Tag Archives: romania

Despre proiectele anti-avort și liberul arbitru

Recent am citit pe The Guardian despre creștinii din Anglia care au sabotat clinicile pro-avort, afișând pancarte cu mesaje care condamnă atât această practică, cât și pe cele care trec printr-o experiență atât de traumatizantă. Filmau femeile care intrau și ieșeau din clinici, arătându-le cu degetul. Nu vreau să judec creștinii care au ales să acționeze în acest mod, ci vreau să ridic o întrebare:

De ce considerați că aveți dreptul să luați decizii în familiile altora?

Întreb asta pentru observ că atâția străini consideră că au dreptul de a decide în locul soților când și cum să-și construiască o familie.

Și ajung la subiectul proiectului românesc de a impune o consiliere femeii care decide să facă avort. Consilierea asta nu se face oriunde, ci doar în cabinete avizate de Ministerul Sănătății. Nu avem suficiente cabinete de planning familial, hei, nici măcar cabinete de consiliere psihologică în școli nu avem, dar vor exista cabinete de consiliere împotriva avortului. În cadrul acestei întâlniri de consiliere, psihologul ar trebui să-i explice damei însărcinată că nu-i musai să renunțe la sarcină. Că există și alte opțiuni. Sunt total de acord cu asta, există și alte opțiuni. Dar cum să obligi o tânără, care-a trecut printr-un viol, să păstreze sarcina rezultată dintr-o asemenea experiență traumatizantă? 

Consider că avortul nu-i o măsură de contracepție. E o alternativă nefericită într-un caz nefericit. Și e strict decizia fiecărei persoane.  Orice femeie are dreptul de a decide dacă poate duce sarcina la bun sfârșit, dacă-și poate asuma responsabilitatea creșterii unui copil. Mai degrabă consider că acele ședințe de consiliere ar trebui să pună mai mult accent pe cum să eviți o sarcină nedorită decât pe „uite, e și el un suflețel, îți va plăti pensia într-o zi”.

Dacă am încuraja utilizarea metodelor contraceptive, cu siguranță cifrele despre avorturi ar arăta altfel în dreptul României.

Educație sexuală în școli

În 15 ani de școală nu țin minte să fi avut vreun curs de educație sexuală. În afară de programele derulate de Procter&Gamble despre utilizarea absorbantelor și rolul igienei intime, nu țin minte să fi avut vreun curs despre metodele și produsele de contracepție. Dar am studiat religia până în clasa a 12-a, materie la care eram obligați că cumpărăm cărți de religie pentru nota 10.

Cam nefericit sistemul nostru de învățământ.

Americanii și contraceptivele

În Statele Unite a fost un scandal interesant despre includerea metodelor contraceptive în planul de asigurare medicală. Nu știu cât costă o folie de anticoncepționale în SUA, dar știu cât costă în România. Și nu-i o sumă mare, dimpotrivă. Sigur că ar fi de preferat ca și metodele de contracepție să fie acoperite de asigurările medicale, dar asta e o altă discuție. Am zâmbit amar la atitudinea egoistă sugerată de unii politicieni americanii, conform căreia statul plătește ca femeile să facă sex cât vor și unde vor! Vezi cazul Rush Limbaugh.

De parcă bărbatul, partenerul de viață, nu s-ar bucura de efectele actului sexual protejat cu pilule contraceptive asigurate de angajator.

Tot tărăboiul cu „noi plătim ca femeile să facă sex” e aberant până la Dumniezo și-napoi! Într-o societate echilibrată, astfel de atitudini n-ar fi ajuns la asemenea proporții.

Să protestăm, zic, c-așa face toată lumea!

De la proteste adunate:

„- De ce-ai ieșit pe stradă?

– Nu știu, așa au făcut toți prietenii mei. Am auzit că se iese în stradă și-am ieșit și eu cu ei.”

„- De ce sunteți nemulțumit?

