Tag Archives: online

reclame-scarboase

Cine intră pe astfel de reclame?

Citeam un articol și inevitabil mi-au atras atenția reclamele scârboase de sub articol. Abia apoi am văzut reclama cu puța mică, din dreapta articolului.

Cine dă click pe astfel de reclame? Serios, ce te-ar motiva, în afară de o curiozitate profesională, să dai vezi unde te duce dacă intri pe „Ai un penis mic?”(câh, iar o să am rezultate porcoase-n analytics la termenii căutați …).

La fel și cu reclamele cu imagini scârboase. Ce te-ar convinge să intri pe asemenea reclame? Că eu am închis pagina de îndată ce-am terminat de citit articolul, pentru mine-s grețoase pozele alea.

Dar cel mai mult m-ar interesa să știu cât e CTR-ul pentru asemenea reclame. Bine, și „influence”, că tot e la modă. 😀

reclame-scarboase

purple-flower

Audiobooks: Kiss me first de Lottie Moggach

Kiss me first” e nuvela de debut a jurnalistei Lottie Moggach și abordează 2 teme interesante pentru mine: bipolar disorder și autoizolarea în online.

Kiss me first descrie viața lui Leila, o tânără grăsuță, orfană și foarte timidă, care-și găsește locul într-o comunitate underground numită The Red Pill (probabil o încercare de a agăța The Matrix de nuvelă). E antisocială și caută validare în ceea ce privește inteligența și cunoștințele. Pune mai mult preț pe informație și cunoștințe și mai puțin pe obiecte de consum.

Empatizez și mă identific cu Leila până când descrie momentele de om neîndemânatic și isteric. Nu reușește să se adapteze la niciun loc de muncă unde ar trebui să interacționeze direct cu oameni, însă se descurcă de minune în proiecte plicticoase ce se desfășoară online. Rutina n-o plictisește, dar o sperie tot ce e nou în comunicarea directă cu oamenii.

Leila acceptă cea mai mare provocare a vieții sale de adult: să devină Tess, o tânără populară în mediul online, care însă suferă de bipolar disorder și care plănuiește să se sinucidă. Planul e ca Tess să anunțe că se mută într-o altă țară pentru un nou început, unde, însă, se va sinucide. Iar Leila îi va continua viața online, pentru familia și prietenii lui Tess.

Dacă aș fi empatizat până la capăt cu Leila, poate aș fi reușit să înțeleg de ce cineva ar accepta o asemenea provocare. Subiectul se dezvoltă în jurul Leilei, care se atașează de un vechi prieten de-al lui Tess. Ajunge să trăiască și să iubească online, fără a realiza că viața virtuală o copleșește și o înlocuiește complet pe cea reală. Leila pierde contactul cu lumea din jur și ajunge să uite să-și pună întrebări, să verifice informațiile din mai multe surse.

Nuvela vine la fix în perioada aceasta, când aproape lunar apare câte un articol ce tratează dependența omului de mediul virtual. Articole care ne îndeamnă să ne trăim viața offline. Ei bine, cartea scoate în evidență câteva motive pentru care un om se retrage în mediul online: experiențele traumatizante, suferințele cauzate de diverse evenimente cu impact personal puternic, cercuri sociale nocive în care predomină prejudecățile, nevoia constantă de validare pe care mai degrabă o găsești online decât offline etc.

„Kiss me first” nu-i o capodoperă literară, însă reușește să stârnească niște reacții și să te facă să-ți pui niște întrebări în legătură cu oamenii pe care-i cunoști doar online, fără a interacționa câtuși de puțin offline.

Dacă unul dintre prietenii pe care-i cunoști doar online, de mai mulți ani, ți-ar cere un favor, cât de dispus ai fi să-i îndeplinești dorința?

purple-flower

cana-pictata

Succesuri în onlain

Bună dimineața, dragii mei. Să aveți o săptămână frumoasă și senină, ca o zi de mai! Servim o cafea?

Răspunzi unui client, care-ți cere un serviciu urgent, în termen de 2 luni pentru că n-ai avut timp să-ți verifici inbox-ul? Îmbunează-l și postează pe contul de feisbuc o poză de pe net cu o ceașcă de cafea.

Pe site-ul de prezentare al firmei numerele de telefon nu mai sunt valabile? Pune o poză cu o pisică. Am auzit că face ravagii, crește reach-ul organic.

Formularul de contact nu funcționează, dar totuși nu ai chef să-ți lași o adresă de e-mail corectă pe site-ul de prezentare? Postează un citat motivațional! Așa sigur clienții vor reflecta la cuvintele alese și îți va crește baza de „Likes”.

