Tag Archives: facultate

Studenti, teatrul va asteapta!

Care sunt cele mai mari dorinţe ale studentului român? Un pat cald, o studentă focoasă, mâncare şi beutură. No, ghinion! Pentru astea trebuie să pui osul la muncă. Norocul tău că cineva se gândeşte la nevoia de socializare şi de culturalizare a studentului orădean. Tu, ăla din spatele sălii, scoate-ţi handsfree-ul din urechi, pune-ţi ochelarii de vedere şi citeşte cu atenţie următoarele rânduri:

Asociaţia Studenţilor din Universitatea Oradea (next time use BCC!) s-a gândit să vă mai scoată de prin baruri şi să vă ofere şansa de a vă cultiva oleacă, dacă sistemul educaţional nu face prea multe în sensul ăsta. Aşa că săptămâna viitoare sunteţi invitaţi la teatru şi la bal.

Iote mai jos calendarul pieselor de teatru (perioada 17-22 noiembrie) la care studenţii orădeni pot intra pe baza carnetului de student vizat.

* Marţi, 17 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „CHIRIŢA EUROPARLAMENTARĂ” adaptare după Vasile Alecsandri, regia artistică Ion Sapdaru. Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor

* MIERCURI, 18 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „TOT MORT, TOT MORT?” de Mark Twain, adaptarea scenică de David Ives, regia artistică Petre Bokor. Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor

* Joi, 19 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „CERERE ÎN CĂSĂTORIE”, de A.P. Cehov, regia artistică Petre Panait. Locaţie: Sala Studio

* vineri, 20 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „MENAJERIA DE STICLĂ”, de Tennessee Williams, regia artistică Chris Nedeea. Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor

Ah, ziceam şi ceva de un bal. După ce aţi inspirat o gură proaspătă de cultură, tot ăştia de la Asociaţia Studenţilor Orădeni vor să vă trimită să o vedeţi pe Andreea Bănică. Nu prea văd legătura, dar cine-s eu să comentez?!

Studenţi şi studente, miercuri, 18 noiembrie, prezentaţi-vă (de bunăvoie şi nesiliţi de cineva!) în discoteca No Problem la Balul Bobocilor.

No, binie-i?

Problema de etica si deontologie

Din câte am înţeles de la colegii ce au dat licenţa anul trecut, proba de foc a examenului a fost Etica şi Deontologia. N-ar fi de mirare, la cât de sumar a fost predată materia asta în facultate.

Aşa că, pentru a înţelege mai bine materia, vă dau o problemă de etică prin care vreau să aplic cateva principii pe care le-am studiat în ultimele 2 zile: etica imperativă kantiană şi modelul aristotelic.

Se dă următoarea situaţie: un minor a săvârşit o crimă, a ucis un alt copil dar mai mic.

Din punctul de vedere etic si moral al jurnalistului vei:

a). scrie un reportaj complex despre fapte, de îndată ce ai aflat toate detaliile cazului, indiferent de vârsta minorului, de implicaţiile sociale asupra familiei victimei deoarece principiul pe care te bazezi e acela al adevărului care trebuie aflat. Adică în reportaj se vor putea afla numele inculpatului, situaţia socială: şcolară, familială etc., dar şi detalii despre familia victimei. Nu există calea de mijloc să scrii doar despre făptaş.

b). vei scrie un reportaj amplu despre cele întâmplate doar după ce s-a pronunţat sentinţa, abia atunci dând detalii despre numele şi situaţia familială a faptaşului precum şi detalii despre familia victimei. Înainte de proces, vei scrie despre eveniment dar ţinând cont de dreptul la intimitate al celui incriminat (un minor) şi dreptul familiei victime la protecţie.

Dacă am fost prea vagă în enunţ, luaţi voi un caz concret şi haideţi să-l dezbatem. Mi-ar prinde tare bine exerciţiul ăsta.

Ce spuneţi, vă băgaţi la o discuţie despre etica în jurnalism?

M-a pus naiba…

… să fac facultate! Nu puteam să fac şi eu ceva cursuri de calificare profesională? Zău că ieşeam mai ieftin.

După ce în primul an am cumpărat toate cărţile de care aveam nevoie, azi am descoperit că doar 2 îmi sunt folositoare pentru licenţă.

Adică, am dat 150 de lei pe nişte cărţi care nu-mi folosesc la licenţă. Măcar au fost interesante şi am rămas cu ceva din lecturarea lor.