– Nu vedeți cum ne fură? Copiii noștri n-au locuri de muncă, toți oamenii deștepți pleacă din țară, s-au tăiat salariile și pensiile, a crescut taxa auto. Hoții, ne jupoaie de bani! Trăim din ce în ce mai rău.

– Și ce sperați să obțineți dacă ați ieșit în stradă?

– Să pice guvernul! Să scăpăm de Băsescu și de câinele lui, Boc.

– Și credeți că va fi mai bine, se vor mări pensiile și salariile?

– Nu știu, dar m-am săturat de hoții ăștia de la guvernare!”

„- Pentru ce protestați?

– Pentru căderea hoțului de Băsescu, a lu’ Udrea și Boc, nemernicii ăștia. Ne-au distrus viețile, de când au venit ei la guvernare, au distrus totul. N-au făcut nimic pentru țară. DEMISIA!! Să-și dea DEMISIA!

– Bine, să zicem că pleacă Băsescu și pică guvernul ăsta. Pe cine punem în loc?

– Nu știu, că nu io-s ăla care e acolo, la Parlament. Să punem pe alții care-s mai buni. Poate pe Ponta sau pe Antonescu. Pe oricine altcineva care poate face ceva. Ne-am săturat de hoții de Băsescu și de Boc, huoooo! Nu eu decid cine vine în loc.”

*******************************

Asta spun oamenii care-au ieșit în stradă. Uită-te la interviurile ad-hoc, uită-te pe orice forum sau ziar online. Să plece Băsescu pentru că nu-l mai vrem, se strigă în cor. Considerăm că avem puterea de a forța o guvernare să renunțe, dar nu avem puterea de a propune pe altcineva. Nu avem o alternativă. Știm doar că vrem altceva. Pe altcineva. Un conducător care să facă totul bine peste noapte, să mărească salariile, pensiile și să scadă impozitele. Și să elimine taxa auto. Și să dea locuri de muncă populației, care e ea. Și să dea înapoi banii revoluționarilor. Din senin, românii nu mai au problema parlamentarilor care votează cu 2 mâini și dorm în plen. Dintr-o dată singurii vinovați sunt Băsescu, Boc și Udrea.

De fapt, vrem să plece Băsescu, dar nu ne asumăm responsabilitatea pentru o viitoare guvernare. Pentru ca peste alți 2-3-5 ani să ieșim din nou în stradă să urlăm: „Jos X-ulescu! Huooo, hoții!”.

Neștiința asta naște monștri. Neștiind pe cine susținem, lăsăm loc speculanților să ajungă la putere. În învălmășeala creată e de-ajuns să se evidențieze un oportunist și istoria se repetă. Proteste să fie, dar să le știm și scopurile!

Așa-i în tenis!

mancare de urzici

Ce înseamnă să trăieşti decent în România?

mancare de urziciNu ştiu de voi, dar io sunt şocată de spusele Ministrului Muncii că omul bogat din România are salariul de 800 de lei/lună! Adică 2400 de lei/familie. Că doar o familie din 2 părinţi+1 minor atinge suma de 2400 de lei/familie/lună! Pentru că, nu-i aşa, pruncii lucrează de la 3 ani, de unde şi bugetul de 2400 de lei/familie! Sau poate Ministrul Muncii consideră că pruncii vor sta cu părinţii toată viaţa?! Altfel nu-mi dau seama de unde suma asta!

Într-o familie cu prunci minori lucrează 2 persoane: mama şi tata. 2×800 de lei = 1600 lei/lună.

Apoi, dacă părinţii nu au casa lor şi locuiesc în chirie, care e minim 150 de euro pentru un ap. cu 2 camere (adică undeva la 650 de lei/lună), plus întreţinere care iarna ajunge la 300 de lei/lună. Însumat, ajungem la 950 de lei doar pe locuinţă şi întreţinere. Hai că vara ajungem doar la 750 de lei/lună. Să mai adaug telefonul, gazul (sau butelia, cum e-n Oradea), servicii medicale (Doamne feri, dar se mai întâmplă!), haine şi mâncare? Da, aşa-i, românul care trăieşte din 800 de lei pe lună e bogat, ce atâta zarvă!

