Tag Archives: ciorba bogatului

Ciorba bogatului

Acum ceva vreme îţi povesteam de ciorba săracului, despre cât de uşor şi de rapid se face, dar şi cât de gustoasă e. Ei bine, acum îţi propun să încerci ciorba bogatului. Am numit-o aşa pentru că, pe lângă legume, conţine carne. Bucăţi de şonc (sau pecină, cum îi mai zice bunica din Banat) afumat bine.

Reţeta e simplă, orice neiniţiat într-ale bucătăriei poate găti ciorba bogatului. Da, chiar şi cei care nu ştiu să taie o ceapă, dar au un robot de bucătărie la îndemână. Sau un bărbat, după caz!

Iei o ceapă mare, o tai mărunt şi-o căleşti într-o oală antiaderentă cu 1 linguriţă de ulei. Apoi toci un ardei iute, pe care-l pui în oala cu ceapa călită, apoi o linguriţă de boia dulce şi imediat o cană de apă, vreo 250 ml. Eu pun apă imediat după ce-am pus boia ca să nu apuce să se ardă, că se amăreşte şi nu pică bine la ficat. Apoi pui bucăţile afumate de şonc şi cartofii tăiaţi cubuleţe. Dacă-i musai, mai pui sare, dacă nu, doar piper şi, la final, pătrunjel proaspăt.

Io am avut pecină (jambon cred că-i zice) adusă de ai mei, era bine sărată şi afumată. Dă o aromă excelentă mâncării! La bunica la ţară carnea asta de porc se afumă şi se sărează bine şi-apoi se păstrează într-un chiscant mare plin cu untură. Toată iarna bunica făcea sarmale cu pecină de porc.

p.s: în Banat chiscantul e un vas de metal cu interiorul emailat ca şi găleţile de pe vremuri, în care se păstrează, peste iarnă, diverse preparate din carne afumată sau brânzeturi. Sus e îngust, cilindric, devenind tot mai mare la bază. Pentru a menţine temperatura optimă în vas, se acoperă cu un capac, fie ermetic fie doar de formă. Tot chiscant îi spune şi stropitoarei, dar numai dacă-i de metal. Habar n-am cum îi zice prin restul ţării.