Tag Archives: carti audio

ochelari-de-vedere-ballance

Audiobooks: A tale for the time being, Ruth Ozeki

Dacă ai intrat pentru prima dată pe blog, da, îmi place să ascult audiobooks. Cărți audio. Pentru că nimic nu-i mai relaxant și interesant când tricotez sau croșetez precum o carte bună. Și dacă nu pot citi și tricota în același timp, ascult cărți. Sau podcasts.

A Tale For The Time Being de Ruth Ozeki nu-i o capodoperă de artă, însă e așa de bine narată că m-a captivat. Pe cât de tare mă irită începutul cărții – cu jurnalul unei adolescente care, din cauza crizei economice, se mută din America în Japonia – pe atât de mult îmi place finalul. Pentru că e optimist și lasă senzația, că indiferent câte greutăți ai întâmpinat, există o cale, o soluție pentru a schimba lucrurile în bine.

Cartea e scrisă pe 2 planuri, cel al adolescentei japonezo-americane (se naște și crește în America), care nu înțelege cultura în care e forțată să trăiască. Și al doilea plan e al scriitoarei care se retrage în Canada, pe-o insulă, să-și găsească muza și sursa de inspirație pentru o nouă carte. Posibil să fie chiar un personaj inspirat din scriitoare, Ruth Ozeki, nu m-am documentat despre ea.

Ce-mi place e felul în care îmbină noul cu vechiul, tradiția cu modernul. Atinge subiecte sensibile, precum Al Doilea Război Mondial, Fukushima și, desigur, 11 septembrie. Tratează subiectele fără a abuza de emoțiile produse de acestea. Mai tragice și revoltătoare mi s-au părut pasajele ce descriu răutatea adolescenților japonezi la adresa adolescentei din America.

De altfel, după cartea asta am mi-am readus aminte de Haruki Murakami și-am ascultat, pe rând, A Wild Sheep Case și Dance, Dance, Dance.

La capitolul audiții plăcute mai enumăr „Time and Time Again” de Ben Elton, o călătorie excelentă prin Istanbul și Europa anilor 40. Iar vocea naratorului e atât de plăcută. Practic se folosește de teoria că Newton ar fi descoperit o modalitate de a călători în timp și de a modifica trecutul.

Acum am început să ascult 11.22.63 de Stephen King, narată de Craig Wasson.

pisica si cartile

Audiobooks – cărțile audio

Am o bună memorie a vocilor. De multe ori doar datorită vocilor reușesc să recunosc diverse persoane cu care socializez ocazional. Așa că era firesc să devin dependentă de microbul cărților audio. Da, da, știu, nu-i la fel cu a citi o carte, nu-i la fel cu a răsfoi foile ce miros a vechi și mucegai. Așa am spus și eu. Până ce-am cumpărat prima carte audio și m-a cucerit vocea doctorului Steve Peters. Apoi am continuat cu The Cuckoo’s Calling, narată de un actor cu un timbru vocal ce iese-n evidență – Robert Glanister. Atât de mult mi-a plăcut, încât am ascultat-o de vreo 3 ori. Accentul acela britanic, cursiv, coerent, nararea pe diverse tonalități… mmm! Per total, o experiență foarte plăcută. Iar Police, de Jo Nesbo, n-ar fi fost o audiție atât de fascinantă fără vocea gravă a lui Sean Barrett.

M-a impresionat și versiunea audio de la The Help, narată de Jenna Lamia, Bahni Turpin, Octavia Spencer, Cassandra Campbell. Accentul acela sudist – atât al omului alb, cât și al omului de culoare – oferă o experiență audio mult mai bună decât simpla lecturare a cărții pe hârtie.

De regulă îmi cumpăr cărțile de pe audible.co.uk, pentru 8 lire pe lună pot să-mi iau ce carte-mi doresc. Ba chiar profit din plin de ofertele 1+1 gratis, pe care le desfășoară în mod regulat compania. Prefer audible pentru că pot asculta fragmente din cărți. Dacă nu-mi place vocea naratorului, n-o cumpăr în formatul audio și, dacă într-adevăr vreau să citesc acea carte, o caut în format tipărit.

Și Librăria Humanitas are o promoție interesantă: în iulie poți cumpăra cărți audio la promoția 2+1 gratis. Problema e că nu poți asculta fragmente din cărți și nu poți să-ți dai seama dacă merită sau nu să dai 50 lei pe un audiobook românesc. Vocea naratorului e foarte importantă pentru o carte audio reușită!

Îmi place să ascult în timp ce croșetez, pentru că multe proiecte le lucrez din reflex, fără a-mi solicita atenția.

pisica si cartile