Tag Archives: haine

La cumpărături în Forum din Debrecen

Ungurii din Debrecen, care merg la cumpărături în Forum au magazine Marks & Spencer, Zara cu preţuri niţel mai acceptabile (vecina şi-a cumpărat o rochie office foarte drăguţă cu 150 de lei), Addidas, Puma, Nike şi … Burger King. 😀

În plus, ei ştiu să-şi facă reclamă pentru a atrage publicul din România: tramvaiele orădene au fost colorate frumos, cu mesaje în limba maghiară şi apoi în limba română. În Zara, într-o cabină de probă alăturată o româncă îi striga prietenului său să-i aducă nişte pantofiori, să-i asorteze cu hăinuţele pe care le-a luat să le încerce. Nu voi merge pe ideea că doar românii fac aşa ceva la cumpărături, adică să strige în gura mare unul după altul, că şi ungurii au oile lor.

Nu cred că voi deveni vreodată client Zara. Preţurile de 300 de lei pentru un sacou sau 400 un jerseu, mă depăşesc. La fel, nu înţeleg de ce în Ungaria, la InterSports am găsit papuci sport cu 150 de lei, iar în reprezentanţele din mall-ul orădean preţurile încep de la 250-300 de lei.

Clar, sunt şi produse care costă mai mult decât la noi, dar în general, multe lucruri sunt cu o idee mai ieftine. Da, ştiu, vei zice, plus benzina până acolo, se adună. Ei bine, nu prea. Cheltuielile cu transportul le puteţi împărţi dacă mergeţi 4 persoane cu o maşină. Chiar nu văd nevoia de a merge fiecare cu maşina-i.

Totul de la Second Hand?

ORADEA.

second-hand-clothesÎn fiecare zi de miercuri nu ai loc în magazinele London Shop. Hainele “engleze” second hand pot stârni adevărate lupte între pasionatele de shopping care nu-şi permit lucruri noi. Nu e un lucru de condamnat, salariile sunt mici iar articolele noi de îmbrăcăminte sunt scumpe.

Am intrat şi eu de vreo câteva ori în london şopurile orădene. Dacă nu are etichetă originală şi preţul în lire (mda, snobism!), nu mă încumet să cumpăr. Am o problemă, la mansardă, cu hainele uzate şi vândute la preţuri deloc modice sau second. Asta nu înseamnă că judec oamenii care nu au problema mea de la mansardă. Ştim cu toţii ce înseamnă să trăieşti cu un salariu mediu pe economie în ţara asta. Şi ştim cu toţii cât costă o pereche de blugi noi sau o geacă nouă. Pentru unii înseamnă mai mult de un sfert din salariu, din păcate. 🙁

Să revin la ideea principală. În Oradea s-au înmulţit nespus de mult magazinele cu haine second hand. Din păcate, doar cu numele pentru că în unele magazine preţurile sunt nesimţit de mari. Un tricou second-hand costă 20 de lei. O rochie purtată odinioară de cine ştie cine, are un preţ ce începe de la minim 35 de lei.

Până şi magazinele chinezeşti adeseori au ţoale mai ieftine! Dar ştiu, vei spune că nu se compară materialele chinezeşti cu cele “engleze”, ca să mă exprim în stilul London Shop*. Nu-i aşa că există concepţia, general valabilă, că lucrurile chinezeşti, chinezăriile, sunt de proastă calitate? (fără nici un apropo la Chinezu!). Ştiu că şi în alte ţări, mai civilizate, se practică comerţul second hand, dar nu cred că în Anglia un tricou folosit e 10 lire.

Şi iarăşi am deviat de la ideea principală. Uf!

După magazinele londoneze am vizitat piaţa de vechituri din Oradea, de lângă Real 1. Am rămas şocată de ceea ce am văzut pe acolo. De ce? Păi cum să rămâi indiferent când vezi haine aruncate pe saci de plastic şi ţigăncuşe ce urlau din toţi plămânii : “Promoţie, bluze la 5 lei! Haide doamna, promoţie!”? Sau papuci, probabil adunaţi de prin tomberoane, vânduţi la 1-2 lei.

Cel mai şocant moment a fost când am văzut o femeie, îmbrăcată decent, care căuta prin mormanul de chiloţi. Da, chiloţi! Folosiţi!! O alta, dar săraca avea nişte haine tare ponosite şi o expresie ce scotea la iveală ani de chin în sărăcie, căuta printre ciorapii de damă, culoarea piciorului.

O pereche de chiloţi noi costă undeva la 3-4, hai 5 lei. În piaţă sunt poate mai ieftini. O pereche nouă de ciorapi de damă nu cred că e mai mult de 5 lei, dacă nu vorbim de cei de Sibiu sau de Mondex (care practică nişte preţuri nesimţite!). Şi atunci, ce rost are să dai 1 leu pe o pereche de ciorapi/chiloţi uzaţi când mai pui 2-3 lei şi îţi cumperi ceva nou? Chiar atât de mare să fie zgârcenia?

