Tag Archives: Muzica

My music

Călătorind cu trenul …

În trenul Inter-regio Iași-Timișoara un grup de prunci și-au făcut discotecă, old school style. Ca la căminul cultural, dar fără globul disco. Și fără pensionarii care, după ce-au terminat partida de table, stau pe margine și critică tineretul.

Din Oradea s-au auzit primele acorduri, încărcate de dor și jale. Erau Salam și Guță. O voce feminină râdea isteric, iar un băiat încerca să cânte peste vocea hartistului.

Prin Salonta se distrau pe “Pușca și cureaua lată”, iar după Ciumeghiu au dat-o pe “Mă așteaptă iubita acasă”.

Prin Sântana s-a auzit ceva disco, dar n-am recunoscut acordurile. Apropo, de Sântana, în zona gării au înflorit grămezile de gunoi și tufele de moloz.

Am  ajuns în Arad. Au evoluat oleacă și au schimbat placa. Acum se distrează pe Alex Velea, Connect-R și Puia “sus pe bar, sus pe bar”.

Probabil până ajungem în Timișoara vor ajunge la oldies but goldie’s din muzica românească: Voltaj și Holograf!

Concurs: Câștigă o invitație la Patricia Kaas

24 iunie, Cluj Napoca la Sala Sporturilor „Horia Demian”. Patricia Kaas. Cuvintele cheie pe care orice fan trebuie să le audă prima dată atunci când e anunțat concertul Patriciei Kaas în România, în „provincie”.

Cântăreața franceză a pornit într-un turneu mondial intitulat „Kaas chanfe Piaf”, în cadrul căruia îi aduce un tribut celei ce a fost Edith Piaf.

Spectacolul include cântece faimoase precum „Milord”, „Padam Padam” și „Non, je ne regrette rien!”. Toate fac parte dintr-un album unic, prin care Patricia Kaas marchează împlinirea a 50 de ani de la moartea artistei care i-a marcat copilăria, Édith Piaf. Albumul cuprinde 21 de melodii, o colecție care „aduce profunzime și nuanțe” muzicii lui Piaf, o experiență care trezește emoții profunde și care a încântat audiențe din întreaga lume. Piesele sunt reorchestrate de Abel Korzienowski, noul “copil minune” al muzicii hollywoodiene de film, nominalizat la Globul de Aur.

Mai găsiți bilete pe biletmaster.ro.

Dau o invitație pentru 2 persoane unui fan Patricia Kaas sau Edith Piaf care-mi spune unde și-a petrecut copilăria Edith Piaf. 

Concursul durează până-n 22 iunie!

 

Deep Purple la Cluj

Când am ajuns în Parcul Central, aproape de Cluj Arena, pe toate aleile am văzut bărbați în haine de piele, tricouri negre, părul lung și, în unele cazuri, baticuri cu cranii desenate legate în jurul gâtului. Se plimbau alene, zâmbind și glumind, printre mamele cu prunci adormiți în cărucioare. La un moment dat o motocicletă, cu o țeavă de eșapament „tuningată”, a acoperit muzica ce se auzea dinspre stadion și-a lăsat un fum sufocant în urmă. La intrarea pe stadion mi s-a verificat ghiozdanul. „Am o carte. Așa-i că nu se consideră armă? Am și o ciocolată, dar sunt egoistă și nu o împart!”, am glumit cu fetele care m-au percheziționat și nu mi le-au confiscat. De-o parte și de alta a intrării zeci de sticle de apă și de suc se odihneau. Nu e voie cu vreo băutură cumpărată din afara stadionului.

Poate-s eu mai norocoasă, dar n-am văzut îmbrânceli, n-am auzit înjurături și nici bătăi. În tribună, la câteva scaune depărtare de noi erau câțiva bărbați ce se înfruptaseră prea mult din aroma berii. Țopăiau și dansau de zor, încercând să stârnească publicul cam țeapăn. De fapt, mulți spectatori din jurul meu erau trecuți de 40 de ani. Părinți și copiii lor adulți, mame cu prunci de 2-3 ani, adolescenți în geci de piele, familii întregi am văzut în tribună. Trebuie să fie interesant să mergi cu părinții la un concert rock al unei trupe care a cunoscut succesul când familia ta tocmai se forma.

Phoenix, în formula fără Nicu Covaci, a încălzit atmosfera cu piesele pe care probabil și copiii de 5 ani le cunosc: Pisica neagră, Andrii Popa etc. N-am prins primele formații, am preferat să văd un film la TIFF. Angajații SMURD, care până atunci au dansat pe marginea terenului, s-au liniștit de îndată ce Deep Purple a pășit pe scenă. Au început să patruleze pe stadion, preventiv. La finalul concertului au împachetat totul și-au plecat fără să aibă vreun pacient pe targă.

Pe Cohen nu l-am văzut, nici măcar pe Slowhand (încă!), dar i-am văzut live pe Deep Purple. I-am auzit în concert acum când sunt bătrâni și nu mai au aceeași energie pe care o aveau acum 20 de ani. Bătrâni, dar profesioniști. Sigur, la fiecare 2 piese Ian Gillian trebuia să-și odihnească vocea, timp în care tobele, clapele, chitara sau bass-ul își făceau de cap. Vocea lui Ian oricum nu se auzea foarte tare, de multe ori se pierdea sub chitară ori bass.

La un moment dat Don Airey a dat-o pe piese clasice, la care publicul a reacționat neașteptat de bine. Au cântat și piese de pe noul album la care publicul n-a prea cooperat, însă la Smoke on the Water s-a dezlănțuit lumea (dooh!) și s-au aprins sute de luminițe în mulțimea din fața scenei. Nu înțeleg de ce ai vrea să filmezi cu telefonul mobil un concert (măcar de-ar fi fost un aparat foto decent). Sunetul pe care-l înregistrează mobilul e sub limita decenței, iar imaginea e în mare parte neagră, pentru că nu e lumină. Mă rog, fiecare om are un motiv pentru care face ceea ce face.

Steve Morse e nebun! A interacționat cu publicul, stârnindu-l să strige în ritmul chitarei, iar Roger Glover sărea pe scenă de parcă avea cu 30 de ani mai puțin!

Da, se simte că au o vârstă – la voce și mișcare scenică, dar la partea instrumentală they rocked the show, ca să mă exprim americănește.

Și cam așa o fost Deep Purple la Cluj pentru mine! Sunt curioasă câți dintre cei ce mă citiți ați mai fost.

Damien Rice

Încerc să ascult un playlist cu piesele lui Damien Rice. Și nu reușesc să-mi dau seama dacă mă irită monotonia vocii sale sau mă enervează faptul că melodiile lui nu-mi transmit nimic. Deși ador pianul, vocea lui Rice – monotonă, fără ritm, seacă – parcă strică toată atmosfera creată de pian. Probabil că dacă ar fi avut un accent de britanic s-ar fi schimbat total situația.

Știu că Damien Rice e un artist foarte popular, dar io nu reușesc să rezonez deloc cu melodiile sale. Presupun că mi-s defectă cumva. Singura piesă pe care o pot asculta cap-coadă e 9 crimes, datorită tipei. Că vocea lui tot nu reușește să-mi transmită ceva.