Tot azi am aflat că taxa pentru înscrierea la licenţă e 500 lei! Da, ai citit bine: 500 lei!!!! Am rămas şocată când mi-a spus Designerul. Şocul a continuat când şefa de an mi-a confirmat suma. Atâta spor la învăţat am acum, cât are chef câinele să stea în lanţ când afară plouă torenţial!

Şi mi-am luat şi tot concediul de odihnă acum, să am timp să învăţ. Taxa pentru înscrierea la licenţă e aproape cât un salariu de orădean.

Poate mă lămureşte cineva: de ce taxele astea sunt atât de mari? De fapt, pentru ce e taxa asta? Chiar nu ştiu, vreau şi eu să ştiu pentru ce o să dau 500 de lei din agoniseala mea din ultimele luni!

Voi cât aveţi taxa de înscriere în licenţă?

Apropo de facultate …

Mă întreba cineva deunăzi de ce mă plâng de cursurile de la facultate. Pentru că unele sunt inutile! Pur şi simplu inutile! Măcar aici pot spune şi eu ceva, că la facultate n-ai cu cine vorbi! Decana oricum se trezeşte cu faţa la cearşaf şi uită să anunţe studenţii cu o zi înainte de examen!

Eu, ca viitor jurnalist, n-ar trebui să studiez ceva cursuri de limba română la facultate? Da, am şi eu probleme, în liceu nu se mai face gramatică iar din clasa a 8-a, multe s-au schimbat. În schimb trebuie să studiez materii stupide precum “Comunicare Politică” sau alte prostii legate de politică şi Drept studiate în anul 2.

Puii mei (e blogul meu, am voie să spun aşa ceva!), majoritatea absolvenţilor de jurnalism habar nu au să scrie coerent 2 fraze! În loc să-i înveţi lucruri de bază în jurnalism, le violezi neuronii cu stupidităţi legate de politică? Hai să fim serioşi!

Dacă tot facem facultate după sistemul de la Bologna, nu mai bine ne învăţăm studenţii să scrie în primii 3 ani de facultate, urmând a-i specializa pe un domeniu în cei 2 ani de master?

Ăsta nu se vrea a fi un post scris la ură sau ceva de genul. Dar jurnalismul a devenit o meserie pe care orice retard o poate practica şi culmea, e şi plătit pentru asta. Altfel nu-mi explic cum de se acceptă cu atât de multă nonşalanţă greşeli grosolane, lipsa de documentare şi, mai ales, dezinformarea în masă la nivel naţional.

Geografie politica

Azi am dat ultimul examen din sesiunea asta. La Geografie Politică. Nici nu ştiu de ce ne-au băgat pe gât şi materia asta. Pe zi ce trece încep să-mi dau seama cât de neînsemnată şi neimportantă e facultatea de jurnalism, indiferent de Universitate sau oraş. În loc să studiezi doar baza jurnalistică (cum sa scrii un articol, documentare, reportaje, surse etc), fără porcării gen “Politică” şi “Geografie”, pe care să te specializezi, dacă vrei, la master, ei ne bagă tot felul de rahaturi de materii din care oricum nu înveţi ceva. Cică-s materii opţionale dar e obligatoriu să le studiezi. Pentru ce le mai zice opţionale, zău că nu ştiu!

Una dintre întrebările de la examenul de azi sună cam aşa:

Care este diferenţa dintre graniţă şi frontieră?

Acum să vă văd! Da, e o diferenţă. În timpul examenului mi-am amintit de un somn bun din clasa a 12-a, parcă, atunci când profa’ de geografie îl întreba pe colegul din spate dacă e vreo diferenţă între graniţă şi frontieră. Mi-am adus aminte de răspunsul parţial al profei’ (pesemne că nu dormeam atât de adânc!) şi l-am scris pe foaia de examen.

Profesorul de azi a fost atât de amabil încât ne-a spus de la început că putem să ne inspirăm din cursuri dar nu ne vor ajuta. Şi aşa a fost. Am avut şi eu prima dată ocazia, în cei 3 ani de facultate, să copiez şi n-am avut ce copia! Fir-ar! 😀

Shit happens …

Am aşteptat vreo 20 de minute un tramvai, citind relaxată, până mi-am dat seama că nici un tramvai nu trece. Aşa că am pornit la pas până spre Cantemir să văd ce e baiul. Acolo am zărit tramvaiul sărit de pe şine. Fiind întârziere, m-am gândit să iau un taxi.

Mă uit în portofel. Gol! Nici măcar un leu. Of, iarăşi am rămas fără bani! Mă uit după bancomate… Nici unul. Din Nufărul şi până în centru nu există un bancomat de Raiffeisen! A fost unul în Lotus, chiar la intrare dar l-au scos când au început lucrările de modernizare.