Încercaţi voi să trăiţi din 800 de lei/lună, să vedeţi cât e de greu. Io ştiu pentru că am trăit în chirie din 800 de lei/lună. Mi-am luat o colegă de apartament pentru a împărţi cheltuielile cu chiria şi întreţinerea. În caz contrar nu-mi rămâneau decât 150 de lei/lună pentru mâncare! Poate dacă aş fi mâncat urzici din 2 în 2 zile mi-ar fi ajuns banii şi-ar fi rămas şi pentru economii!

Strângeam bănuţii să-mi ajungă de la un salariu la altul. Ce economii?! Eventual renunţam la diverse produse de carne mai scumpe şi cumpăram carne de pui, că-i mai ieftină. Şi pâine cumpăram doar d-aia mică, să-mi ajungă pentru 2 zile. Că altfel se strica şi mi-era milă atât de pâine, dar şi de banii daţi pe produs.

Nu-mi spuneţi că puteţi trăi decent din 800 de lei/lună. Şi dacă sunteţi 2 persoane cu salariu de 800 de lei, tot nu izbutiţi. Pentru că mâncarea e tot mai scumpă (litrul de ulei de 6 lei, kilogramul de zahăr e 5 lei, orezul e 6 lei, de legume nici nu mai vorbesc), iar butelia a ajuns la 65 de lei, de la 40!

Am dat 210 de lei doar pe analize şi un medicament. Plus 200 de lei pe fizioterapie, să pot munci fără să mă cârcesc de dureri de spate! Dacă aş fi muncit pe 800 de lei/lună, nu mi-aş fi permis asta. Sau aş fi renunţat la ceva să-mi permit.

Deci domnule ministru al muncii, ia mai calculaţi odată cum e cu românii bogaţi cu salarii de 800 de lei/lună! Sau şi mai bine, încercaţi să trăiţi din salariul ăsta o lună. O singură lună! Apoi mai vorbim de românii bogaţi!

radiografie

Cât plăteşti pentru o radiografie în Oradea?

radiografieLa începutul lunii trecute am fost la medic să-mi rezolv durerile de spate care tot apar din când în când. Am luat bilet de trimitere de la medicul de familie şi m-am dus ţintă la spitalul judeţean, la tanti doctor de la fizioterapie. Tanti m-o trimis să-mi fac radiografie, că nu putea să-mi recomande un tratament fără să ştie ce am. Corect!

Bun! Merg la radiografie cu biletul de la fizioterapie (ăla pe care scria ce tip de film la spate să-mi facă) şi cu cel de la medicul de familie. La radiografie, tanti (am avut noroc numai de femei simpatice şi amabile!) îmi zice că dacă merg din nou la medicul de familie şi cer un bilet express pentru radiografie, nu mai trebuie să plătesc 45 de lei ci doar 15 lei.

Am stat vreo 5 minute şi-am calculat. Medicul meu de familie e în celălalt capăt al oraşului. Trebuie să-mi fac programare la ea cu o zi înainte, deci pierd o zi. Asta dacă nu cumva următoarele 2 zile sunt deja planificate şi trebuie să aştept mai mult. Apoi 4 lei mă costă drumul până-n Nufărul cu tramvaiul, că n-avem maşină şi cu taxi e scump. Am preferat să plătesc cei 45 de lei, decât să mai aştept 2-3 zile până-mi făceam o amărâtă de radiografie pe care tot aş fi plătit, dar doar 15 lei.

