Tag Archives: planuri

Prima rezoluție de an nou

De Anul Nou toată lumea-și face planuri: voi munci mai mult, voi fi mai calm, voi avea răbdare, voi investi mai înțelept în proiecte etc. Ca tot omul, și io mi-am propus niște lucruri. Mărunte, că io consider că e mai frumos să trăiești viața în pași mici şi precauţi decât să faci hopuri uriașe și să pierzi toată distracția şi satisfacţia unui lucru bine făcut.

Acum 2 ani, de Anul Nou, am ciobit un pahar de suc. Nu l-am observat aşa că atunci când l-am spălat, am reuşit să mă tai la deget. Deşi eram calmă şi lucidă, de îndată ce am văzut sângele curgând şiroaie în palmă undeva în mintea mea s-a auzit un click, iar 10 secunde mai târziu Laurenţiu mă culegea de pe podeaua bucătăriei. Făcusem un atac de panică la vederea sângelui şi leşinasem puţin, cam aşa cum s-a dus să moară puţin Shakespeare al lui Marin Sorescu.

Anul acesta am reuşit performanţa să ciobesc o farfurie. Am observat când am spălat-o pentru că, nu-i aşa?!, iarăşi m-am tăiat la deget. De data asta n-am mai leşinat. Calmă şi liniştită, privind sângele cum pulsa din degetul arătător, am ajuns la baie unde am spălat rana cu dezinfectant şi, la fel de calmă, i-am sugerat lui Laurenţiu că ar fi bine să-mi înfăşoare un plasture peste tăietură. N-am mai leşinat, n-am mai făcut vreun atac de panică.

Deci prima mea realizare din 2013 e deosebit de importantă: am reuşit să nu leşin la vederea sângelui. Despre celelalte rezoluţii nu vă voi povesti, nu de alta, dar io nu cred în ideea “de mâine”, ci acţionez atunci când simt nevoia unei schimbări.

Pam-pam!

apus pe malul crisului

Lilisor in 2008 si 2009

În 2008 am descoperit cât de înşelători pot fi oamenii, cât de nepunctuali sunt bucureştenii (ho, nu sări! nu toţi), cât de mult eu şi bruta mică ne iubim, câţi prieteni care ţin la noi avem şi … mai ales, am cunoscut câteva persoane din online de la care sper să învăţ câte ceva.

Am văzut Praga şi Viena, Dunărea şi civilizaţia. Am dormit în cort la Bratca în timp ce afară ploua cu găleata. Apoi ne-am chinuit să întreţinem focul cu ulei şi slănină! A fost un an destul de plin dar parcă era loc de mai multe aventuri. Cine ştie, poate în 2009.

Am descoperit pizzeria Monte Cristo şi Pensiunea Allegria.

Aproape de finalul lui 2008 ne-am mutat într-un cuibuşor de nebunii şi mi-am iertat socrii. În definitiv, ce rost are să le port pică?! Uneori părinţii nu-şi dau seama când e timpul să-şi lase copiii să se maturizeze, să îşi ducă la îndeplinire dorinţele lor, nu ale părinţilor.

În 2008 ne-am logodit. Anul acesta cel mai probabil vom face şi o nuntă.

Anul acesta vreau să termin cu bine facultatea, să iau licenţa cu brio. Vreau să văd mai multe, să călătoresc şi să dezvolt, alături de bruta mică, cele câteva proiecte în derulare. Cine ştie, poate să plec din ţara asta …

Tu ce ţi-ai propus să (mai) faci în 2009?