Într-o vreme bulevardele orădene erau împânzite de maşini second, cumpărate la preţ de nimic din parcurile germane, şi vândute cu minim 2 mii de euro mai mult.

Am înţeles, din surse gropiene, că până şi Guvernul face achiziţii second hand. Şi atunci te întreb pe tine, suntem un popor de mâna a doua?

E trist că românii au ajuns să nu-şi permită o haină nouă fără să facă economii cu câteva luni înainte. E şi mai trist că unii n-ar renunţa la pachetul de ţigări zilnic pentru a face economii, preferând să arunce cu gunoi în autorităţi, soţie/soţ, copii, vecin, capra vecinului, pentru situaţia sa materială.

________________________________________________________

*(pt. non orădeni: sloganul acestui lanţ de magazine e “London Shop – haine engleze second hand, slogan ce tronează pe autobuze şi tramvaie)

prima-fusta-rosie-croita

Teoria fustei

Aţi observat că în funcţie de lungimea fustei, oamenii cataloghează femeile?

Ţin minte că în copilărie, în verile petrecute la sat, când trecea pe stradă o fată ce purta o fustă scurtă, era automat catalogată drept “spurcată” şi “stricată”. Dacă trecea o altă fată, dar care purta o fustă ce trecea de genunchi, era considerată fată cuminte, la casa ei, “fată serioasă, ce mai!”

Be good girl, don’t Bihor

Niciodată n-am înţeles ce înseamnă să fii “fată serioasă” în viziunea babelor…

Ok, am înţeles de o fustă scurtă sugerează ideea de “femeie de moravuri uşoare”, dar de unde vine mentalitatea că dacă porţi fustă medie sau lungă eşti liniştită şi cuminte?

Ce, dacă fusta e mai lungă înseamnă că nu te culci cu bărbatul seara când ajungi acasă? Înseamnă că îi trimiţi bezele în loc de săruturi pasionale?

O verişoară de-a mea a avut o fustă albă lambada. Erau la modă la finalul anilor ’80, începutul anilor ’90, Pentru că nu acoperea genunchii, mătuşă-mea i-a confiscat fusta şi mi-a dat-o cadou, că deh, eram cât juma’ de buletin şi mie-mi acoperea cu mult genunchii.

Eh, pe măsură ce am crescut, fusta nu mi-a mai acoperit genunchii, fiind tot mai scurtă. Și-n scurt timp nici mie nu mi s-a mai dat voie să o port. Cel puţin nu cât stăteam vara la țară, la bunici.

Viața după măritiș

Tot la țară mai persistă mentalitatea că odată ce te-ai măritat, îţi iei adio de la fuste scurte şi decolteuri. Cum ar veni, după ce te-ai căsătorit nu mai ai motive să fii îngrijită și atrăgătoare, că doar ai inelul pe deget, ți-ai atins scopul. Și mă irită constant ideea asta, mai ales când am observat-o la femei tinere, proaspăt măritate. E ca și cum s-ar sugera că ne călugărim odată cu verigheta şi certificatul de căsătorie.

Da, sunt de acord cu păstrarea unei imagini decente, fără exagerări în materie de machiaj sau haine stridente cu paiete sau rupte cât mai „fashion”. Dar totuși, suntem femei chiar și după semnarea certificatului de căsătorie.

Avem dreptul să catalogăm femeile după hainele pe care le poartă?

Eu, mamica? No way!

Titlul vine ca urmare a unei greşeli în travmai, azi dimineaţă. Miercuri seară am fost la cumpărături şi mi-am luat o rochiţă cam şcolărească, ceva mai lărguţă şi un top gen baby doll, de asemenea mai lărguţ.

Stăteam pe scaun în travmai şi citeam din cartea Secrete Chinei de John Farndon (a venit odată cu Săptămâna Financiară). Ca de obicei, la Piaţa Mare, se urca babele cu enşpe mii de plase. Toate primesc loc pe scaun, numai una nu. Se uită la mine, mă vede că citesc, vede că am o haină mai largă (top-ul baby doll) şi începe către cealaltă babă să discute despre femeile însărcinate.

“Că n-ar trebui să umble atât de dezbrăcate dimineaţa, când e răcoare, că răcesc şi e rău, că sunt tot mai tinere femeile care fac bebei etc”.

M-am amuzat teribil de discuţia celor 2 băbuţe, care-mi aruncau pe furiş ocheade, apropo de top-ul lărguţ de pe mine. Le-am lăsat să creadă ce vor. La cât de tinerică arăt, cine ştie ce-or fi crezut!

Motivul pentru care prefer astfel de haine e simplu: cele mulate pe corp se ridică şi rămân cu abdomenul şi cu spatele gol. Aşa răcesc uşor plus că e chiar enervant să tragi toată ziua de haine în jos.

P.S: pentru a nu lăsa loc interpretărilor, n-am burtică şi nici nu-s grasă. Doar că bluzele mai largi tind să stea altfel, mai ales când port pantaloni cu talie joasă!