E atâta birocraţie! De ce trebuie să dovedesc de zeci de ori că sunt asigurat? De ce trebuie să merg de la un doctor la altul pentru bilete de trimitere şi pentru o simplă radiografie lombară? E foarte aiurea să umblu de la un medic la altul, să dovedesc în 10 părţi că într-adevăr, sunt asigurată şi-mi plătesc dările la stat.

Nu e mai simplu să le arăt un card? Da, medicul de familie deja m-a trimis la specialist. Dar biletul de la specialist, împreună cu un card de asigurat, ar trebui să-mi permită să-mi fac analizele necesare fără să mai fiu nevoită să merg din nou la medicul de familie pentru un bilet de trimitere la analizele recomandate de specialist.

Dar na, poate logica mea e greşită!

foto!
balvanyos

Top 10 locuri care merită vizitate în România

Anca a fost prima care a scris despre top 10 destinaţii #dinRomania. Încă n-am ajuns în toate locurile respective, dar nici n-au intrat zilele-n sac. Ei, totuşi îţi pot recomanda 10 locuri frumoase din România pe unde am ajuns şi care m-au fermecat. Pentru că drumurile nu m-au dus prin Maramureş sau prin Moldova, îţi arăt câteva dintre cele mai frumoase locuri din Ardeal (şi Banat).

10. Peştera din Româneşti, jud. Timiş

E una dintre puţinele peşteri unde se ţin concerte simfonice şi de muzică rock. Peştera e mică, însă acustica e incredibilă. Puţinii lilieci care dorm agăţati de tavan sună de parcă ar fi câteva sute, datorită acusticii, fireşte. Drumul până la peşteră e plăcut, asta dacă nu prinzi o zi ploioasă. Copacii sunt marcaţi până la intrare, practic nu te poţi pierde nici să vrei! Iar de îndată ce ieşi din peşteră şi urci dealul, te poţi bucura de câteva privelişti superbe. E chiar frumoasă zona, păcat că mulţi oameni sunt mai orientaţi spre distrugere, decât spre conservare. În imagine e Dâmpul lui Filip, după ce ieşi din peşteră şi urci micul deal.

dampul lui filip pestera romanesti

9. „Craterul” de la Betfia, jud. Bihor

E un loc îndrăgit de amatorii de off-road (deşi e cam interzis), pentru teambuilding-uri (acolo am făcut rapel şi ne-am dat pe tiroliană anul trecut) şi pentru a frige slănină cu ceapă, ceea ce n-am mai făcut de vreo 2 ani. 😀 După ce-ai ajuns sus, lângă observator, poţi cuprinde cu privirea Băile Felix şi o mică parte din Băile 1 Mai, precum şi satul Betfia. După ce cobori de la „crater”, poţi vizita şi Rezervaţia Naturală Pârâul Peţa, loc unic în Europa.

„Craterul” de la Betfia face parte din rezervaţia naturală paleontologică Dealul Şomleu, şi e de fapt un aven cu o adâncime de 86 de metri, puţul având o cădere aproape verticală de 54 de metri. În zonă i se spune „crater” întrucât odinioară, pe versantul sudic, funcţiona o carieră de calcar. În cadrul rezervaţiei au fost descoperite, în 13 puncte fosiliere, nenumărate fosile de reptile, amfibieni, păsări şi mamifere. O imagine din observator:

betfia

8. Peştera Scărişoara, Gârda de Sus, jud. Alba

E un loc fenomenal! Coborârea în cei 48 de metri ai avenului se face pe scări înguste (de aceea e indicat să-ţi iei încălţări care nu alunecă), iar odată ajuns jos, te sfătuiesc să închizi fermoarul bluzei. E rece, temperatura ajunge la 1-2 grade Celsius, din câte povestea ghidul. Are o lungime de 720 de metri şi o adâncime de 105 metri. Peştera e amenajată, însă nu m-aş risca să merg acolo cu prunci sub 10 ani.

