Tag Archives: femei

varciorog

Ce faci dacă vezi că o femeie e agresată pe stradă?

Acum câțiva ani am ajuns la serviciu agitată, tremuram și nu reușeam să mă calmez. Atunci au fost persoane care mi-au spus că „nu-i mare lucru, ești speriată de bombe, oricum n-avea ce să-ți facă”. Dimineața la ora 8, când mergeam la lucru, un nene m-a prins de mână și n-a mai vrut să-mi dea drumul, bolborosind tot felul de tâmpenii porcoase. M-am speriat și-am țipat cât am putut de tare. Omul s-a blocat și mi-a dat drumul. Am alergat până la birou, deși era la doar 5 minute distanță de casă. Tot ce mai țin minte e că individul respectiv avea o geacă albastră jegoasă și duhnea a alcool ieftin.

Mult timp am purtat în geantă un spray paralizant. Nu a fost nici prima, dar nici ultima dată când un bărbat străin s-a luat de mine pe stradă, în plină zi. O singură dată mi-a sărit în ajutor un trecător. Așa că mă revoltă nespus de mult astfel de situații. Detest ideea că femeile merită bătute/violate, merită abuzate, mentalitate despre care nu discutăm, deși există și e promovată în mass media: în reclame, emisiuni TV etc. Mă irită gândirea asta primitivă.

Știu, e mai ușor să ignori că există astfel de nenorociri dacă nu ți s-au întâmplat ție ori unei persoane apropiate. E mai ușor să găsești vina atât la atacator, cât și la victimă („ea l-a provocat”, „a meritat-o, uite cu ce s-a îmbrăcat” etc) pentru că-n felul ăsta nu te încarci emoțional cu experiența traumatizantă a altui om. „De ce n-ai făcut asta? De ce n-ai făcut aia” rămân doar întrebări fără răspuns pentru că atunci când ești într-o situație tensionată te gândești doar la cum să scapi teafără, la cum să te protejezi de pericolul iminent. Îți trebuie un control grozav ca să nu te lași pradă emoțiilor și să gândești la rece cum te poți apăra fără ca atacatorul să-ți simtă frica. Astfel de întâmplări nefericite nu-s deloc de neglijat ori de ignorat, ci ar trebui să mobilizeze oamenii în a lua atitudine în fața agresorilor.

Spray paralizant, un apel la 112, o plângere la poliție.

Ce mai poate fi făcut pentru a ne proteja în situații în care indivizi tulburați ne atacă pe stradă?

varciorog

Da, sunt conștientă că există femei care strigă lupul atunci când lupul sforăia-n pădure, dar hai să nu mergem în direcția aceea cu discuția. Doar pentru că există oameni care profită, financiar vorbind, de pe urma unei fabulații cu impact emoțional nu înseamnă că trebuie să generalizăm, ok?

 

Once in a blue moon

Știi care-i teoria cu „blue moon” nu-i așa? Că o dată la 2 virgulă ceva ani vom vedea de 2 ori în aceeași lună o lună plină. :)) Te-am pierdut pe undeva? Recitește propoziția și-ai să-i găsești sensul.

Luna asta „albastră” nu-mi priește. Pentru că de fiecare dată când e lună plină mâța mea e nebună. Mai nebună decât de obicei. Iar eu nu mă pot odihni. Serios. Toată noaptea mă întorc de pe o parte pe cealaltă, sunt conștientă de fiecare sunet din cameră, tresar când mâța sforăie la picioarele mele și mă  enervez când potăile din spatele blocului fugăresc un șobolan și latră de parcă ar avea limbrici ce scot flăcări pe orificiul analo-bucal (încearcă totuși să nu vizualizezi asta).

Așa că zilele astea sunt foarte obosită (motiv pentru care stomacul meu nu vrea să cooperăm în pace), oleacă deprimată și-mi pierd răbdarea mult mai ușor decât în mod normal. Nope, nu-i treaba aia la care te gândești, la care m-am gândit eu c-ai să te gândești.

Măcar n-a mai pornit alarma de la casa vecinului la 3 dimineața. În timp ce el era plecat în vacanță …

Feminismul și pilozitatea corporală

Body hair is everywhere! At least it will be soon. In the two years since I stopped shaving, we have seen a feminist movement build and, frankly, mock the idea that it isn’t needed any more. Women today are told to be afraid of our legs and feel guilty for eating on the way to work, to hate our vaginas and our skin colour at the same time, and are even made to deal with anti-abortion protests outside of clinics because the men with power choose to regulate women’s bodies instead of the climate or, erm, the banks. We have voices. We have bodies too, and body hair is fast becoming our war paint. de aici

Io încă sunt puțin în șoc după ce-am citit articolul! Practic autoarea reduce feminismul la … pilozitatea corporală a femeii! De parcă ne epilăm pentru a respecta niște norme stupide impuse de bărbați. Nu știu de voi, dar io credeam că ne epilăm din motive de igienă, că-i mai simplu și mai ușor să te îngrijești dacă n-ai ditamai „tufa” la subraț.

My 2 cents!

fard de ochi

Cat de importante sunt sprancenele?

