Tag Archives: cluburi

Se inchid localurile, ce ne facem?

Cam asta a fost întrebarea ce a stat pe buzele tinerilor orădeni când au aflat că se pregăteşte o lege prin care localurile orădene vor avea de respectat un “program de bebeluş”. Treaba stă în felul următor:  în timpul săptămânii localurile situate în zone locuite vor fi deschise până la ora 22 iar în weekend până la 23. În teorie, proiectul e bun. În practică, apar probleme.

Trebuie delimitate zonele unde există localuri care deranjează liniştea publică. În speţă acele localuri situate la parterul blocurilor, la subsolul caselor etc, care deranjează liniştea locuitorilor.

De ce spun asta? Nici mie nu mi-ar conveni să stau într-un bloc unde, seară de seară, se ţin petreceri la parter. Odată ce au dat de alcool, oamenii devin animale. Iar multe cluburi şi localuri orădene nu sunt izolate fonic aşa cum ar trebui.

Să fim serioşi, e foarte uşor să deschizi un bar sau o crâşmă. Orice tâmpit cu bani în buzunar poate deschide un bar într-un apartament, la parterul unui bloc.

Dacă toate cluburile ar fi izolate fonic, lucrurile ar fi mai simple. N-am bai dacă la parterul blocului se află un club atâta vreme cât nu mă deranjează cu zgomotul muzicii sau al clienţilor. Dar câţi patroni de localuri investesc în izolare fonică de calitate? Majoritatea nu respectă nici măcar delimitarea spaţiilor de fumători de cele pentru nefumători.

Românul a găsit o modalitate uşoară de a face bani fără investiţii prea mari. Ori, adevăraţii oameni de afaceri ştiu că nu poţi face afaceri fără a investi în business.

Nu spun că legea e bună sau ba, are mici hibe dar per total, ar trebui să reglementeze situaţia aşa ziselor localuri de cartier care deranjează locuitorii din zonă. Dacă nu-ţi permiţi o izolare fonică solidă, pentru ce mai deschizi bar?

Am oroare de localurile unde tai cu sabia fumul de ţigară.  Sau cele unde muzica e atât de tare încât nu-l aud pe cel de lângă mine. Prefer să stau acasă, în pat, să beau bere la doză şi să mănânc măsline cu brânză decât să mă înghesui într-un local supra-aglomerat, unde muzica urlă de trebuie să foloseşti limbajul semnelor pentru a comunica iar ochii lăcrimează şi ustură de la atâta fum de ţigară. În vechiul sediu Blue Monday mi-era groază să merg. Muzica era beton, atmosfera super mişto dar fumul de ţigară mă teroriza!

Priviţi reglementarea asta şi din alte unghiuri. Priviţi-o şi ca o modalitate de a restabili nişte reguli demult uitate şi încălcate fără frică.