Tag Archives: crestini

fructe-toamna

Ziua când mi-a fost rușine că trăiesc în Oradea și-n România

Încerc pe cât posibil să limitez interacțiunile cu oamenii bătuți în cap, cu precădere cu oamenii care cred prea mult în zei imaginari și-n politicieni. Întotdeauna un habotnic va avea grijă să intre cu bocancii-n viața ta și să-ți ordone cum trebuie să-ți trăiești viața. Nu contează că nu-ți cunoaște ambițiile, dorințele, greutățile pe care le-ai întâmpinat, motivele pentru care nu urmezi calea turmei, un creștin întotdeauna va ști mai bine decât tine ceea ce ți se potrivește.

Inițial mi-a crescut tensiunea când am văzut adunarea de oameni în piața Unirii din Oradea, în frunte cu familia „creștină” care-și bate pruncii. Aceeași familie care a făcut scandal că guvernul norvegian a intervenit, pentru că nu acceptă ca „valoare morală” bătaia aplicată copiilor. E unul dintre motivele pentru care nu voi sprijini vreodată o asemenea coaliție (care e dubașă). Dar m-am calmat, pentru că eu chiar cred că pocăiții și habotnicii nu reprezintă majoritatea acestei țări. Pentru că eu chiar cred că există și oameni raționali și pragmatici în țara asta.

Cum poate o organizație să susțină valorile morale ale unei familii sprijinind bătaia în familie? 

E bizar cum scandalul acesta de a cere modificarea constituției, pentru a se specifica foarte clar că o familie e formată din bărbat și femeie nu din „soți”, a crescut treptat pe măsură ce se apropie alegerile parlamentare. Iar PSD-iștii o dau tot mai mult pe „valori creștine” și „tradiție”, „familie”, „naționalism românesc”. Nu știu cine e-n spatele coaliției, dar dacă se va continua în halul acesta și dacă se va obține modificarea constituției, tare mi-e că ne așteaptă limitarea multor drepturi cetățenești.

Nu m-ar mira ca apoi niște habotnici să urle ca toți românii fără copii să fie obligați să-și exercite capacitatea de reproducere și să facă prunci, pentru că populația țării îmbătrânește și habotnicilor le e teamă că n-are cine să le plătească pensiile.

Toți creștinii ăia care-au urlat în sus și-n jos că nu vor imigranți în România, pentru că ar reprezenta o amenințare pentru valorile creștine ale românilor, cer acum să se alinieze unei idei musulmane, unde homosexualitatea nu e tolerată. Nu înțeleg de ce creștinii consideră că au dreptul de a intra în dormitorul unui om, cu atât mai mult cu cât aceiași creștini n-au protestat când au fost cazuri de preoți care-au abuzat psihic și sexual copii.

Păcat că-n școală nu se studiază „1984” a lui Orwell și „Minunata lume nouă” a lui Huxley. Poate-ar fi învățat și tinerii că o lume unde ne lăsăm manipulați pt a limita drepturile altora e o lume cumplită în care nu merită să trăiești. 🙁 Dar bine că se studiază „toleranța creștină”, în care creștinul își bagă nasul în viața altuia și-l judecă. Azi mi-a fost rușine că locuiesc în Oradea și-n România. Și zău că-i prima dată când simt rușinea asta.

fructe-toamna

lumanare

O fărâmă de umanitate

E revoltător nivelul scăzut de toleranță, de compasiune și de empatie al unora. Mă îngrozesc la gândul că oamenii ăia, care urlă pe diverse forumuri că rockării-s nespălați și merită să moară, sunt ființe care trăiesc în societatea asta și nu le crapă obrazul de rușine și nesimțire. Mă enervez când văd cum persoane publice uită cât de fragil e trupul și psihicul uman, uită că-n urma victimelor au rămas părinți și prieteni care nu pot concepe gândul că atât de mulți tineri s-au stins în câteva minute. Au rămas în urmă oameni care au nevoie de alinare și de consolare, nu de isterii și amenințări cu pedepse divine.

Ce creștin e ăla care, în loc să ofere consolare, se transformă în judecător în momente critice?! Cât de habotnic și cât de obtuză trebuie să-ți fie gândirea ca să arunci cu vorbe despre iad, diavoli și pedepse divine, în timp ce părinții, care și-au aflat pruncii la morgă, nu reușesc să găsească un gând de consolare?!

Tot încerc să-mi dau seama cum au ajuns unii să compare și să lege o tragedie de o joacă de-a costumatul?! E fenomenală abilitatea unora de a găsi simboluri, legături oculte în coincidențe și accidente. Refuz să cred că trăiesc într-o lume atât de bolnavă și de rea, de meschină.

Am citit nenumărate articole și mărturii despre ce s-a întâmplat în 30 octombrie. Nu știam pe cineva de acolo și tot nu pot să fiu indiferentă. Pentru că n-ai cum, ca om, să rămâi indiferent la o asemenea tragedie.

Tot ce poți face e să oferi condoleanțe și ajutor celor îndoliați. E singura atitudine acceptabilă față de cei rămași în urmă, în astfel de situații. Orice alte idei legate de religie, pedepse și simboluri ascunse păstrează-le pentru tine, purule cre(ș)tin.

Din respect față de oameni, din respect față de ideea de umanitate!