmări numărul de fani ci numărul de afișări!

– nu răspunde la ore la care utilizatorii dorm!

– pentru promovarea prin reclame, concepe minim 5 tipuri de reclame pe Facebook, folosește Sponsored Stories pentru creșterea numărului de fani (totuși, pagina ar trebui să aibă un număr ceva mai mare de fani, nu prea funcționează  la paginile cu puțini fani)

Bogdana 🙂

– „De unde știi că o să meargă? Păi, avem noi un băiat care poartă converși, știe el!”

– clientul, imaginat de agenții și creativi: „Un nene plictisit cu un laptop pe care noi ne chinuim să-l convingem să cumpere cât mai mult.”

– înainte de a porni o campanie, întreabă-te ce vrea clientul, ce îi vinzi, cum îi vinzi, de ce îi vinzi.

– pe motoarele de căutare oamenii încă mai folosesc căutările generice: „pisică”, „telefon mobil” etc.

– în AdWords poți analiza ce tipologii de cuvinte se caută mai frecvent (adwords keyword tool)

– caută să vezi care cuvinte nu se mai caută sau au prea puține căutări pentru a merita să te concentrezi pe acestea

– 1 din 4 conversii începe cu o căutare generică. După ce a căutat „pisică” și n-a găsit tocmai ce voia, a continuat cu „pisică birmaneză”. Dar știa că vrea pisică birmaneză de vânzare, așa că a căutat „de vânzare pisică birmaneză”, ulterior căutând după oraș „oradea pisică birmaneză de vânzare”.

– „Femeile convertesc mai bine seara!” – evident e vorba că după ce vin de la serviciu, gătesc și fac puțină ordine, după ce culcă pruncii sau soții, doamnele au timp să navigheze pe internet să-și cumpere acea rochie pe care au văzut-o în fugă când era la birou, dar nu putea s-o cumpere că trebuia să intre în ședință cu șefii din toate filialele companiei.

Latest Web Standards and Cloud Computing in Online Marketing – Petru Jucovschi și Mihai Nadas

– În Forrester’s & Gartner top 5 E-commerce trends se precizează că vânzările de tablete vor exploda, iar prezența pe mobil și pe piață a companiilor va crește. Dacă în 2011 românii au economisit mai mult de la mâncare și haine pentru a-și cumpăra tot felul de echipamente și gadget-uri, în 2012 sigur va crește bugetul alocat acestor produse. Din bătălia Apple-Samsung, practic ambele companii au câștigat enorm, atât la capitalul de imagine, cât și la vânzări.

– e suficient să dezvoltăm doar varianta mobilă a saitului sau sunt necesare și aplicații native mobile? Depinde de tipul magazinului! Mi-ar plăcea să aibă emag o aplicație pentru alegerea unui laptop după anumite trăsături. Ori un magazin de haine să aibă o aplicație care să-mi recomande o anumită ținută în funcție de cerințele mele. Bine, astea-s deja idei futuriste…

– Windows 8 va fi un sistem de operare unic, indiferent de dispozitiv.

Tendințe de luat în seamă:

– piața globală, dispozitive mobile (trafic). Da, multor magazine le lipsește versiunea de mobil! De fapt, io vorbesc!

– conținut media bogat (ceea ce duce la resurse de stocare mai mari, mai flexibile). exemplul asos.com

– business intelligence (putere de calcul)

– cloud computing – resurse flexibile, costuri bazate pe consumul efectiv (exemplu: amazon.com)

Conținutul în e-commerce! O prezentare via Skype cu Seomom, Gillian Muessig

– content is the foundation of inbound marketing

– social has a huge influence on search

– social signs are better signal than link

– social appears to be fragmenting signal into multiple large and small communities

– Link signal is not dead!

– e-mail is a social secret weapon! (asta nu înseamnă să cumpărați baze de date cu utilizatori găsiți pe net și să-i spamați la greu!)

– determine your audience, what content works.

Practic totul se rezumă la a câștiga încrederea potențialilor clienți, a-i fideliza și a-i educa! Trebuie să testezi mereu, să măsori rezultatele, să schimbi tactica atunci când nu ai ajuns la obiectivele propuse.

Și mai ales, comerțul online nu-i pentru oricine! Dacă vrei mai multe informații, mai citește și pe la Ovi sau Cristina. Că și ei au fost foarte pe fază!

p.s: ăsta trebuie să fie cel mai lung articol de pe blogu-mi. peste 2300 de cuvinte!

