Tag Archives: iarna

Iarna se numără zgârciții!

Toți zgârciții aleg să pună gresie pe treptele firmei. Gresia, mai ales dacă e ieftină și nu e anti-derapantă, se transformă într-un patinoar de fiecare dată când plouă sau ninge.

Atunci când afară e plin de zăpadă și papucii tăi au talpa încărcată de omăt, sigur îți dorești să aluneci cât mai bine pe acele trepte. Oricâte-or fi, 2 sau 20! Da, ador să simt că-s pe patinoar de fiecare dată când trebuie să intru într-o instituție care și-a amenajat intrarea cu plăci pe care riști să-ți rupi gâtul!

Zgârciții nu vor să dea vreun ban pentru a pune un covoraș antiderapant pe trepte. Sau măcar o bară de sprijin. Ori să cumpere sare și nisip pentru ca atunci când urci acele trepte să nu simți că ești pe Lună și că fiecare pas mic e o luptă cu forțe invizibile care vor să te pună la pământ.

Uneori zgârciții mai au noroc de angajați empatici care pun pe trepte niște cartoane sau cârpe. Să nu-și rupă membrele puținii clienți de care depind salariile lor. Dar cartoanele alea dispar rapid când apar zgârciții în firmă, că strică imaginea companiei!

Tuturor acestor zgârciți le urez tradiționalul „Faliment plăcut!”

masini acoperite de zapada

[foto] De ce iubim iarna?

Alte câteva poze, tot din Lugoj, tot cu zăpada. În cartier doar câțiva locatari au curățat trotuarele ce țin de blocurile unde locuiesc. Printre care și vecinii mei. Deși ningea de zor, au ieșit de 3 ori pe zi și-au măturat, au dat cu sare sau nisip. În rest, cam toată lumea așteaptă să vină căldura, bag de seamă.

iubeste oltencelePentru că acoperă doar mizeria, nu și mesajele de dragoste! Cineva iubește cu foc oltencele.

zapada pe trotuarPentru că ne învață să fim mai atenți în trafic. Și ne amintește că e de datoria noastră să curățăm în fața casei

zapada masiva lugojzapada masiva lugojPentru că elimină delimitările convenționale…

urme prin zapadaPentru că scoate la iveală atât trăsăturile bune, cât și trăsăturile negative ale omului…

gard inzapezitPentru că uniformizează și nu discriminează…

pisicul in zapadaPentru că până și pisicile iubesc zăpada!

masini acoperite de zapadaPentru că acoperă urmele oamenilor leneși și necivilizați.

banci inzapezite

[foto] Iarnă în Lugoj

Ia spune-mi, la voi ninge? Da? De ce? 🙂

Lugojul s-a albit. La fel și Timișoara, Arad, Oradea și restul orașelor afectate de codurile galbene sau portocalii emise de autorități. Zăpada e albă, de ce codul e galben? Toată lumea știe că zăpada galbenă nu e bună, iar cea portocalie e chiar de evitat!

Câteva imagini din Lugoj. Că tot se poartă pozele cu zăpadă.

timis inghetatstr. buziasului lugoj inzapezitaCalea Buziașului, imagine din mașina în mișcare

sporturi de iarnaUnii se bucură de iarnă și de toate oportunitățile pe cere le oferă

raul timis acoperit de zapada

Râul Timiș văzut de pe Podul de Fier. Acum e complet acoperit de gheață și zăpadă.

primaria din lugojPrimăria din Lugoj și-a schimbat straiele (și culoarea politică) de când n-am mai văzut-o

podul de fier sub zapadaPodul de Fier acoperit de zăpadă. Ningea foarte tare când am ieșit la pozat…

plante ornamentalePlantele ornamentale au flori de iarnă 😀

pasaj calea buziasului lugojPasajul de pe Calea Buziașului

muzeul de istorieMuzeul de Istorie din Lugoj. O clădire superbă, în sfârșit restaurată. Interiorul e și mai frumos!

intersectie inzapezitaIntersecția de la Primărie, Colegiul Naționa Iulia Hașdeu și Biblioteca Municipală. Drumul spre Deva

iarna in lugojO brad frumos, o brad frumos …

brad ninsBradul e deformat de când îl știu. Arată ca și cum zăpada ar apăsa greu pe crengi, dar nu-i așa.

banci inzapezite

frunzulite inghetate

Poze de iarnă cu frunze îngheţate

Şi ce dacă suntem în decembrie? În Oradea plouă! Noaptea sunt vreo 5-6 grade Celsius, ziua sunt vreo 12. Adică e cald pentru luna asta, ceea ce înseamnă că e vreme de ieşit la pozat. Dacă n-ar fi cerul atât de întunecat!