ghetarul de la scarisoara

7. Şuncuiuş, jud. Bihor

Prima dată când am fost la Şuncuiuş aveam 16 ani şi fusesem acceptată într-o tabără de fete. Tot atunci am făcut rapel pentru prima dată. Nu cred că voi uita vreodată groaza ce m-a apucat când, după ce am urcat pe stâncă, m-a pus Necuratu’ să mă uit în jos. Câteva clipe mai târziu reuşeam să mă adun şi să-mi demonstrez că pot să cobor de pe stâncă şi fără să mă panichez. Şi-am reuşit. Ce-i drept, oamenii care ţineau frânghiile aveau şi experienţa persoanelor fricoase. În zona Şuncuiuş am vizitat mai multe peşteri, printre care Peştera Unguru Mare şi Peştera Vadul Crişului. Dacă vrei să te cazezi, alege să stai la căsuţe. Iar după ce ajungi sus pe munte, nu uita să-ţi iei aparatul foto cu tine, priveliştea e incredibilă. Dacă mergi cu familia, atenţie la Crişul Repede. Apa nu e adâncă, însă e rapidă şi plină de vârtejuri.

Suncuiusfoto: http://www.speoarta.ro

6. Salina de la Turda, jud. Cluj

Ţi-am mai povestit de Turda şi de navele extraterestre de acolo. E chiar impresionant locul! Mi-a plăcut mai mult decât salina Praid, care deşi e mai mare, încă evocă perioada comunistă. În salina de la Turda te poţi plimba cu barca pe un lac sărat, aflat în interiorul salinei.

lacul sarat din salina turda

5. Balvanyos, jud. Covasna

Aici am fost acum vreo 4 ani, la un teambuilding. Era septembrie, pădurea de foioase începea să dea „haina” verde pe una mai arămie. Drumul până acolo e pe placul oricărui amator de curbe şi serpentine. Şi dacă tot ai ajuns până la Balvanyos, poţi da o fugă până la lacul Sf. Ana, care-i la 10 km. Imaginează-ţi că-n fiecare dimineaţă, cât am stat acolo, am văzut astfel de peisaje:

balvanyos

imaginea superbă am împrumutat-o de pe hotelbalvanyos.ro

4. Porolissum, Moigrad, jud. Sălaj

Castrul roman, devenit ulterior capitala provinciei romane Dacia Porolissensis în 124 d.C., a avut un rol important în timpul împăratului Traian: de a apăra principalul loc de trecere prin munţii Carpaţi. Drumul roman încă există, într-o stare mai bună decât şoseaua din Orăşeni, de exemplu. Câteva panorame marca Zdeto găseşti aici!

porolissum

3. Transfăgărăşan

Bine, nu e un loc de vizitat însă e o şosea pe care trebuie să mergi măcar o dată în viaţă. Şi dacă tot ai „făcut” transfăgărăşanul, trebuie să te opreşti pe la Bâlea lac. Să vezi oglinda munţilor.

transfagarasan iunie 2011

2. Cetatea Alba Carolina, Alba Iulia

Am rămas gură cască văzând ce bine arată cetatea din Alba Iulia. De altfel, habar n-aveam că-n acel oraş mic, dar important dpdv istoric există o cetate atât de mare care invită românii să-şi cunoască istoria. Cel mai probabil voi scrie un post separat despre  cel mai impresionant loc vizitat în Redescoperă România. Fotografii reuşite găseşti şi aici.

cetatea alba carolina

1. Transalpina

Prima dată când am auzit de Transalpina, nu m-am gândit că mă va impresiona atât de mult. Poate mi-a plăcut pentru senzaţia de a fi „cu capul în nori”, poate pentru că e un drum bun, cu multe curbe şi peisaje incredibile. De altfel, cred că e o şosea care arată cât de frumoasă poate fi ţara asta, la fiecare urcuş ai ce vedea. Şi dacă tot ai străbătut Transalpina, nu strică să te opreşti la Rânca, o staţiune mică şi cochetă care promite multe.

