Tag Archives: istorie

Jim Jones şi masacrul din Guyana

În cartea Tehnici de Manipulare de Bogdan Ficeac sunt descrise mai multe situaţii din istorie în care omenirea a suferit de pe urma „manipulărilor egoiste”. Revin mai jos cu explicaţia pentru expresia asta.

Unul dintre primele exemple date e cel al lui Jim Jones, un american ce a intrat în cartea masacrelor din istorie în urma crimei în masă din Guyana, cunoscută în Statele Unite sub numele de „Jonestown Massacre”. Deşi am văzut un documentar despre el acum câţiva ani, recitind despre eveniment, m-am îngrozit la gândul că fiinţa umană poate fi capabilă de asemenea orori.

Jim Jones, comunismul şi afro-americanii

James Warren „Jim” Jones e, probabil, cel mai controversat lider de grupare din America secolului 20. A înfiinţat congregaţia „Peoples Temple” în anii ’50, în statul Indiana. A făcut parte din Partidul Comunist American, motiv pentru care mama sa a fost hărţuită de FBI (autorităţile federale din Statele Unite obişnuiau să hărţuiască familiile comuniştilor care demonstrau în diverse locuri publice). Frustrat că nu-şi poate manifesta pasiunea pentru comunism, a început să frecventeze diverse biserici în ideea că va găsi o soluţie pentru a-şi pune planul în aplicare. La Seventh Day Baptist Church a fost martorul unei vindecări miraculoase, eveniment la care a observat că oamenii dau bani pentru astfel de miracole. De aici până la a-şi înfiinţa propria biserică şi propriul cult, nu era decât un pas. Continue reading

Cum e Timişoreanul adevărat?

Printre multele lucruri fascinante pe care le-am aflat la #timisoaranoastra (no, amu io scriu pe măsură ce-mi aduc aminte) a fost şi definiţia timişoreanului adevărat.opera din timisoara

Întrucât Timişoara e un oraş multicultural, locul unde 3 naţionalităţi care nu aveau prea multe lucruri în comun s-au întâlnit, s-au plăcut şi au decis că pot convieţui în oraşul contrastelor. Cele 3 naţionalităţi sunt: germană, maghiară şi sârbă. Cu tot cu religii şi confesiuni diferite, cu tradiţii specifice, oamenii s-au împăcat de-a lungul secolelor. Ba chiar au ajuns să se placă atât de mult încât să se şi iubească între ei (oamenii în general, nu bărbaţii în particular!)

Iar locuitorii oraşului Timişoara s-au adaptat traiului, au învăţat tradiţiile, le-au împrumutat din obiceiuri, au ajutat la construirea de diverse monumente şi au învăţat limbile (ah, ce pervers sună!).

Palatul Episopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara (stânga) şi Catedrala Ortodoxă Sârbă din Timişoara (dreapta)De aceea se spune că timişoreanul adevărat cunoaşte 3 limbi străine: germană, maghiară şi sârbă.  Cred că Piaţa Unirii, cea mai veche piaţă din Timişoara, e locul unde întâlnim mărturiile celor 3 popoare: aici avem Catedrala Ortodoxă Sârbă, Palatul Brück, Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau” etc.

Totodată, în cadrul Operei din Timişoara se organizează periodic concerte şi piese de teatru în limbile maghiară, germană şi română, o sală fiind destinată reprezentaţiilor în limba română, iar cealaltă reprezentaţiilor în germană şi maghiară. Sau era sârbă?! Poate-şi mai aminteşte vreun participant şi-mi reîmprospătează memoria. Ba chiar în Timişoara există prima trupă de teatru în limba germană cu stagiu permanent, lucru unic în România.

Istoria cuvântului „fraier”

Conform Dexonline, fraier înseamnă „(Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare)”.

Eh, dar noi, la #timisoaranoastra, am aflat că acest cuvânt vine din limba germană, de la Freiherr care era de fapt un titlu de nobil, dar un rang mai de jos. Freiherr înseamnă lord liber în traducere directă din engleză („free baron”).

Din termenul Freiherr (adică Free Baron) Manfred Albrecht Freiherr von Richthofen şi-a primit porecla de „Baronul Roşu” (The Red Baron – celebrul pilot din Primul Război Mondial ce a obţinut peste 80 de victorii în lupta cu avioanele inamice).