Pozele din galerie sunt de joi, 1 decembrie, când începuse să ningă prin Oradea şi prin Ungaria, unde-am şi ieşit la o “şedinţă foto” scurtă. Frig năprasnic, ceaţă, lapoviţă şi ninsoare, iar umezeala din aer mi-a dat senzaţia de brain freeze de îndată ce-am ieşit de la căldură. Sigur, nu e nimic spectaculos la pozele de mai jos, sunt doar imagini cu frunze îngheţate, oricine le poate face. Însă pentru mine reprezintă o nouă lecţie şi un nou mod de a învăţa setările unui aparat dăştept.

Sunt făcute cu un Canon 400D cu obiectiv 50mm 1.8, cu ISO am variat între 400 şi 800 (am tot schimbat în funcţie de cum cădea puţina lumină), iar white balance era setat pe shade sau cloudy (m-am jucat cu ambele, să văd diferenţa). Era o ceaţă de nu vedeai la 100 de metri în faţă. La alte setări nu mă bag momentan, cel puţin nu până nu-mi sunt clare cele de bază.

Pozele nu-s prelucrate în Photoshop, le-am dat prin XNConvert şi am setat auto balance şi auto contrast. Că mai multe nu ştiu să fac, iar progrămelul ăsta e gratuit. 🙂 Pentru că nici mie nu mi-ar conveni dacă cineva mi-ar folosi munca fără să-mi ceară acordul, nici eu nu folosesc programe pentru care nu am licenţă. Asta înseamnă că nici nu le pot prelucra, dar având în vedere că nu-s fotograf de meserie şi nu trăiesc din asta, nu mă deranjează faptul că nu-s cele mai reuşite imagini.

Sunt deschisă la sugestii despre cum mai pot seta aparatul în funcţie de lumină şi obiectul imaginii. Dar băbeşte, că nu-s geniu!

Iarna vine în 11.11.2011!

De câteva zile tot citesc pe twitter despre cât de frig e în unele oraşe din ţară. Ba e vreme urâtă, ba e ceaţă, frig şi fulguie, ba-i umezeală ori plouă cu găleata. În Oradea vremea a fost atât de frumoasă, cerul senin şi vreo 17 grade la amiază, încât zău că era frustrant că trebuia să stau la birou să lucrez.

Azi dimineaţă, când am deschis fereastra la dormitor să aerisesc, m-a izbit aerul rece. Brr! În sfârşit frig, mi-am zis. În sfârşit iarnă!

Când am ieşit din casă era ceaţă, aleea era plină de frunze gălbui şi ruginii, iar în aer se simţea mirosul de lemn ars.

Mi-am început ziua cu Chop Suey şi Moartea Boxelor. Probabil de asta se uita urât la mine o băbuţă în tramvai.

În altă ordine de idei, azi începe ediţia de toamnă a Expomariage şi de la ora 17 ne vedem la Oradea Shopping City la 11even!

What a wonderful day!

Iarna din Oradea m-a luat pe nepregătite

Azi dimineaţă, când am plecat de acasă, nu m-am gândit că la întoarcere îmi vor îngheţa mâinile şi picioarele de la frig şi zăpadă.

Atât de tare a bătut vântul azi, încât m-am bucurat nespus de mult că am avut cu mine o plasă cu portocale. Dacă mă lua viforul pe sus?! Ce-i drept, poate ajungeam mai repede la destinaţie, dacă ar fi bătut în direcţia în care locuiesc. N-am avut mănuşi, n-am avut fular (doar o eşarfă), n-am avut căciulă. Eram un pui de găină zgribulit, cum îmi spune taică-meu. prima ninsoare din decembrie 2010 in oradea

Pot alege din 2 rute de la serviciu până acasă şi viceversa. Azi, când am avut de înfruntat furtuna de zăpadă, mi-am dat seama că ruta de pe Moldovei (pe care nu am urmat-o) e mult mai scurtă decât ruta care trece pe lângă Piaţa Rogerius. Brrr!