Merg liniştită până la Piaţa Mare, unde e BCR-ul. Nu-mi venea să cred când am văzut ditamai coada la bancă. Când m-am apropiat, m-am liniştit observând că oamenii stăteau la coadă să intre în bancă. Le-o fi fost frică de uşile alea care se rotesc?! Un moşulică simpatic făcea ture în faţa băncii, indecis.

Anyhow, reuşesc să-mi scot bani de la ATM-ul BCR-ului şi mă îndrept spre staţia de taxi. Evident, nici măcar un taxi disponibil.

Mâna deja îmi era îngheţată pe o carte pe care am început să o citesc, mi-era foame şi somn, aşa că o pornesc agale spre staţia de tramvai de la Parc. Se aprinde beculeţul şi îmi amintesc de faptul că tramvaiele de pe linia 1 încă funcţionează, neavând legătură cu cele de pe linia lui 3 din Cantemir.

Am avut noroc, am stat doar 5 minute până a venit 1N şi am ajuns, în cele din urmă, la firmă.

Odată ajunsă la firmă, primesc vestea de la colegu designer că am un orar atât de încărcat la facultate, încât pentru a ajunge la toate cursurile, ar trebui să renunţ la serviciu, viaţă personală şi somn.

Proiecte peste proiecte, noi sarcini de serviciu, noi atribuţii, nervi cauzaţi de facultate. Sunt în anul 3, presimt că mă aşteaptă multe nopţi nedormite şi drumuri la bibliotecă.

Apropo, nenea bibliotecaru’ de serviciu, aveţi primele ediţii ale ziarelor? Ar trebui să fac un proiect pe tema asta. Promit să o iau de mânuţă pe Adela săptămâna asta şi să venim să returnăm cărţile luate.

Ţie cum ţi-a mers azi?

A inceput facultatea

Pentru cei de la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea Oradea, anul universitar a început azi, 2 octombrie. Nu de alta, dar noi avem sediul mai departe de Universitate şi era musai să avem o mică festivitate care să nu se ţină la ora 17, ca anul trecut.

Mulţi bobocei (ceva îmi spune că nu au fost nici jumate din ei), puţini studenţi din anii 2 şi 3. Profesori lipsă (a dat gripa-n universitari!), cei prezenţi aranjaţi la 4 ace.

S-a dat startul la prima generaţie de masteranzi de la Bologna, îndrumător de an e prof. Borza. (dacă vă promite internet wireless şi puncte în plus la examene pentru referate şi lucrări, să nu-l credeţi!)

Spre deosebire de anul trecut, Paul Magheru ne-a onorat cu absenţa. Prin urmare n-am mai avut parte de discursuri demagogo-patetice din partea clasei politice.

Claudiu Pop ne-a spus câteva cuvinte despre facultate, oportunităţi şi campania electorală de unde mulţi studenţi pot mânca o pită! Din fericire, s-a limitat la câteva minute.

Per ansamblu, n-a mai fost chiar aşa de plictisitor. Poate şi din cauză că decana a scurtat festivitatea pe motiv de vânt şi frig. Plus că verigheta de proaspăt om însurat a colegului designer, Iepuraşu‘, a stârnit mai mare interes printre colege decât deschiderea anului universitar.

Apropo, veste bună pentru colegi: încă mai sunt mere!!! Prin urmare, luna asta e de mers la şcoală, până nu scutură oamenii ăia toate merele din pomi!

Câteva poze:

Bad day …

De dimineaţă mi-am făcut pachet (a făcut soacra aseară clătite şi mi-era poftă să “moflăi” la lucru câteva) dar l-am uitat acasă. L-am ţucat pe Laurenţiu şi am uitat de mâncărica mea. C’est la vie!

Azi am primul examen din sesiune, la EU Policy. Materie nasoală, neinteresantă şi plicticoasă! Am încercat să mai citesc ceva din cursuri aseară însă oboseala şi-a spus cuvântul şi m-a răpus, mai ceva ca pe un soldat ucis cu baionetă pe câmpul de luptă. Dar … asta e viaţa de student.

Când am ajuns la serviciu am constatat că şi Stumbleupon are ceva cu viaţa mea, că şi-a ascuns bara din browser. Poate nu vrea să scap de starea asta de somnolenţă.

Măcar am parte de muzică bună. Deezer e un serviciu excelent, acum ascult toate melodiile lui Dido.