Şi pentru că ar trebui să fie leapşă, o dau mai departe Ioanei, că ştiu că are câteva locuri de recomandat din România. Iar cei care vor prelua leapşa mai departe, vor primi un cadou din partea echipei Redescoperă România.

transalpina

priveliste de pe transalpina

Are rost să vizitez România? DA!

Multă vreme am crezut vorbele celor din jur care povesteau cât de groaznică e ţara asta, că nu e nimic interesant de văzut şi de făcut în România, că peste tot e mizerie, că-i plin de oameni răi şi nesimţiţi şi exemplele pot continua la nesfârşit.

După ce-am vizitat o parte din munţii Apuseni şi o mare bucată din Transilvania, pot spune că am fost o ignorantă atâţia ani. România e o ţară magnifică, avem atât de multe peisaje superbe, încât zău că e păcat să le ratezi.

priveliste de pe transalpina transfagarasan iunie 2011

În privinţa oamenilor, da, nu le poţi avea pe toate, sunt locuri unde oamenii sunt mai primitori şi mai săritori, alţii sunt mai reticenţi şi se gândesc de 2 ori dacă e bine să te ajute sau să-ţi răspundă. Dar tocmai ăsta e farmecul! Sigur că e loc de mai bine la capitolul servicii, dar în timp se rezolvă toate. Pentru că educarea persoanelor care lucrează cu oamenii nu se face peste noapte şi, în mod cert, nu prin priviri arogante şi replici răutăcioase şi imbecile, ci prin zâmbete şi câte-un „Mulţumesc!”. Am observat că rezolv mai multe cu un zâmbet şi cu o vorbă bună spusă la momentul potrivit. Ce rost are să fiu răutăcioasă cu o chelneriţă care nu mi-a adus lămâie la ceai, când îi pot spune frumos că aş dori 2 felii de lămâie. De cele mai multe ori ospătarii îşi dau seama când au greşit şi se simt prost pentru asta, iar dacă nu faci mare caz din greşeală, vor avea grijă să nu mai facă greşeli atunci când te servesc.

În ultima săptămână am avut ocazia să vizitez câteva locuri pe care le-am ratat în excursiile din copilărie, de cele mai multe ori din motive de sănătate (apendice neserios, varicelă enervantă, oreion stresant). Aşa că m-am bucurat ca un copil prostuţ când am coborât scările pentru a ajunge la gheţarul de la Scărişoara, am alergat ca o nebună pe dealul de la Porolissum, şi-am aţipit în iarbă pe Cheile Turzii.

cheile turzii cetatea porolissum

Da, se văd urmele pe unde-au trecut românii care nu ştiu ce e ăla respect faţă de ei şi faţă de mediul din jurul lor, dar asta n-ar trebui să te împiedice să admiri formele de relief atât de diverse în România.

Dacă ai o maşină bună şi eviţi anumite şosele care par decupate dintr-un film despre război, România se arată ca o fată frumoasă şi ruşinoasă, care abia aşteaptă să fie apreciată (nu te gândi la prostii!).

În penultima zi am reuşit să-mi scrântesc glezna. În cel mai stupid mod. Nu alergând şi ţopăind pe dealuri sau printre stânci (cum am făcut la Bâlea lac). În Alba Iulia, la cetate, n-am văzut ultima treaptă a scărilor interioare şi am călcat strâmb. Instant mi-au dat lacrimile de durere. Dar chiar şi aşa, tot n-am vrut să ratez Cheile Remetiului. Cu glezniera strânsă pe picior, am mers cât am putut de departe pe chei, făcând o mică parte din traseu. Sper ca în curând să pot face întregul traseu, oricât de greu e.  Glezna să mă ţină!

intrare in cetatea alba iulia schimbarea garzii la alba iulia

N-ai idee cât de bine mi-a prins excursia asta, văzând atât de multe locuri superbe din România! Pentru o săptămână am uitat de rapoarte urgente şi de multe ori stupide, excel-uri complicate, trafic şi SEO, am uitat cum e să stai 9 ore la birou, pe un scaun incomod care m-a adus la discopatie lombară. În schimb, am văzut cât de simplă poate fi viaţa călătorului prin România.  În multe sate vedeam oamenii care-şi afişau la poartă bunurile pe care le oferă turiştilor: de la fructe şi legume, la cotoriţe (coşuri împletite) şi pălării de paie.