________________________________________

*„Studiul despre barierele de achiziție online a produselor și serviciilor în România” a fost realizat în perioada noiembrie 2011 – ianuarie 2012 pe un eșantion de 3.494 de respondenți reprezentativi pentru populația online din România, recrutați din rândul vizitatorilor a 23 de site-uri aparținând Sanoma Hearst Romania, Avocatnet, Internet Corp, eJObs, Cauta Reduceri, Groupon.ro, Debo.ro, TreeWorks și Lyoness Romania.

autoritasile typo gandul.info

Diacriticele, muniţia de la Cugir şi Gândul :)

Ori un coleg i-a făcut o farsă editorului online şi i-a inversat tastele “ş” şi “ţ”, ori s-a blocat tasta “ţ” şi s-a folosit “ş” pentru că … asta era la îndemână.
Sau textul a fost scris fără diacritice şi, pentru a-l modifica rapid, s-a folosit funcţia find/replace din word sau adminul saitului şi s-a greşit o tastă.
Indiferent de situaţie, e amuzant să citeşti despre autorităşile, munişia lor şi gloanşe în edişia online a ziarului Gândul!

În altă ordine de idei, un mexican a avut o armă făcută în România, armă pe care, spun americanii, ar fi vrut să o folosească pentru a-l împuşca pe Barack Obama. Voi vă daţi seama ce PR de ţară ne-am făcut cu ocazia asta?

“Bă, românii, săracii ăia, au arme!”
“Da’, bă, da’ n-au rezerve de petrol!”

Click pe imagine pentru detalii.

autoritasile typo gandul.info

Social media gone bad

sarcasm hat

În Anglia huliganii (ah, ce termen ceauşist) se folosesc de twitter, facebook, mesageria instant de la BlackBerry şi de diverse alte reţele de socializare pentru a  plănui când să se întâlnească şi când să iasă în stradă.

Dacă în Egipt, Libia şi Republica Moldova oameni au folosit reţelele sociale pentru a scăpa de un guvern autoritar sau comunist, în Londra tinerii au folosit internetul pentru a răzbuna moartea unui gangster, nepotul unui alt gangster şi mai mare care conducea lumea interlopă din Londra.

În urmă cu doar câteva săptămâni publicaţia News of the World s-a închis după ce au ieşit la iveală câteva cazuri în care jurnalişti sau detectivi particulari ascultaseră telefoanele unor personalităţi.

Acum reprezentanţii guvernului britanic se chinuie să găsească o soluţie prin care să intercepteze apelurile şi mesajele tinerilor care instigă şi săvârşesc acte de violenţă. Mai bine plăteau detectivul jurnaliştilor şi treaba era ca şi rezolvată. Oh, stai, că detectivul ăla e mort…

Concluzia, dacă mai era nevoie să o precizez, e că şi internetul e un instrument puternic de manipulare a maselor şi social media e o armă periculoasă. Mai ales în mâinile unor derbedei.

chromebook

Chromebook şi Dear Sophie – Google Chrome

Îmi plac tare mult filmele care promovează diverse produse Google. Nu doar pentru că majoritatea produselor sunt gratuite, ci pentru că sunt chiar simpatice şi mesajele ajung să se identifice cu utilizatorul. Filmele, nu produsele.

Precum multe alte femei, şi eu am fost impresionată de mesajul din clipul Dear Sophie, despre Google Chrome (nu, nu e noul sistem de operare de la gogle). De altfel, de când Firefox papă aproape toată memoria şi restul aplicaţiilor nu pot rula, am decis să trec definitiv la Chrome.

Au trecut mai bine de 6 luni de când am făcut schimbarea şi, într-adevăr, nu se mai blochează calculatorul dacă am 10 tab-uri deschise. Fireşte, nu vreau să te conving să faci la fel, în definitiv, laptop-ul meu nu e cel mai performant, are doar 1,5 GB de ram.

În privinţa Chromebook-ului, ideea e foarte interesantă: un calculator doar pentru internet. Fără aplicaţii inutile, fără jocuri şi antiviruşi, fără Adobe şi Java, fără yahoo messenger sau skype.
Pare interesant, mai ales că se adresează companiilor şi instituţiilor de învăţământ. Pentru 24 de dolari (pt. companii) sau 20 de dolari (pt. şcoli) pe lună, oricine poate avea un Chromebook.

Având în vedere că multe aplicaţii pot fi integrate în browser (YM direct din mail, twitter din site sau yonoo etc), nu prea ai nevoie decât de un browser bun, care să funcţioneze perfect, chiar şi la 20 de tab-uri deschise. Dar cred că asta ţine de mai multe aspecte tehnice.
Sunt foarte curioasă dacă va prinde produsul …
detalii pe mashable

Oricum, clipul de promvoare e interesant şi amuzant: