Tag Archives: fun

mitsi

Am descoperit secretul universului! N-o să-ți vină să crezi ce AVANTAJE ai dacă citești despre SECRETUL pe care nicio agenție de agenturi străine nu-l vrea făcut public!

Secretul UNIVERSULUI pe care toate agenturili străine americane, ruse și siriene îl ține sub cheie, să nu scape liber pe interneți, e la mine! L-am descoperit și, pentru că nu-s un om egoist, îl voi dezvălui cu voi, muritorii de rând. N-o să-ți vină să crezi, dar n-are legătură cu lămâia, care, zic unii de pe internet, e tratamentul minune al lumii. Nici măcar cu bicarbonatul ori amestecul de usturoi care vindecă maladiile planetei de când a apărut Iisus. Nici măcar slănina afumată cu boia ori quinoa sau veganismul nu sunt atât de importante precum e acest secret universal.

Să vă povestesc cum am dat peste acest secret bine păstrat și păzit de agenuturile K9 ale lumii. Duminică, după tradiționala tură de curățenie prin apartament, că doar duminica e ziua când Domnul se odihnește, dar femeia încă trebăluiește, că știe că de nu face curat, praf și țăndări se alege din casa aia. Ei, duminică la amiază, a intrat în baie. S-a urcat pe chiuvetă (ghiuvetă pentru cei ce scriu sânt în loc de sunt sau „doi pâini” în loc de „două pâini”) și-a început să toarcă, miorlăind sălbatic pentru a-mi atrage atenția.

SECRETUL pe care niciun savant NU-L FACE PUBLIC de teama agenției K9!!!

Și ce bine am făcut că i-am dat atenție, că altfel pierdeam secretul UNIVERSULUI! Mi-a atras atenția s-o periez, pesemne până și bestiile blănoase se plictisesc să se tot lingă, spre deosebire de PSD-iști. Așa că am pus furminatorul la treabă și-n 15 minute aveam 3 pumni plini de blană. Păr moale, pufos, finuț. Un amalgam atât de ușor și plăcut la atingere, că până și apa din toaletă a refuzat să-l arunce pe țevile nemiloase ale canalizării.

Secretul universului e-n pisică. Pisica domestică, cea căreia mulți savanți i-au dedicat nenumărate studii, nereușind să-i elucideze misterul  – ce rol are pisica în viața omului?! – mi-a dezvăluit secretul păstrat de milenii de agenția K9.

Scopul pisicii și secretul universului e  …. părul de mâță! Nu există un lucru care să se reproducă atât de repede și-ntr-o cantitate atât de mare precum e părul pisicii. Pe măsură ce periam blănoasa casei, mă tot întrebam când va rămâne cheală. Când voi avea piaptănul gol după ce-l voi trece prin blana pisicii?! Răspunsul e: niciodată!

Pentru că scopul pisicii e să producă păr. Și nu doar atât: părul pisicii e atât de special, încât are proprietatea de a se depune pe toate hainele, de a intra atât de adânc în țesături, încât e nevoie de o torță cu flama la maximum pentru a scăpa o haină de toate firele de păr de pisică.

Și iată, dragii mei, care este secretul universului: părul de pisică e nelimitat, infinit și are puteri magice! 

mitsi

pisoi-roscat

Jurnal de catsitter – prima zi

Din motive personale ce implică și acte, finanțe, dar și alte documente destul de importante, voi redeveni lugojeancă pentru câteva zile. Coincidența face că taman în perioada asta am rămas și pisi-doică sau catsitter. Pentru o bestie încăpățânată roșcată. Nu, nu-s propria-mi dădacă. 😀 Așa că dacă nu-mi distrug nervii ăia de la Finanțe, o să mi-i toace mărunt bestia!

Day one!

Casa a rămas a noastră de 2 ore. Lungi. Prea liniștite. Ne ignorăm reciproc. De fapt, amândoi am adormit rapid după ce-am mâncat ca doi purcei, dar dă mai bine, pentru intriga poveștii, să insinuez că ne-am ignora pentru că el nu mă acceptă pe teritoriul lui.

Am descoperit filmul Ex Machina, iar el și-a dat seama că au trecut cam 3 ore de când s-a tăvălit ultima dată pe cimentul din balcon, sub razele călduroase ale soarelui de mai. Așa că ambii ne-am ocupat timpul cu activități plăcute. Pfoai, cum se aude basul sistemului audio în vitrina mobilei 😀 Ajung aproape de jumătatea filmului.

S-a lăsat seara, ceea ce înseamnă că stomacul iarăși a cerut mâncare. Ne-am îmbuibat ambii, din nou. Brusc, motanul și-a adus aminte că lipsesc niște oameni din peisaj. Așa că a început operațiunea „Să dominăm ființele bipede din casă!”. Ceea ce, pentru o mâță nebună, înseamnă: hai să ne urcăm pe cel mai înalt punct din cameră (dulapul), unde știm că n-avem voie, dar ne urcăm pentru că așa fac bestiile, și să miorlăim isteric către oamenii din cameră care ne ceartă că ne-am urcat acolo.

Doar că bestia roșcată nu s-a oprit la miorlăituri. A început să hârâie și să mârâie isteric. După 5 minute și intense de „ieși/afară/jos/nu-i voie” și „cââââh, hââââr, mrrrr”, motanul a coborât singur de pe dulap, aterizând ca un zevzec pe fotoliu. Așa de ratată i-a fost aterizarea, încât a rămas locului vreo 2 minute, pretinzând că a vrut să rateze aterizarea.

