Tag Archives: london shop oradea

Totul de la Second Hand?

ORADEA.

second-hand-clothesÎn fiecare zi de miercuri nu ai loc în magazinele London Shop. Hainele “engleze” second hand pot stârni adevărate lupte între pasionatele de shopping care nu-şi permit lucruri noi. Nu e un lucru de condamnat, salariile sunt mici iar articolele noi de îmbrăcăminte sunt scumpe.

Am intrat şi eu de vreo câteva ori în london şopurile orădene. Dacă nu are etichetă originală şi preţul în lire (mda, snobism!), nu mă încumet să cumpăr. Am o problemă, la mansardă, cu hainele uzate şi vândute la preţuri deloc modice sau second. Asta nu înseamnă că judec oamenii care nu au problema mea de la mansardă. Ştim cu toţii ce înseamnă să trăieşti cu un salariu mediu pe economie în ţara asta. Şi ştim cu toţii cât costă o pereche de blugi noi sau o geacă nouă. Pentru unii înseamnă mai mult de un sfert din salariu, din păcate. 🙁

Să revin la ideea principală. În Oradea s-au înmulţit nespus de mult magazinele cu haine second hand. Din păcate, doar cu numele pentru că în unele magazine preţurile sunt nesimţit de mari. Un tricou second-hand costă 20 de lei. O rochie purtată odinioară de cine ştie cine, are un preţ ce începe de la minim 35 de lei.

Până şi magazinele chinezeşti adeseori au ţoale mai ieftine! Dar ştiu, vei spune că nu se compară materialele chinezeşti cu cele “engleze”, ca să mă exprim în stilul London Shop*. Nu-i aşa că există concepţia, general valabilă, că lucrurile chinezeşti, chinezăriile, sunt de proastă calitate? (fără nici un apropo la Chinezu!). Ştiu că şi în alte ţări, mai civilizate, se practică comerţul second hand, dar nu cred că în Anglia un tricou folosit e 10 lire.

Şi iarăşi am deviat de la ideea principală. Uf!

După magazinele londoneze am vizitat piaţa de vechituri din Oradea, de lângă Real 1. Am rămas şocată de ceea ce am văzut pe acolo. De ce? Păi cum să rămâi indiferent când vezi haine aruncate pe saci de plastic şi ţigăncuşe ce urlau din toţi plămânii : “Promoţie, bluze la 5 lei! Haide doamna, promoţie!”? Sau papuci, probabil adunaţi de prin tomberoane, vânduţi la 1-2 lei.

Cel mai şocant moment a fost când am văzut o femeie, îmbrăcată decent, care căuta prin mormanul de chiloţi. Da, chiloţi! Folosiţi!! O alta, dar săraca avea nişte haine tare ponosite şi o expresie ce scotea la iveală ani de chin în sărăcie, căuta printre ciorapii de damă, culoarea piciorului.

O pereche de chiloţi noi costă undeva la 3-4, hai 5 lei. În piaţă sunt poate mai ieftini. O pereche nouă de ciorapi de damă nu cred că e mai mult de 5 lei, dacă nu vorbim de cei de Sibiu sau de Mondex (care practică nişte preţuri nesimţite!). Şi atunci, ce rost are să dai 1 leu pe o pereche de ciorapi/chiloţi uzaţi când mai pui 2-3 lei şi îţi cumperi ceva nou? Chiar atât de mare să fie zgârcenia?

Într-o vreme bulevardele orădene erau împânzite de maşini second, cumpărate la preţ de nimic din parcurile germane, şi vândute cu minim 2 mii de euro mai mult.

Am înţeles, din surse gropiene, că până şi Guvernul face achiziţii second hand. Şi atunci te întreb pe tine, suntem un popor de mâna a doua?

E trist că românii au ajuns să nu-şi permită o haină nouă fără să facă economii cu câteva luni înainte. E şi mai trist că unii n-ar renunţa la pachetul de ţigări zilnic pentru a face economii, preferând să arunce cu gunoi în autorităţi, soţie/soţ, copii, vecin, capra vecinului, pentru situaţia sa materială.

________________________________________________________

*(pt. non orădeni: sloganul acestui lanţ de magazine e “London Shop – haine engleze second hand, slogan ce tronează pe autobuze şi tramvaie)