ÃŽn Glăvoi, PadiÈ™. Dacă ignori porÈ›iunea până-n BeiuÈ™ – Sudrigiu, care-i un mare È™antier în lucru, drumul până la Glăvoi e bun. Mai ales porÈ›iunea cu serpentinele. De fapt, serpentinele alea sunt atât de bine făcute încât orice om cu rău de maÈ™ină le va blestema. Am ajuns în Glăvoi ameÈ›ită, confuză È™i cu senzaÈ›ia că am înghiÈ›it un balon
Tag: aventuri
Sâmbăta trecută am pedalat vreo 20 km pe drumuri forestiere – un pic de push bike È™i niÈ™te coborâri luuungi mi-au crescut niÈ›el adrenalina -, iar duminică am urcat pe Valea Rea până la 1100 m, prin zăpadă până la genunchi. Până am ajuns înapoi la maÈ™ină bocancii mei se transformaseră în rezerve strategice de
Înainte de a argumenta titlul, e musai să citiți cele 2 întâmplări ca să vă faceți o idee la ce mă refer: Zilele trecute am intrat într-o mină veche, folosită-n exploatarea de bauxită. Intrarea e inundată, apa trece cu aproape 2 palme de genunchi. Să vă reamintesc faptul că suntem în februarie? Sau să vă
Adică o aventură de-o sâmbătă. Că aventura de duminică s-a rezumat la a dormi. Și a munci. C-aÈ™a-i în tenis, fir-ar jocul să fie! Am ajuns prin pădure, pe dealul Èšiclu – destul de aproape de peÈ™tera Èšiclu-Stan – închisă publicului din motive de lilieci care trebuie protejaÈ›i de bipezii care le provoacă mari coÈ™maruri.
În şcoală orele de geografie se derulau în felul următor: „asta e harta ţării, ăştia sunt munţii, aci-s depresiunile, aia verde-i câmpia. Şi acum să învăţăm pe de rost judeţele României şi reşedinţele lor.†Îmi plăcea atât de mult ora de geografie încât de cele mai multe ori adormeam cu capul pe bancă. Mă trezeau