Prima tură de ieșit la munte din acest an a fost foarte productivă și bogată în flori. Bine, a fost bogată și-n picuri de ploaie, dar nu ne-a mai păsat de asta. La 5 minute după ce-am ajuns în punctul de belvedere, ploaia s-a retras spre alte culmi. Ba chiar și vântul rece s-a mutat
Category: Joaca de-a scrisul
Am început blogul dintr-o joacă, cu scopul de a avea un spațiu unde pot exersa treaba asta cu scrisul. Apoi, undeva pe drum, am uitat de ce îmi plăcea joaca asta. M-am lăsat purtată de în valuri contradictorii de senzații și sentimente, de frustrări și prostii. Poate, cândva, voi relua joaca. Momentan încă-mi adun jucăriile de ici, de colo și las empatia să crească mare și frumoasă. Că fără empatie nu-mi mai place joaca asta de-a scrisul.
Știi senzația aceea când stai întins pe pământ, pe-o culme, vântul adie ușor, iar soarele îți încălzește obrajii? Când e atât de liniște în jur încât doar greierii și lăcustele, care-și fac curte lângă urechile tale, se aud. Zâmbești, întinzi brațele pe lângă trup și te bucuri din nou de soarele de toamnă. De iarba
De obicei la început de an îmi curăț telefonul de imagini. Nu înțeleg abilitatea galeriei foto a telefonului de a se înmulți pe nesimțite. De s-ar transmite abilitatea asta și contului bancar, zău că n-aș mai face curățenie în galerie. 2017 a fost un an ciudat, per total mai bun decât 2016, dar tot ciudat.
Cred că e vreun an de când am văzut un desen The Oatmeal despre fericire. Rezonez foarte bine cu mesajul. Nu cred în starea constantă și deplină de fericire. Nu cred că dacă nu te declari fericit ești automat nefericit sau deprimat. Încerc să mă feresc de extreme. Dar cred în nuanțele de împlinire sau
E mai ușor să fugi de argumente și discuții, decât să îndrăznești să aperi o idee în care crezi. Indiferent de situația în care te regăsești. Fuga predomină în cazurile fericite și pașnice. Pentru că-n cazurile agresive și violente verbal, discuțiile nici măcar nu au vreo șansă de a fi concepute, darămite născute. Se recurge