Da, merită să vizitezi România. Merită să vezi cât de frumoase au rămas plaiurile mioritice, să te bucuri de aerul curat de munte şi de peisajele incredibile cu care am fost binecuvântaţi.

Redescoperă România este un proiect Petrom, impreuna cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

Cum îţi dai seama când eşti pe drumul cel bun?

Trecând zilele acestea prin nenumărate sate, am ajuns şi prin judeţele Braşov şi Harghita. Pe aici, spre Făgăraş, există câteva sate, precum Orăşeni, Veneţia de Jos, Comana sau Fântâna unde drumurile din localităţi sunt groaznice, pline de gropi. Însă de îndată ce ai ieşit din sate, şoseaua e bună.

În localitatea Hoghiz, spre exemplu, am văzut câteva semne interesante, pesemne localnicii sunt sătui de gropile din şoseaua lor.

mesaj catre politicieni

pusca si cureaua lata ce sosea aveam odata

ghetarul de la scarisoara

Peştera Scărişoara. Redescoperă România, ziua 3

Munţii Apuseni ascund multe comori, adevărate tezaure naturale. Una dintre comori e peştera Scărişoara. Sau Gheţarul de la Scărişoara, cum vrei să-i spui. Temperatura în peşteră se menţine la 0 grade Celsius iarna, iar vara undeva pe la 1 grad. Ceea ce înseamnă că e indicat să te îmbraci gros atunci când cobori treptele avenului (care are o adâncime de circa 48 de metri), chiar dacă e august şi-n oraş sunt 40 de grade. Am urcat până la altitudinea de 1165 m cu Dacia Duster, o maşină care s-a dovedit a fi foarte rezistentă.

La Scărişoara, Doamne-Doamne ar putea face cea mai tare petrecere cu vodkă. Are în jur de 80.000 de metri cubi de gheaţă, cu o vechime de 4000 de ani. Pesemne, cineva, acolo sus, păstrează gheaţa la rece pentru ocazii speciale.

Câteva poze pe care le-am făcut. N-am reuşit să fac prea multe întrucât am obiectiv de 50mm şi, să fim serioşi, până şi eu ştiu că un astfel de obiectiv nu e pentru peisaje. Decât dacă eşti blondă, cum e cazul meu!

Tot ieri am mai fost pe la Cetatea Bologa, barajul Drăganului, Lacul Leşu, cascada Iadolina şi am rămas gură-cască la peisajele de prin Arieşeni.

Redescoperă România este un proiect Petrom, impreuna cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

 

ploua in oradea

Şoferii uită regulile de circulaţie atunci când plouă!

Atunci când plouă, mulţi şoferi uită complet orice regulă de circulaţie şi se comportă de parcă ar fi într-o junglă. O pădure sălbatică din care scapă cei care se grăbesc şi intră în intersecţii fără să se asigure, nu dau prioritate, stropesc pietonii şi claxonează de parcă ar depinde viaţa lor de acel sunet.

Şi cireaşa de pe tort: parchează pe trotuare, să nu mai poată trece pietonul. Pentru că, nu-i aşa?!, pietonul poate trece şi prin nămol sau apă, dar maşina e musai să fie parcată pe partea uscată a trotuarului.

Aşa se grăbesc şoferii când plouă, de zici că au intrat într-o cursă din care câştigă cel care ajunge cu maşina cât mai uscată acasă.

De ce? Vă plouă în maşină de vă comportaţi atât de aiurea?!

ploua in oradea