Ei bine, aceşti baroni au trăit în Oltenia pe vremea Imperiului Austro-Ungar, iar localnicii,  neştiind limba germană, au românizat termenul, fiind ulterior asociat cu un om care nu profită de bucata de brânză de pe masa din faţa lui deşi îi e foame. Asta ca să o spun frumos şi elegant.

No, dar în principiu, fraier e un lord liber.

Clădirile istorice din Timişoara

Timişoara, asemenea multor oraşe care au fost odinioară sub stăpânirea imperiului Austro-Ungar, e locul unde stilurile arhitecturale, confesiunile şi popoarele s-au întâlnit şi „convieţuiesc” în mod paşnic.catedrala mitropolitana timisoara
Am început turul #timisoaranoastra de la Catedrala Metropolitană, simbolul revoluţiei din 1989. Catedrala poartă hramul „Trei Ierarhi” şi a fost construită între 1936 şi 1940, arhitectul şef al edificiului fiind Ion Traianescu. A fost construită pentru a readuce ortodoxismul în statul român, un stat unde religia impusă de regimul vremii era cea catolică. De altfel, din poveştile lui Dan am aflat că orice persoană care se convertea la catolicism avea anumite avantaje faţă de un agnostic sau un ortodox. (apropo, Banatul s-a unit cu România într-o zi de 28 iulie :D)

De la Catedrala Mitropolitană am colindat în ritm de plimbare vechiul Corso al Timişoarei: Piaţa Operei. Aleea de pe partea stângă (privind de la Catedrală înspre Operă) era aleea destinată bogaţilor, nobilimii, iar cea de pe partea dreaptă era destinată servitorilor, fiind „aleea surogat”. Paradoxal, astăzi partea destinată nobilimii e plină de terase, cealaltă fiind mai liberă circulaţiei per pedes. piata operei timisoara

Tot în Piaţa Operei poţi admira unele dintre cele mai frumoase palate din Timişoara centrală: palatul familiei Merge, al familiei Weiss etc. Din păcate, am o memorie teribilă când vine vorba de nume, mai ales dacă e vorba de cele nemţeşti.

După Piaţa Operei am luat-o cătinel înspre Muzeul Banatului (Castelul Huniade de la faptul că Iancu de Hunedoara a trăit acolo). Am aflat istoria clădirii, cum a ars în întregime, construindu-se una nouă, fiind proclamată cea mai veche clădire din Timişoara. Dan a ţinut să precizeze că mai degrabă spitalului construit de călugării franciscani între 1735 şi 1737 (ulterior preluat de către popii negri), ar fi cea mai veche clădire din oraş. Spitalul funcţionează şi azi însă am înţeles că e un loc deprimant, interiorul rămânând în secolul în care a fost construit. În secolul 18 a izbucnit o epidemie de ciumă care a ucis o bună parte din populaţia oraşului, drept urmare în Piaţa Unirii se află o statuie numită Statuia Sfintei Treimi, unul din cele două monumente ale ciumei din Timişoara.

Totodată, am aflat că fabrica de bere a fost construită din motive de … sănătate. Zona oraşului Timişoara era împânzită de mlaştini, canalul Bega neexistând iar apele nu aveau un curs stabil (lucru ce s-a schimbat odată cu aducerea unui arhitect strălucit care a muncit 30 de ani la construirea reţelei de canale). piata unirii timisoara

Apa trebuia filtrată înainte de a fi consumată aşa că s-a decis construirea fabricii de bere. Nu ştiu exact detaliile, poate cineva de la Timişoreana ştie mai multe despre istoria fabricii şi se îndură de noi să ne lase un comentariu.

Multe alte informaţii preţioase am reuşit să aflăm de la Dan Caramidariu, aşa că în cazul în care aveţi chef să vedeţi oraşul prin ochii unui turist, vi-l recomand ca ghid. Evenimentul a fost iniţiat de BlogDeTurism şi a fost sponsorizat de Hotel Timisoara, Porsche Timisoara, KFC, Blue Air, Trabucuri.com şi a fost susţinut de StartUpDays.

Alte articole mişto găsiţi la Nebuloasa, Andreea, RichieGheorghe (mult mai detaliate informaţiile despre clădiri), Adeline (cu informaţii despre clădirile vizitate), Sîrb, Phoenix (în curs de update)

Restul imaginilor aici!

