Tag Archives: inocenta

Ghioceii aduc primavara, nu-i asa?

Azi dimineață, așteptând la semaforul căruia parcă îi ia o veșnicie să arate culoarea verde, ajunge în dreptul meu o mamă tânără, de mână cu fetița-i de vreo 3-4 ani. Drăguță foc, cu cizmulițe roz cu flori colorate, cu un palton pufos și verzui, prichinduța era de senzație. De sub căciulița croșetată i se vedeau buclele negre, lucioase, la care multe dintre noi, doamne și domnișoare, suspinăm când ajungem la o anumită vârstă. Avea năsucul roșu de la frigul de afară, însă fața-i lucea de încântată ce era, parte de la slabele raze de soare, parte că-și vizita bunica, din ce-am dedus din conversație.

– Ai grijă mămică, să nu scapi felicitarea. Ce-o să-i spui lu’ buni dacă o scapi pe jos și o murdărești?, zise mama pe un ton calm și lejer.

– Păăăi, spuse fetița uitându-se îndelung la tramvaiul care se apropia de stație, o să-i spun lu’ buni că a venit tramvaiul repede-repede și mi-a luat felicitarea din mână. Uite-așa, și făcea semn că îi sare din mână felicitarea. Și o să-i spun că am încercat să-i fac o vrajă cu bagheta de la serbare, să-l opresc, dar cred că nu mai are chestie magică. Poate știe ea de unde mai putem lua chestia magică.

(între timp se făcuse verde la semafor și io m-am cam ținut de ele, că tare simpatică era micuța)

– Și dacă buni se supără că felicitarea e murdară?

– O să-i spun o poezie! Aia cu ghioceluuuu’! Buni mi-a zis căăăă… ghioceii aduc primăvara. O să-i spun poezia aia cu ghiocel, ghiocel, mic, firav și subțirel (a vorbit așa rapid, că a avut nevoie de o gură de aer) … și o să vină primăvara. Că așa a zis buni! Și dacă vine primăvara, n-o să mai fie murdărie pe jos și-atunci o să pot scăpa felicitarea de câte ori vreau io! (gesticula ca un om mare, de parcă ar fi spus cele mai serioase lucruri).

Traversasem deja bulevardul, drumurile se despărțeau, io m-am trezit zâmbind singură. Prichinduța mi-a amintit că așa am fost învățați de mici: primăvara vine odată cu apariția ghioceilor.