Când ninge, unii şoferi devin parcă din ce în ce mai nesimţiţi. De ce  parcaţi pe trotuare? Nu e de-ajuns că noi, pietonii, abia ne ţinem pe picioare de la zăpadă şi vânt, mai trebuie să trecem pe stradă pentru că unii şoferi s-au gândit că dacă parchează pe trotuar maşina va fi mai puţin expusă zăpezii. Sau ceva de genul. ninge in oradea

Era să zgârii maşina unui bou care parcase efectiv pe tot trotuarul. A trebuit să trec prin zăpada de pe şosea, călcând şi-ntr-o groapă!

Iar şoferul care venea din faţă nu avea cum să treacă fără să nu mă stropească. Pentru că, repet, un bou a parcat maşina pe tot trotuarul de parcă ar fi fost parcarea pentru care s-a luptat cu galii!

Partea bună e că, după ce-am gătit şi înfulecat nişte piept de pui cu legume şi sos de soia în mini-wok, am adormit ca un prunc. Iar mâţa s-a gândit că nu mi-ar strica nişte companie. Aşa că hop-ţop, a urcat în pat, s-a strecurat cuminte pe mâna mea şi-a-nceput să toarcă. Mâţa asta e calorifer natural, pe lângă faptul că torsul ei relaxează, mai şi ţine de cald.

Oricum, fiind pisică de apartament, habar nu are ce e zăpada, frigul, foamea sau setea. Pentru că are tot ce şi-ar putea dori. Mă rog, aproape! Ce simplă e viaţa de pisică: dormi când vrei şi cât vrei, mănânci toată ziua, nu te stresează nimeni, nu trebuie să găteşti sau să faci curăţenie. Oricum sunt alţii care fac toată treaba pentru tine. Iar dacă eşti mâţă de interior, iarna nu te ia pe nepregătite!

Distractii de iarna: la sanius de pe dealul Ciuperca

Ce fac orădenii care n-au bani de Predeal ori Sinaia? Își iau sacul de nailon/ punga/ bucata de mușama/ lopățica de deszăpezit și se bucură de iarnă pe dealul de la Ciuperca. Sau merg la Hidișel, dacă au mașini!

Pentru că n-avem mașină și nici buget de stațiuni montane, am ales varianta Ciuperca. Ne-am „împachetat” bine în geci groase, 2-3 perechi de pantaloni (sau echipament de ski pentru cei mai norocoși) și fulare pentru a nu ne îngheța dinții în timp ce urlam la coborâre.

Când am ajuns noi la Ciuperca, pe la vreo 7 jumate seara, pârtia improvizată era plină de copii și tineri. La baza dealului stăteau vreo 4-5 băieți mai solizi pentru a-i opri pe vitezomanii zăpezii, mai ales că prin apropiere trece și trenul.

Laurențiu și Strop n-au vrut să se dea pe pârtie, nu din motive de frică ci „din alte motive”. 😀

Noi, fetele, împreună cu Dan, ne-am distrat până am înghețat. Eu m-am retras de îndată ce am constatat că nu-mi mai simt degetelele de la picioare și după ce unul din băieții de pe acolo și-a spart nasul.  Culmea e că tipul respectiv a stat pe margine vreo 3 ture, cât să nu-i mai curgă sângele, și apoi s-a urcat din nou pe folia de nailon.

Distracții ieftine de iarnă pentru orădeni!

p.s: știu că s-a topit zăpada dar e un bun motiv să-mi aduc aminte de ce sunt răcită de Crăciun! 😀

[Oradea] Azi dimineata la ora 8…

Mie-mi place iarna dar nu-mi plac trotuarele pline de zăpadă şi polei. Venind la serviciu era să-mi dau de pământ de vreo 3-4 ori. O dată la ieşirea din bloc (ştiu, aici trebuia să intervină femeia de serviciu sau administratorul), de vreo 2 ori pe strada Moldovei (unde era polei şi pe stradă!) şi o dată pe Dealul Olosigului. E crut să cobori dealul ăla când e zăpadă!!

