Tag Archives: Giovanni Sartori

Despre alegeri şi politică

Azi am terminat de citit cartea lui Giovanni Sartori, Homo Videns. Am citit-o încet întocmai pentru a avea ocazia să aflu şi de argumentele celor care combat teoria scriitorului italian.

Giovanni Sartori descrie video-copilul care devine video-adult incapabil de a lua deciziile importante fără televiziune, fără a avea explicaţia vizuală a lucrurilor.

Argumentele autorului :

Copilul crescut în faţa televizorului, obişnuit cu “entertainment” nu mai are capacitatea de a-şi sintetiza informaţiile. În viaţa sa de adult va prefera emisiunile de divertisment în defavoarea celor culturale, va schimba cartea şi ziarul pe televizor, iar Internetul îi va servi ca o altă sursă de amuzament şi distracţie. Iar mass media şi-a schimbat formatele. Nu se mai adresează publicului de nivel mediu, ci gloatei amuzate de imaginea unui ministru care se scarpină în nas. Jurnalele de televiziune odinioară cuprindeau 15 minute de emisie, astăzi se ajunge până la o oră şi jumătate (cu tot cu sport). O ştire nu ajunge la televizor dacă nu are ceva senzaţional, dacă nu stârneşte reacţii.  Ştirile pe care se pune accent sunt cele despre o babă care a fost violată, iar alta ucisă pentru 2 lei. Cele care prezintă o lansare de carte sau un act de caritate sunt bagatelizate sau exploatate financiar. De parcă telespectatorul ar fi dependent de doza zilnică de şoc, de inedit!

Nu mai există acte sufletiste. Orice donaţie e urmată de un spot publicitar al firmei donatoare sau menţiunea că donaţia a venit din partea firmei X, persoanei Y.

Pe homo-videns (termen format din homo sapiens şi video) nu-l mai interesează viaţa publică, ce se întâmplă în politică sau de ce politicienii reuşesc să le înşele din nou încrederea acordată prin vot. Pentru că homo videns e preocupat de capra vecinului, de noul amant al lui Britney Spears sau de crima comisă de Cioacă. Giovanni Sartori descrie mai mult la societatea italiană într-o oarecare comparaţie cu cea americană, cea mai democratică ţară cu cei mai mulţi oameni ignoranţi.

Oricum observaţiile lui se potrivesc foarte bine şi societăţii româneşti. Câţi părinţi limitează accesul copiilor la televizor?  Câţi copii mai citesc?

O oarecare concluzie …

Dacă s-ar acorda o mai mare atenţie copiilor poate că situri precum Pitzipoanca, Cocălari (situri care  scot în evidenţă prostia şi ignoranţa tineretului) nu ar mai exista. Poate că la vot n-ar mai merge doar pensionarii sau “oile”. Sau poate că dacă ne-ar interesa viaţa publică şi bunăstarea generală am fi mai atenţi la alegeri, am vota cu chibzuinţă şi nu ne-am mai complace în a ne plânge de milă de fiecare dată când la ştiri se anunţă scumpirea pâinii.

Sunt multe de spus referitor la cartea Homo Videns, iar argumentele lui Giovanni Sartori sunt greu de combătut având în vedere că el se referea la societatea din anii ’90, societate care acum, în secolul 21, a ajuns să pună mai mare accent pe Guţă decât pe Cărtărescu. Dacă ar fi să închei postul într-o manieră pesimistă, aş spune că filosoful italian a prevăzut doar începutul unei societăţi depravate.

Dar sunt optimistă şi prefer să mă pierd în iluzia că, poate, într-o zi situaţia se va schimba în mai bine!