Tag Archives: de pe strada

Donaţii stradale

Azi după masă, pe stradă ne abordează o tanti cam de 35 de ani, împreună cu fiica. Spunea că împreună cu alte 30 de FAMILII au venit în Oradea în urma inundaţiilor din Tecuci. Ne cerea bani, “cu cât puteţi voi să ne ajutaţi”.

Celelalte 30 de familii sunt împrăştiate în tot oraşul, fiecare adună bani de la oameni miloşi, de pe stradă.

“Pensionarii ne-au ajutat, ne înţeleg necazul”, spunea tanti.

Colega cu care eram i-a recomandat să meargă la fundaţia Caritas, să ceară ajutor. Tanti a replicat că de la Caritas ar fi primit doar 1000 lei ajutor financiar pentru toate cele 30 de familii şi haine, dar că “mai bine ne dădeau bani decât atâtea haine”.

Apoi i-am spus să meargă la primărie, să ceară ajutor dar cică nu îi ajută nimeni pentru că nu sunt din judeţ. Aceeaşi poveste şi cu Biserica. Ne tot spuneau că oricine ar ajuta un astfel de caz, că se poate întâmpla oricui să rămână fără casă după o viitură, că şi ei ar ajuta dacă ar fi cazul, că în alte părţi oameni au ajutat mai mult, că orădenii sunt reci şi au râs de nenorocirile lor etc. Clişee psihologice …

După discuţii de vreo 5 minute, femeia ne-a întrebat dacă vrem să o ajutăm cu bani sau ba, că nu are timp să stea la poveşti atât de mult, cu toţi cei pe care îi roagă să le ajute.

Le-am răspuns că nu avem la noi bani şi am plecat mai departe. Apoi ne-am pus câteva semne de întrebare: în Tecuci locuitorii sunt moldoveni. Tanti nu avea accent de moldovean, dimpotrivă, vorbea repede ca un oltean.

Cum au ajuns din Tecuci până la Oradea? Cu ce bani? De ce tocmai la Oradea? Traversezi ţara dintr-un capăt în altul pentru a face rost de bani? 30 de familii au plecat din Tecuci? Unde locuiesc oamenii ăia? Care e rostul unei călătorii costisitoare până la dracu’n praznic?

De câţiva ani buni nu mai am încredere în oamenii care mă opresc pe stradă şi îmi cer bani. Pur şi simplu instinctul îmi spune să plec, să nu ascult. Poate pentru că am văzut destui cerşetori care înşelau încrederea oamenilor naivi, adulţi care chiar lăcrimau la auzul unui necaz.

Poate pentru că mi-e frică de a nu-mi fi înşelată încrederea, de a nu face alegeri greşite. Îmi vine foarte greu să cred că femeia respectivă chiar fusese victima inundaţiilor din Tecuci.