S-a retras din cameră cu coada între picioare, ofuscat că n-a reușit să domine decât cei doi ursuleți de pluș, pe care i-a doborât în cădere. O oră mai târziu a reîncercat treaba cu dominanța, refuzând să iasă din bucătărie la rugămințile mele înmiresmate cu gustări de pui. Un minut mai târziu mă urmarea, ca un cățeluș trist, în sufragerie.

Probabil că n-ar fi jucat cartea cu dominanța dacă nu i-aș fi tăiat ghearele la 10 minute după ce-am rămas singuri în apartament. Pe de altă parte, ce bine că i le-am tăiat! Om vedea dacă mă atacă-n somn la noapte sau mai coace la planul său grandios de răzbunare.

Între timp, bestia mea a rămas la Oradea. Sper ca la întoarcere să răspundă și la „Ceau, pisi”, nu doar la „Szia, țiți” 😀

Concluzia primei zile: o zgârietură pe brațul stâng. 

bestie-paroasa-felina

pisoi-roscat

pisica-ascunsa-sub-patura

O coincidență bizară

Aranjați la cămașă albă și cravată neagră, asortați cu zâmbete seci până la urechi, cu gentuțele lor purtate ca niște școlărițe catolice și cu câte-o carte neagră-n mâini. Doi flăcăi înalți, unul mai brăzdat de acnee decât celălalt, unul mai speriat decât altul. Au bătut ușor la ușă, de vreo 3 ori.
Am deschis ușa apartamentului fără a mă uita pe vizor. I-am studiat pentru vreo 20 de secunde, le-am zâmbit tâmp și, în timp ce închideam ușa, începusem să murmur un „Oh, no, no, no!”, râzând apoi ca o nebună.

Ce coincidență să apară mormonii la ușă în doar 15 minute de la începerea primului episod din Masters of Sex …

pisica-ascunsa-sub-patura

bipolar-cat

Miorlăituri primăvăratice

În fața blocului o mâță miorlăie de zici că-i urmărită de un ucigaș plătit. Urlă de parcă azi e ultima ei zi pe planeta asta, pentru că în coada ei serviciile secrete au inserat date confidențiale pe care nici măcar Snowden nu le cunoaște. Miorlăie disperată, se tăvălește pe cimentul din fața blocului, se urcă pe gard și marchează roți de mașini, doar-doar o bagă-n seamă cineva. Cam așa cum fac unii oameni pe interneți … 

Mno, mâța asta în călduri miorlăie de câteva zile. Bag de samă că e atât de slută chiar și pentru standardele feline (care nu-s tocmai ridicate), că niciun motan din zonă nu se sacrifică s-o rezolve …

 În altă ordine de idei, TheMitsi – deși-i sterilizată de când avea 5 luni – dezvoltă sindromul bipolar de fiecare dată când începe sezonul căldurilor. E drăgăstoasă, se alintă, cere atenție și mângâieri, iar dacă faci greșala de a o atinge pe spate, se transformă instant într-o bestie puturoasă. Mușcă, scuipă, mârâie și lovește cu lăbuța. Iar în caz de forță majoră, dă frâu liber gazelor. Toxice. Nebănuit de toxice.

pisica-nebuna

 

bipolar-cat

bula-sapun

Vecinul Dexter

De vreo lună încoace mă trezește aproape-n fiecare dimineață un zgomot de mașină mare și-o înjurătură ardelenească de bulevard. „Tulai, Doamnie, ce-i aci!” ori „*tu-i dumniezăii …” au devenit noile forme de salut cu muncitorii care operează pe vidanjă.

Da, în ultima perioadă vidanja a devenit parte din decorul urban al micuței comunități dintre blocurile cu 9 etaje. Într-o dimineață geroasă, de pe la început de martie, aud obișnuitul salut de bulivard „pfoai, de *ula me, ce-i aici …!”. Atunci am realizat că prea des apare vidanja în gura canalizării blocului în care locuiesc.

Mă gândeam apoi că poate în bloc trăiește un nene pe cât de inteligent, pe atât de sociopat. Așa cum există oamenii nebuni, care vorbesc și urlă din senin pe stradă, tot așa există și sociopații care locuiesc în apartamente de bloc. Și de ce n-ar exista unul la mine-n bloc?!

Ca un român veritabil, a improvizat cât a putut de mult pentru a ajunge la soluția optimă de a scăpa de victime: după ce le tranșează, le scufundă în cadă, într-un cocktail molotov de acid sulfuric, oțet balsamic (e ofertă la Lidl), pune niște lime pentru a masca mirosul de piele descompusă și niște leșie, ca să nu trezească suspiciuni. În Crișul Târziu ar fi prea bătătoare la ochi pungile cu părți anatomice umane, așa că sociopatul nostru s-a adaptat situației.

Și uite așa vidanja trebuie să vină aproape zilnic pentru a scoate din canalizare o grămadă uriașă semi putrezită, puturoasă și grețoasă.

Care grămadă puturoasă rămâne-n mijlocul străzii până vin oamenii de la curățenia stradală să o arunce.

Și-am încălecat pe-o vidanjă și-am inventat o poveste-n grabă.

Pam-pam!

bula-sapun