Cladiri frumoase din Oradea (I)

Pentru că tot ziceam că îmi plac mult clădirile istorice din Oradea, poate vă pot convinge şi pe unii dintre voi să vedeţi frumuseţea acestora aşa cum o văd eu.

Cele de pe corso (centru, pentru cei non-orădeni!) sunt fascinante. Balcoanele acelea în stil vechi, terasele micuţe şi cochete care arată atât de bine în comparaţie cu pătrăţoasele balcoane moderne… toate fac deliciul unui iubitor de istorie. Mă rog, nu le am eu prea mult cu arta aşa că nu te aştepta la posturi detaliate despre stil, ani, epoci etc. Multor clădiri nici nu le ştiu numele, eu le iubesc în mod anonim. 😀

Astăzi vom vedea Sinagoga Mare Ortodoxă din Oradea situata pe strada Mihai Viteazu nr. 4.

Citire de pe tourist-informator.info:

A fost construită în anul 1890, după proiectul lui Knapp Ferencz în stil neomaoric. În anul 1908 în curtea acestei sinagogi s-a construit o a doua sinagogă, după proiectul lui Incze Lajos. Comunitatea evreiască din oraş fiind foarte puternică s-a remarcat şi prin acţiuni de caritate cum ar fi înfiinţarea primei organizaţii din oraş pentru ocrotirea copiilor şi a unei cantine rituale pentru săraci, ca să amintim doar două din mulţimea acţiunilor organizate la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. În pragul primului război mondial numărul evreilor din Oradea era 15155, reprezentînd 23.6% din populaţia oraşului.

Poze:

Sinagoga Ortodoxa Oradea

Inscrisuri evreiesti pe sinagoga ortodoxa oradea

Sinagoga Mare Ortodoxa Oradea

Sinagoga oradea

Pozele sunt realizate de Strop.

[Poze] Palatul Baroc Oradea

Dacă zilele trecute am fost la Hiroshima 64, concertul rock comemorativ “Give Peace a Chance“, organizat de Rock Filarmonica, am reuşit să fac şi câteva fotografii muzeului şi busturilor ce-şi “duc zilele” în curtea interioară a Palatului Baroc din Oradea.
Clădirea arată de parcă ar fi atacată de carii gigantice care şi-au găsit hrană pentru următorii ani. Pereţii se leapădă de tencuială de parcă ar avea lepră. Unele busturi sunt “atacate” de vegetaţie. Altele arată de parcă ar fi trecut prin câteva războaie.

Băncile îşi arată vârsta, zici că n-au fost vopsite de câteva secole.

Dar măcar sunt trandafiri superbi şi câteva tufe cu nişte fructe albăstrui ce seamănă cu afinele însă sunt mai mari iar frunzele au ţepi şi m-au zgâriat.

Nu aş vrea să fiu înţeleasă greşit cu acest post. Îmi plac tare mult clădirile istorice, am chiar o mini-colecţie de fotografii cu clădiri vechi însă îmi pare nespus de rău să văd cum mama natură le distruge încet-încet. Dacă Muzeul Ţării Crişurilor a fost mutat din incinta Palatului Baroc, ar fi frumos dacă s-ar lucra la restaurarea acestuia din urmă. Curtea exterioară, unde e parcul şi unde se joacă toţi tinerii amatori de sporturi, e într-o stare jalnică. Măzgălituri, desene imbecile, bănci rupte. Oroare! Continue reading

Ultimul examen

Azi am ultimul examen din sesiunea de vară, la Fotojurnalism. Săptămâna trecută am colindat puţin oraşul în căutare de statui, biserici şi clădiri vechi numai bune de pozat.

Din păcate nu am avut parte de cea mai bună lumină, pozele sunt făcute după ora 7 seara, după ce am ieşit de la “birou”. Ca să nu mai spun că pentru fiecare statuie şi clădire am făcut zeci de poze din unghiuri diferite, doar-doar o ieşi ceva din munca noastră. Mă rog, nu sunt atât de familiarizată cu domeniul artei şi fotografiei, aşa că nu te aştepta la prea multe 🙂

Nu se compară cu Parlamentul Britanic care se oglindeste in Thames. In filmele cu Benny Hill parca era …

Continue reading