Oricum, arterele principale din oraş erau curate, se circula normal având în vedere vremea. N-am maşină, aşa că nu pot garanta că toţi şoferii sunt de acord cu mine. Însă trotuarele alea îngheţate mi-au pus serioase piedici. Norocul meu că am antrenament şi mi-am amintit de copilărie, când mă dădeam pe derdeluş 😀

Când am ajuns la birou am văzut câteva tractoare care împrăştiau nisip mergând pe bd. Dacia.

strazi cu zapada Oradea

strada moldovei oradea

strada din Oradea

strada cu polei din Oradea

str moldovei oradea

se curata trotuare

Tanti din imagine a fost singura pe care am văzut-o, la ora 8 şi 15 a dimineţii, curăţând trotuarele.

intersectie moldovei cu transilvaniei Oradea

intersectie dacia cu decebal Oradea

trotuare cu zapada in Oradea

Trotuarul ăsta e pe Str. Moldovei.

dealul Olosig Oradea
Nu vrei să ştii cât mi-a luat să cobor dealul!

p.s: pentru “colegii” de la Bihon, dacă îmi veţi folosi pozele, măcar lăsaţi watermarkul pe ele! Mersi de înţelegere 🙂

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!

Azi la amiază ce s-a mai oprit ninsoarea, că de 3 zile n-am văzut soarele de norii gri.

Toată lumea s-a plâns pe diferite forumuri că autorităţile nu fac faţă vremii, că nu deszăpezesc, că nu se ocupă de drumuri, de şoferi etc. Cel mai probabil vehiculele care au ieşit pe teren nu mai fac faţă ninsorii iar cealaltă n-are chef să iasă pe teren, cine stie?! Însă nu despre asta voiam să vorbim.

M-am tot uitat la maşinile parcate în spatele blocului. Din când în când şoferii ieşeau să-şi cureţe maşina de zăpadă şi să o mute în alt loc. Cum se depunea un strat de nea, cum ieşeau şoferii să-şi mute maşina. Şi tot aşa.

Se tot chinuiau să arunce omătul de pe maşină, făceau adevărate acrobaţii să nu alunece în parcare dar nici unul nu s-a gândit să arunce zăpada în faţa maşinii, unde e parcul. Sau să cureţe în jurul maşinii sale. Nu, toti o mutau în locul de unde tocmai ieşise vecinul care şi-o mutase în locul unde stătuse un taxi cât îşi aşteptase un client.

Să facă cineva o alee improvizată ca să nu-ţi rupi gâtul? Nici vorbă de aşa ceva. Toţi aşteaptă să vină primăria să le rezolve problema. “Pentru ce îi plătesc pe ăia de la RER? Să vină să muncească, mama lor de nesimţiti”. Asta gândesc majoritatea oamenilor în astfel de situaţii.

Ei nu se gândesc că poate nici oamenii ăia care se ocupă cu deszăpezirea nu mai fac faţă, având în vedere suprafaţa pe care se întinde Oradea. Nu nene, tu trebuie să vii să-mi faci! De ce să fac eu ceva? De ce să-mi mişc fundul din fotoliu?

Mda, las-o bă că merge şi-aşa!

Am plecat de la fereastră şi m-am băgat sub plăpumică la căldură. Bruta mică mă informează că iarăşi ninge. Înseamnă că peste o oră pot să “admir” iarăşi vecinii cum îşi mută maşinile dintr-un loc în altul, ca la şah.

Vreau zapada!!!

Vreau şi eu zăpadă şi frig de iarnă! Dar musai în combinaţia asta. Vreau să mi se înroşească iarăşi obrăjorii şi năsucul de la frigul de afară, să intru în casă şi să mi se aburească ochelarii, să ies pe balcon şi să caut oleacă de zăpadă ca să-l trezesc pe bruta mică!

Cer chiar atât de mult? Numai 2 zile, atât! Nu vreau decât 2 zile de zăpadă.

Fără maşini, fără mizerii, fără mocirlă sau apă pe jos! Vreau ca totul să fie alb, să acopere cenuşiul oraşului.

Şi mai vreau să merg la Ciuperca, să fac poze prin nămeţi!

Nenea cu vremea, hai îndură-te de un suflet micuţ şi prostuţ! Trimite un pic de zăpadă! Numai atât cât să mă dau cu sania sau să fac îngeraşi în omăt!

Deşi azi dimineaţă ne minunam de cât de cald e afară pentru luna decembrie, de câteva ore s-a lăsat frigul!  Sper să ningă!!!