Pentru femei, nu e important cine câştigă jocul, ci doar că îl câştigă cineva. Testosteronul nu are nicio şansă în faţa estrogenului. Bărbaţii români nu au fost înţărcaţi încă.

[… ]

se plasează într-un loc în care am văzut puţini români: acela de Putere, de Sprijin şi de Afirmare tăcută a calităţii de bărbat, lucru care, comparat cu lăudăroşenia adolescentin-masculină de pe la noi, pare ciudat.

Articolul se numește „Bărbații români nu au fost înțărcați încă” și descrie niște obiceiuri normale, dar tot mai rar întâlnite. Le regăsesc ocazional la cei trecuți de 40-50 de ani, dar se pierd printre egoismul și prejudecățile specifice acelor generații.

1. Articolul generalizează, pe ici pe colo, dar da, bărbații români – mă refer strict la băieții născuți după ’89 – sunt fie efeminați, fie prea vulgari/prostovani/iresponsabili. Din păcate, nici domnițele nu-s mai breze. Nesigure, crizate, geloase și mereu în căutare de validare. De parcă nu ești tu dacă nu te validează te miri cine. Cunosc femei frumoase și istețe, care, însă, așteaptă mereu să fie apreciate pentru fiecare gest mărunt. Se laudă constant pentru orice nimic. Atât de nesigure sunt pe ele. Atât de frică le e să încerce ceva nou pentru că „o să se supere iubi și n-o să mă mai pupe de noapte bună”.

Bărbații din jurul lor s-au obișnuit să primească aproape totul de-a gata, pentru că s-au obișnuit ca problemele să fie rezolvate de altcineva. Părinții, încercând să-și ocrotească odorurile de suferințele pe care le-au îndurat în tinerețile lor, preferă să le aștearnă un viitor cât mai lipsit de probleme. Ori tocmai suișurile și coborâșurile, problemele și situațiile neprevăzute te ajută să te călești, să evoluezi, să crești ca om. Altfel rămân răzgâiați care așteaptă ca altcineva să ia deciziile. Și apoi se plâng că nu sunt/au ceea ce și-au dorit.

Mă uimesc bărbații care-s mai prețioși decât orice domnișoară răsfățată. „Nu vin în oraș pentru că plouă/ninge/bate vântul/mi-e lene/am făcut baie și mi-e frică să nu răcesc/ n-am bani de taxi / nu mai am gel pentru păr/ etc. Sunt orgolioși din cale afară, se bat cu pumnul în piept pentru a câștiga o discuție banală, se întrec în mărci de produse și-n bani cheltuiți pe tâmpenii inutile.

2. Politețea și bunele maniere sunt tot mai des confundate cu flirtul. Doar pentru că ai complimentat o persoană pentru o trăsătură / calitate/ o activitate reușită nu înseamnă că vrei să i-o tragi sălbatic în primul tufiș care vă iese-n cale*.

Sigur că nu-i dracul chiar atât de negru și firește că și eu am generalizat în acest articol, sperând să scap de-un of care mă macină de câțiva ani.

Poza spune multe unui om care pricepe apropourile fine și deloc vulgare.

* asta nu înseamnă că nu poți experimenta senzația, măcar o dată-n viață 😀