Tag Archives: povesti cu pisici

pisica ranjeste

O surpriză nedorită

Azi noapte am avut un coșmar cu ea. Un vis urât cu vrăjitoare, femei isterice și mâncători de animale păroase. Parcă trăiam într-o lume bizară, fără ciocolată, a lui Willy Wonka, în care o băbuță cu pielea fină dar acoperită de negi mi-a luat-o din brațe și-a aruncat-o într-o prăpastie din care ieșea o gură uriașă de monstru care a înghițit-o rapid.

Brr, mi se ciufulește părul de pe ceafă numai când mă gândesc la asta. M-am trezit speriată și toată transpirată, alarma telefonului urlându-mi în urechi. Fir-ar să fie, trezirea la ora 7 și jumătate nu-i deloc plăcută! Bine că încă nu se auzea bormașina de la construcția de vis-a-vis.

Nici n-am apucat bine să mă dezmeticesc că o aud cum mă strigă, ca un pui răsfățat, din coridor. „Ți-o fi foame”, îmi zic, în timp ce-mi trec o mână prin părul ciufulit. „Lasă, mai ai oleacă de răbdare, că-i prea devreme. Dacă mănânci acum, o să-mi ceri de mâncare și peste o oră, iar eu am prea multe materiale de terminat azi”, i-am spus calmă, deși știu că nu m-a băgat în seamă.

În timp ce făceam duș stătea pe marginea căzii și mă privea curioasă. „Grrr, ești enervantă, pleacă în treaba ta”, i-am strigat, încercând cumva s-o alung din baie. Nu s-a clintit vreun centimetru. M-am enervat! Am întors dușul ca să ajungă apa pe ea. În 2 secunde era în coridor, scuturându-și capul nemulțumită. Mă privea nedumerită, parcă întrebându-mă de ce am fost atât de nesimțită.

I-am dat de mâncare în timp ce așteptam să se facă o cafea. Din păcate, nici măcar cafeaua tare nu m-a scăpat de senzația de oboseală ce nu-mi dă pace de 2 zile. Am ascuns cearcănele cu o cremă de ochi și nițel de rimel organic și-am plecat la întâlnire.

Când am revenit acasă eram atât de binedispusă încât i-am iertat indiscreția de dimineață din baie.  Ba chiar i-am dat să mănânce una dintre mâncărurile ei preferate, un pate fin din carne de curcan. Azi s-a năpustit asupra farfuriei și în câteva minute a golit-o. Haplea!

„No, bun. Amândouă am cinat, mi-am terminat munca pentru azi, în sfârșit pot să citesc ultimele pagini din Jurnalul lui Anne Frank”, i-am zis în timp ce deschideam cartea cu Adobe Digital Editions.

Încă lingându-și gingiile și mustățile, a venit agale până-n sufragerie. S-a pus în fund în fața mea, s-a uitat la mine cu privirea aia de ființă inocentă, de puiuț drăguț și prostovan căruia îi poți ierta orice, și mi-a făcut cea mai frumoasă bucurie din seara aceasta: a vomitat pe covor! Asta face mereu când hăpăie, iar eu mereu uit s-o închid în baie în primele 15 minute după ce mănâncă o conservă. De fiecare dată când a primit un pate Gourmet a vomitat. Nu știu sigur dacă-i de la mâncare sau e din cauză că-i lacomă.

Bine că nu mai are voie în dormitor! 🙂

pisica ranjeste

pisica intinsa pe covor

labute de pisica

Ce face o pisică în apartament?

Azi dimineață, pe la 3, mă trezesc simțindu-mi picioarele amorțite. De 2 zile am o ușoară febră musculară la gambe așa că îmi amorțesc picioarele când dorm într-o singură poziție pentru mai multă vreme. Încerc să-mi schimb poziția corpului. Dar nu pot. Picioarele parcă mi-s prinse într-un costum de plumb și orice aș face nu le pot ridica sau mișca. Somnoroasă și aiurită fiind, îi sugerez lui Laurențiu să se dea la o parte, crezând că a adormit cumva pe picioarele mele. El, și mai surprins: cum să adoarmă pe mine? (fiind slabă, mi se simt cam toate oasele și nu-i plăcut să dormi pe cineva slăbănog) Mai fac o încercare să-mi ridic picioarele pentru a-mi schimba poziția trupului. Din nou, nu reușesc.

