Tag Archives: stiri

reclame-scarboase

Cine intră pe astfel de reclame?

Citeam un articol și inevitabil mi-au atras atenția reclamele scârboase de sub articol. Abia apoi am văzut reclama cu puța mică, din dreapta articolului.

Cine dă click pe astfel de reclame? Serios, ce te-ar motiva, în afară de o curiozitate profesională, să dai vezi unde te duce dacă intri pe „Ai un penis mic?”(câh, iar o să am rezultate porcoase-n analytics la termenii căutați …).

La fel și cu reclamele cu imagini scârboase. Ce te-ar convinge să intri pe asemenea reclame? Că eu am închis pagina de îndată ce-am terminat de citit articolul, pentru mine-s grețoase pozele alea.

Dar cel mai mult m-ar interesa să știu cât e CTR-ul pentru asemenea reclame. Bine, și „influence”, că tot e la modă. 😀

reclame-scarboase

Despre altruism și solidaritate – Exploziile din Boston

Azi dimineață când am deschis tweetdeck-ul am dat peste articolul lui Subiectiv de cel puțin 10 ori. Apoi am văzut imaginea asta pe

boston

TheBigPicture de la Boston (atenție! sunt și fotografii cu sânge și răni). Ieri m-am refugiat în lumea lui Murakami, despre biologul care căuta să elimine sunetul din lume.

Abia azi dimineață am văzut zecile de imagini și clipuri cu tragedia din Boston. Alt atentat terorist?  În majoritatea imaginilor răniții sunt îngrijiți de oameni care participau la maraton sau de către trecători. Dacă vă uitați pe filmări veți vedea că imediat după prima explozie, oamenii încearcă să ajute răniții, deși nu știau ce se întâmplă, dacă e vreun alt pericol de explozie.

Nu știu de ce m-am oprit la imaginea asta. Mă gândeam că omul ăsta cu hainele spintecate va rămâne marcat de tragica întâmplare, fiind atât de aproape de una dintre explozii. E părintele, fiul și/sau soțul cuiva.

Probabil mergea pe stradă sau ieșea dintr-un magazin când a fost surprins de explozie. Sau poate-și încuraja prietenii care alergau în maraton și, dintr-o dată, lumea s-a zguduit, atmosfera s-a umplut de fum, aerul părea greu de respirat și impactul exploziei l-a trântit la pământ.

Inevitabil mă pun în situația americanului de rând, analizând evenimentul prin prisma experienței proprii – ce nu include explozii, firește. Pentru că e la mintea cocoșului că nu aș putea vreodată să știu cum percepe lumea din jur un om ce trăiește în SUA. Cum să mai ai încredere să participi la evenimente publice – unde ești doar o altă persoană într-o mulțime, un om oarecare ce merge pe stradă -, când oricând te poți afla în mijlocul unei explozii? E șocant să constați că un subiect din blockbustere (de ex. Speed, cu Sandra Bullock și Keanu Reeves), poate deveni realitate.

În filme bomba e o acțiune improvizată, fără riscuri pentru public, o cascadorie ce nu e realitate. În filme victimele nu au importanță, dar se amplifică ura maniacului (cu care unii empatizează) pentru o instituție/persoană publică. Și când ceva similar se întâmplă în realitate, șocul intervine atunci când vedem victimele. Cine-ar fi crezut că exploziile în locuri publice lasă în urma lor capete sparte, mâini și picioare spulberate?

Nu știu de ce subiectul ăsta m-a șocat mai mult decât alte evenimente tragice similare din SUA. Poate pentru că asociez evenimentele publice și mulțimile cu un confort psihologic al anonimatului, iar exploziile astea au distrus ideea de siguranță în public?

Cât de bolnav trebuie să fii ca să detonezi bombe într-un loc public, unde sunt mulți tineri? Statistic vorbind, atentatele cu bombe sunt operele bărbaților, femeile bolnave psihic preferă incendierea și otrava.

Așa cum zicea și Subiectiv, e uimitor cât de solidari și de săritori sunt americanii în astfel de cazuri extreme. Poate mi se pare ceva extraordinar pentru că în ultimele luni m-am lovit prea mult de egoismul și răutatea românului …

Oamenii de știință au calculat cât de cald e în Iad și-n Rai

Oamenii de știință – acele ființe raționale, pragmatice și adeseori agnostice – au calculat temperatura din 2 medii despre care nu avem vreo dovadă că ar exista – Rai și Iad. Țin minte cum mă dojenea preotul care ne-a predat religie în clasele primare, că dacă nu fac semnul crucii când trec pe lângă biserică și nu spun rugăciunea voi ajunge în Iad.

Ferească-mă Sfinții să ajung tocmai în Purgatoriu, mă gândeam speriată! Dar uite că mi-am făcut griji inutile, că oamenii de știință au ajuns la concluzia că-n Iad – unde-s +444,6 grade Celsius e mai răcoare decât în Rai – unde-s +526 grade Celsius. Prin urmare, e de preferat să ajungi în Purgatoriu decât în căldura infernală din Rai.

Pe de altă parte, teoria oamenilor de știință dovedește că în Rai într-adevăr nu se bea bere…

Articolul e aici!

autoritasile typo gandul.info

Diacriticele, muniţia de la Cugir şi Gândul :)

Ori un coleg i-a făcut o farsă editorului online şi i-a inversat tastele “ş” şi “ţ”, ori s-a blocat tasta “ţ” şi s-a folosit “ş” pentru că … asta era la îndemână.
Sau textul a fost scris fără diacritice şi, pentru a-l modifica rapid, s-a folosit funcţia find/replace din word sau adminul saitului şi s-a greşit o tastă.
Indiferent de situaţie, e amuzant să citeşti despre autorităşile, munişia lor şi gloanşe în edişia online a ziarului Gândul!

În altă ordine de idei, un mexican a avut o armă făcută în România, armă pe care, spun americanii, ar fi vrut să o folosească pentru a-l împuşca pe Barack Obama. Voi vă daţi seama ce PR de ţară ne-am făcut cu ocazia asta?

“Bă, românii, săracii ăia, au arme!”
“Da’, bă, da’ n-au rezerve de petrol!”

Click pe imagine pentru detalii.

autoritasile typo gandul.info

blue sea slug

Scurte @ 29 martie

Un articol care pune accent pe cursa între ţări în domeniul cercetării. Anglia şi Statele Unite ale Americii pierd teren în favoarea unor state precum Brazilia, China, Turcia sau chiar Iran.

blue sea slugfoto: flickr.com