Pentru cele ca mine, care se machiază rar, un machiaj complet poate fi șocant de surprinzător. Nu m-am recunoscut atunci când m-am uitat în oglindă, după ce Otilia de la Farmacia 3 (în Lotus, lângă Animax) a terminat de „zidărit” la fața mea. Sprâncenele mi-au schimbat tot aspectul feței, ca să răspund la întrebarea din titlu. Sunt foarte importante pentru un look complet schimbat. Repet, pentru mine, care nu-s obișnuită cu aplicarea machiajului total zilnic, e un șoc. Uriaș! Abia după vreo 3 ore am început să mă obișnuiesc cu imaginea pe care o vedeam în oglindă.

Când aplici un machiaj complet pentru prima dată e ca și cum ai schimba total garderoba. E ca și cum până atunci erai obișnuită să ieși din casă în blugi și un tricou mulat, iar dintr-o dată ieși îmbrăcată în rochii elegante și tocuri de 10 cm. Fizic nu e vreo problemă, dar psihic vorbind, șocul e mare. Simți că ești dezgolită, că toate privirile sunt ațintite asupra ta, că sigur ți se va rupe un toc în mijlocul străzii aglomerate și că vei cădea brusc pe jos, făcându-te de râs (been there, done that în timpul liceului). Că dacă erai în blugi și teniși nimeni nu te observa. Ori mie-mi place să mă plimb nestingherită printre oameni, fără să atrag atenția asupra mea.

Cu toate astea, țin să precizez că mie-mi place cum arată și fața mea nemachiată, chit că-i palidă și nu am trăsături care să iasă în evidență. Îmi place pentru că am tenul curat și fin, îmi plac alunițele mici de pe pomeți și nasul cu pete de la bronzul de astă vară. Chiar și ridurile tinere de expresie de sub ochi îmi plac pentru că astea mă reprezintă. Consider că orice femeie, indiferent de vârstă, ar trebui să-și îndrăgească și imaginea mai puțin fardată, să se simtă bine în pielea ei și fără fond de ten sau rimel. Dacă te simți bine în pielea ta, se observă și-n relațiile cu ceilalți. Machiajul e binevenit, mai ales în zilele când am nevoie să schimb ceva, dar nu zilnic. Nu pentru mine 🙂 Judecați-mă, dar astea-s ideile mele la 25 de ani. Poate la 35 voi gândi altfel.

Dar să trec la poze, că știu că asta abia așteptați.

O Lilișor nemachiată și palidă:

lilisor nemachiata

 

Machiată:

lilisor machiata

Și o poză cu fardul de la ochi, foarte reușit și incredibil de ușor, spre bucuria mea. Cum spuneam, sprâncenele schimbă tot aspectul feței.

fard de ochi

N-am fost singură la machiat, am luat-o și pe Nicoleta. Frumoasă fată! 🙂 I-am făcut poze la toți pașii de machiere, ca un paparazzo fără bliț ce mi-s. Aplicarea fondului de ten:

Creionatul sprâncenelor:

creionat sprancene

Aplicarea fardului mineral de ochi:

aplicare fard de ochi

Aplicarea conturului de ochi:

aplicare contur de ochi

Aplicarea nuanței mai întunecată pe marginea pleoapei:

aplicare nuanta intunecata

Și rezultatul final, Nicoleta machiată. Merge de minune cu look-ul a la Iulia Timoșenko:

nicoleta machiata

Sindromul laptopului stricat

Nu ştiu cum sunt alţii, dar io mă ataşez de persoanele alături de care lucrez (dacă-s oameni faini, îi respect, dacă-s proşti şi isterici îi ignor), dar şi de aparatură.
Acum 5 ani, când mi-am cumpărat primul laptop, nu mă gândeam că voi intra într-o uşoară depresie dacă se strică.

Nu atât lipsa obişnuitului calculator mă deranjează, cât faptul că e din ce în ce mai greu să aleg unul bun şi-n limita bugetului de care dispun, cam 2700 lei.

Cred că ştiam că nu va mai duce mult HP NX6310, dar evitam să mă gândesc la asta până când inevitabilul s-a produs.

Cea mai grea parte în alegerea unui laptop ţine de filtrarea personală a opţiunilor: HP am avut, mi-a plăcut, dar n-aş mai cumpăra HP decât dacă e din clasa business. Acer aş încerca, dar carcasele calculatoarelor sunt cam prost făcute şi pisica are prostul obicei să se urce pe tastatură pt a-mi atrage atenţia. Asus îmi face cu ochiul, dar am citit câteva recenzii şi-s în cumpănă. Dell nu vreau din principiu, la fel şi Toshiba sau Fujitsu. Ar merita dacă-s clase business, iar io n-am banii ăia.
Sony Vaio? Da, dar scump fără licenţă.

Vreau un laptop cu un i3, 4 GB RAM, măcar 320 GB HDD şi placă video dedicată. Ah, şi Windows 7 preinstalat. Dacă tot voi lucra exclusiv de acasă, vreau soft-uri cu licenţă, aşa cum aveam şi la birou.

Sunt atâtea variante de laptopuri că nu ştiu ce să aleg. Am ieşit din zona mea de confort cu HP-ul obişnuit şi efectiv nu mă pot hotărî la ceva pe care să-l folosesc încă vreo 5 ani. Deh, femeie.

Cât ţi-a luat să te hotărăşti asupra unui laptop?