La ultimul control oftalmologic doctoriţa mi-a recomandat să apelez la operaţia cu laser la ochi pentru a-mi corecta definitiv şi rapid micile probleme.

Nu ştiu exact cum se numesc cele două afecţiuni ce mi-au afectat ochii, ţin minte doar termenii hipermetropie şi exotropie, pe care i-a folosit frecvent tanti doctor.

Am aflat că intervenţia ce-mi este necesară e considerată operaţie de lux şi trebuie plătită total de către beneficiar. Adică, degeaba plătesc asigurări de sănătate, statul nu-mi asigură tratamentul necesar pentru a nu-mi pierde vederea mai încolo. Cum ar veni, statului îi convine să plătească pensii de boală pentru diverse afecţiuni ce pot fi tratate, dar nu asigură plata pentru combaterea acestora.

Taică-meu a trecut recent printr-o operaţie de înlocuire de cristalin. L-a costat 2000 de lei, la un singur ochi. Plus tratamentele, plus ochelarii de soare speciali, plus drumurile până la Timişoara, toate adunate trec de 2500 de lei. Statul nu i-a plătit nimic. Nici nu îi va plăti, e o operaţie de lux. Pentru că, nu-i aşa, vederea e un lux în România!

Îmi vei spune că sunt frustrată şi nu voi nega. Da, e frustrant să văd că deşi cotizez la asigurările de sănătate lună de lună, de 6 ani încoace, statul nu-mi oferă şansa de a-mi corecta vederea. Taică-meu cotizează la stat de peste 30 de ani.

Nu e vorba doar de mine. Gândeşte-te la oamenii apţi de muncă ce nu au banii necesari pentru o operaţie de corectare a vederii, oameni care ajung să depindă de un sistem defectuos.

Trist!