Într-un final deschid ochii și ridic puțin capul. Pe picioarele mele, deasupra plapumei, dormea mâța. Care mâță are vreo 5 kile jumate, poate mai mult. Și care mâță afurisită n-a vrut să-și miște curul de pe picioarele mele nici după ce-am trezit-o. S-o uitat la mine cu ochii întredeschiși, a deschis o gură uriașă și-o căscat, apoi s-o pus cu botul pe labe, înapoi la culcare. Da, tot pe picioarele mele. Din fericire, știu că nu-i place s-o zgâlțâi când doarme și așa am convins-o să plece din dormitor spre al său culcuș.

pisica casca gura mare

Interesant e că ea adoarme în baie, în culcușul ei sau se lungește prin coridor când e prea cald. E șireată: după ce adormim amândoi vine să ne verifice și apoi se culcă pe picioarele mele. Întotdeauna pe picioare, niciodată altundeva! Și întotdeauna pe mine. Partea bună e că iarna e un calorifer excelent!

pisica doarme sub masa

A reînceput sezonul nunților. Îngrozitoare nunțile astea la bloc. Nu mă deranjează muzicanții, nici măcar babele care chiuie și iuiuie, dar mă disperă claxoanele nuntașilor. Care-i logica în a sta în parcare, pe loc, să claxonezi 5 minute non stop? Mai ales că tembelii ăștia stăteau în curtea blocului, unde-i ecou. Mâța, care dormea dusă până la auzul claxoanelor, s-a băgat cu capul sub pătură și a ieșit abia după ce-a încetat gălăgia. Uneori fuge și se ascunde prin coridor, pe sub covor, sau se bagă sub măsuța pentru laptop, în timp ce lucrez și toarce.

pisica pazeste somnul

TheMitsi e cat troll! Acum vreo 2 săptămâni ieșise vecina de la parter să sape grădina din fața balconului ei. Și mâța mea stătea la geam și miorlăia din când în când. Vecina, crezând că s-a întors pisica neagră care-și face veacul prin jurul blocului, se tot uita prin tufe și-o striga. De fiecare dată când vecina se reapuca de smuls buruieni din grădină, începea TheMitsi să miorlăie. Vecina lăsa buruienile și căuta pisica neagră. Și tot așa vreo 10 minute până s-o săturat vecina de căutat mâța blocului.

pisica da din coada

Un lucru interesant și haios deopotrivă e că TheMitsi nu iese din cameră dacă-i spun „Ieși afară!” ci numai dacă-i spun „Ieși!”. Da, sunt conștientă că nu știe ce e ăla pleonasm, dooh! Știe că la auzul cuvintelor „Afară!” și „Ieși!,” spuse în ordinea asta, trebuie să iasă din bucătărie, dar dacă-i spun „Ieși afară!” nu reacționează.

labute de pisica

De la o vreme știe că atunci când cumpărăm câte o sticlă de vin, primește și ea ceva: dopul. E înnebunită după dopul sticlelor de vin. Indiferent de vinul cumpărat, când vede sticla îl urmărește insistent pe Laurențiu până când o deschide. Cu ocazia asta fac apel la toți prietenii băutori de vin: nu aruncați dopurile de plută! Pisica mea le fugărește prin casă și nu mai miaună după atenția noastră. Faceți o faptă bună și donați-le! :))

Și cam atât despre pisică pentru azi.

pisica adulmeca farduri de ochi

pisica_spioneaza

Monstrul din apartament

Din când în când, de obicei când rămân singură acasă, aud tot felul de zgomote ciudate. În coridor. Sunt sunete grave, sacadate, ritmice, de parcă o vietate mitică ar pândi din umbră. Ca-n basmele şi filmele americane. Apoi, pentru 2-3 minute e din nou linişte. De parcă fiinţa care le produce ar conştientiza că am auzit-o şi încearcă să mă păcălească.

Se lasă liniştea! E întuneric în casă, doar plăpânda flacără a lumânării din cubul de sare mai îndrăzneşte să sfideze bezna.

Dintr-o dată zgomotele revin. Se aud mai aproape, lângă patul meu. Mi-e frică să cobor. „Ce bine că am şosetele de lână în picioare”, suspină o voce în mintea-mi. „Da, de parcă şosetele alea te-ar putea proteja de o bestie”, altă voce din cap se răsteşte.

În dormitorul întunecat, zgomotul se intensifică. Bestia e tot mai aproape de mine. Ce să fac?! Să fug? Dacă mă prinde din urmă şi mă sfâşie? Dacă mă pândeşte de ore întregi, aşteptând momentul ideal, speriindu-mă şi îngrozindu-mă cu acele sunete atât de grave, atât de … înspăimântătoare?!

Sentimentul de groază se amplifică la vederea a două luminiţe verzi. Îmi dau jos şosetele de lână, în speranţa că poate voi reuşi să lovesc monstrul. De parcă o bucată de lână ar putea să aibă vreun efect asupra unei vietăţi care a sădit spaimă şi frică în sufletu-mi.

Dintr-o dată simt ceva rece, umed şi fin cum îmi atinge degetul de la picioare. Tresar! Mă ascund rapid sub plapumă. Zgomotul revine. E tot mai aproape de mine!

Când credeam că va trebui să renunţ şi la cealaltă şosetă, un glas duios şi cunoscut îmi spulberă spaima: Miauuu! Mau-mauuu! Aaah, mâţă!

Mi se aşază pe piept şi toarce, fericită că m-a găsit. Nu ştiu ce sau cine era monstrul rece, umed şi fin, care scoate zgomote înfricoşătoare. Dar mă bucur că am găsit pisica!

pisica_spioneaza