Un client îți cere prețul total pentru serviciul făcut și tu uiți să-i răspunzi la e-mail? Scrie despre cât de greu e să trăiești și să faci afaceri în România. Tăguiește-l și arată-le fanilor cât de porc e cel ce ți-a cerut un detaliu atât de inutil.

Un client îți cere să te deplasezi la sediul său pentru a analiza situația și un serviciu personalizat? Trimite-i o invitație la Candy Crush. Așa sigur vă veți întâlni cel puțin o dată!

cana-pictata

În mediul online …

… se destramă prietenii din cauza politicii, se dezbat subiecte grele, se scriu sute și mii de rânduri de texte, unele argumentate, altele pur propagandistice. Și tare mi-e că rezultatele (ne) vor dezamăgi. Că omul care va vota, tot de la televizor se va informa! Sau de la biserică, pentru că „așa e cum spune părintele”!

Dilema Veche nu-i accesibilă omului de rând, mai ales că-n multe locuri nu ai de unde să cumperi un ziar. Zilele trecute s-a treierat grâul, urmează secara. Cine are vreme de citit ziarul când munca te dă afară din casă? Roșiile trebuie udate, pipearca (ardei pt cei care nu sunteți din Banat) se usucă dacă nu are apă și dimineața și seara. Cineva trebuie să dea de mâncare la porci, să adape vaca și să strângă păsările în cotețe. Mai trebuie măturată curtea și spațiul din fața casei, trebuie pregătită mâncarea pentru a doua zi și pus aluatul de pita la dospit.

Imediat vine sezonul prunelor, de îndată ce cad pe jos trebuie culese rapid pentru țuică/pălincă. Cine are vreme de „toc șouri” la televizor? Lasă, ne spune „Domnul Dan” ce trebuie să facem, că el e toată ziua cu politicienii, știe el mai bine decât noi toți cum stă treaba cu politica.

În mediul online nu simți presiunea televiziunilor și nici isteriile prezentatorilor plini de zel. În online poți citi, în liniștea camerei tale, păreri pro și contra, ai acces la informații din trecut și apoi ai vreme să-ți formezi o opinie. Paradoxal, în online timpul se scurge parcă mai încet decât la televizor. Pentru că lipsește vocea exasperantă a prezentatorului care cere să fie ascultat, cere să-i fie validate opiniile de către invitații din platou.

În online ai timp să-ți formezi o opinie. Dacă nu citești comentariile postacilor analfabeți!

Sau poate mi se pare …

Ipocrizia religiilor în web 2.0

Dacă întrebi un îndoctrinat religios dacă e împotriva celorlalte religii, îţi va spune că fiecare om are dreptul de a crede în ceea ce-i pasă. Sau îţi va predica de ce religia sa e mai „curată”, e cea adevărată etc. Ştii deja poezia! 🙂

De fapt, toţi oamenii extrem de credincioşi consideră că doar zeul în care cred ei e cel autentic şi, inevitabil, vor încerca să-şi impună ideologia. Mai nou, lupta pentru supremaţia religiilor se duce online. Pastorul meu are mai mulţi fani pe Facebook decât amărâtul tău de preot, adică religia mea e mai importantă decât a ta, credinţa mea e cea adevărată. De parcă popularitatea unei religii ar valida-o.  Citatul din religia mea a adunat mai multe like-uri decât al tău citat prost, icoana mea a avut mai multe share decât poza ta.

Pe reţelele de socializare au apărut invitaţiile la evenimente creştine. Biserica X începe slujba în 10 minute la biserica Y. Z-ulescu te-a invitat la slujba de mântuire a degetelor mici ale pastorului care-a făcut un miracol după ce-a pupat mâna unui bolnav. Deşi nu le bag în seamă, apar acei îndoctrinaţi care simt nevoia de a-mi reproşa că n-am dat curs unei invitaţii la o biserică. De parcă prin astfel de reproşuri mi-ar câştiga vreodată atenţia şi respectul. Tăcerea mea ar trebui să le spună că nu mă interesează evenimentele respective. În loc să-mi motivez absenţa, aleg să ignor oamenii şi reproşurile legate  de religie.

Dacă aleg să cred în ceva, e o chestiune care mă priveşte în mod exclusiv. Nu ai dreptul de a-mi impune în ce să cred!

Să nu uităm că şi Jim Jones a avut mii de adepţi, iar la final i-a ucis din atâta dragoste pentru supuşi. E bine să crezi în ceva, dacă asta te ajută să treci peste greutăţile din viaţă, să rămâi pe linia de plutire, să nu o iei razna, însă îţi permite să gândeşti raţional. Dar nu e acceptabil să impui cuiva în ce sau în cine să creadă! Iar cei care se lasă manipulaţi de diverşi propovăduitori sunt oameni slabi şi reprezintă veriga slabă a procesului de selecţie naturală!