Tag Archives: stupid

brandusa

Efectele superficialității

Nu știu cum aș reacționa dacă fiica mea m-ar întreba dacă e frumoasă sau urâtă. Dacă ar avea astfel de complexe. N-am pus vreodată frumusețea pe un loc fruntaș în viață. Folosesc rar farduri, în cantități mici și aproape mereu aleg ceva cât mai aproape de ideea de natural. Mereu am pus mai mult accent pe lejeritate, curățenie și cunoștințe. N-am vreo problemă în a ieși din casă nemachiată și nepieptănată, dar mi-e jenă să ies dacă n-am folosit pastă de dinți și săpun / deodorant. Pentru mine e o pierdere de timp să-mi aranjez fața cu zeci de produse, dar să am dinții cariați. Ori să investesc în haine scumpe, dar să fac duș o dată la 4 zile. Deși până în adolescență nu aveam apă caldă la duș (când venea apa caldă pe țeavă, era maronie), am fost învățați cu dușul zilnic, la lighean. Nu am vreun motiv să-mi fie rușine cu asta, au fost alte vremuri cu alte provocări.

Cred că aveam vreo 14 ani când i-am spus tatălui meu că-s urâtă, că nici nu mă gândesc să plec de acasă, că nu mă voi mărita vreodată. Răspunsul lui a fost de forma: „Tu ești urâtă? Uită-te-n oglindă și apoi uită-te la Marinela Nițu toată plasticată și botoxată. Aia-i frumoasă?”. Comparația exagerată a funcționat. De atunci nu țin minte să-i mai fi spus vreodată că-s urâtă. Sau să mai fi avut dilema asta. Vorba aia, ce-o fi, o fi, cui nu-i place să nu se uite.

Amintiri din adolescență

Da, am avut perioada mea de adolescentă supărată. Complexele majore din perioada adolecenței erau legate de faptul că eram slăbuță sau nu știam suficiente lucruri despre muzică, mă strofocam să acumulez cât mai multe cunoștințe din domenii diverse pentru a avea un punct comun cu adulții. Am depășit complexele adolescenței concentrându-mă pe pasiuni. Pe atunci dobândisem microbul radioului, al omului din spatele microfonului.

Seară de seară făceam lecții de dicție și cursivitate, cu un creion în gură și un ziar din care citeam articole întregi până ce rămâneam fără salivă. Mă complexau S-urile și R-urile, pe care reușisem să le pronunț bine după zeci de ore de exercițiu. După școală fugeam la radio unde stăteam până noaptea, exersând atât dicția, cât și compunerea textelor.

Complexele copilăriei

Nu știu cum aș reacționa dacă pruncul meu ar ajunge acasă plângând că ceilalți copii i-au spus că e urât(ă). Probabil că aș încerca să-i îndrept atenția spre lucruri mai importante, spre pasiuni pe care le poate cultiva, care-i pot aduce mai multe satisfacții decât părerile răutăcioase ale unor copii complexați la rândul lor. Sau poate că m-aș bloca și n-aș ști ce să-i spun altceva decât că îl/o consider frumo(a)s(ă), un răspuns care, probabil, (l-)ar mâhni(-o)?!

Fiind afectat de răutățile mediului social în care încearcă să se integreze – colegii de la școală / prietenii -, nu știu dacă au un impact prea mare replici precum „Desigur, draga mea, tu ești cea mai frumoasă fată din lume!” sau „Fata mea, pentru mine ești cel mai frumos copil!”. Chit că sunt răspunsuri cât se poate de adevărate pentru orice părinte care-și adoră pruncul.

E ușor înspăimântător gândul de a fi părinte în vremuri atât de superficiale. Cu toate că știu că nimeni nu s-a născut învățat și că până și părinții noștri au făcut greșeli la vremea lor. Greșeli pe care noi nu le-am conștientizat, dar pe care poate le vedem acum.

Ce poți să-i spui fiicei tale când te întreabă dacă e frumoasă pentru că fetele răutăcioase îi spun că-i urâtă? 🙂 

În 2012 bătălia se dă pentru dreptul de a folosi contraceptive!

Citez:

It is 2012: Are we still fighting over condoms and the pill? In fact, we are. The score so far: both supporters and opponents of birth control can point to some significant wins, and neither side shows any sign of backing down. ideas.time.com

Unii activişti americani îşi fac griji că ţara lor, care numără peste 312,931,000 de oameni, va dispărea dacă locuitorii folosesc produse contraceptive. În timp ce guvernul lui Obama a insistat ca toate măsurile de contracepţie să fie incluse în planul de sănătate, adică să fie suportate financiar de către companiile de asigurări, cei care se opun contracepţiei susţin că n-ar trebui ca americanii să primească prezervative sau pilule anticoncepţionale gratuite. Şi că oamenii care folosesc aceste metode ucid copiii care ar putea asigura perpetuarea speciei. Că americanii n-ar trebui să decidă singuri (?!) dacă vor să contribuie la repopularea ţării. Ştiam că, într-o democraţie, într-o societate liberă, fiecare om are dreptul de a decide dacă vrea sau nu să devină părinte.

Acum câţiva ani am citit un articol aberant şi foarte religios despre cum pilula contraceptivă ucide. Era genul de articol menit să spele creierele femeilor naive cărora le e lene să gândească şi singure. Despre cum toate femeile care folosesc aceste pilule ucid lunar câte un copil. Da, dacă vorbim abstract, da, fiecare femeie contribuie la dispariţia unui ovul care ar putea deveni o fiinţă umană. Dacă ar fi fecundat!

Şi-apoi se plâng că sunt prea mulţi copii abandonaţi. Că-s prea multe adolescente însărcinate. Că rata divorţurilor creşte exponenţial.

Aveţi grijă pe unde călcaţi pe str. Mihail Kogălniceanu din Oradea!

Strada Mihail Kogălniceanu din Oradea e relativ în centru. Aici poţi găsi o benzinărie, staţia de pompieri, un liceu, vreo 2 restaurante şi mulţi, mulţi rahaţi de câine!

Hai că până la liceul “Aurel Lazăr” situaţia nu-i aşa dramatică, dar după staţia de pompieri, trebuie să faci slalom printre excrementele de câine. E exact zona unde-s doar case. Deşi la capătul străzii (circa 200 m.) e parcul Nicolae Bălcescu (unde câinii se pot răhăţi în voie), ceva-mi spune că oamenilor le e mai uşor să-şi lase câinii pe stradă. E un brac german care umblă liber şi udă tufele în fiecare zi, dimineaţa şi seara. De ce să lase excremente în curte, când e mai uşor să facă pe stradă?! Şi nu-i singurul câine lăsat să ia pulsul străzii. Dar pe ăsta-l vedeam aproape zilnic. Maidanezi n-am văzut, că de obicei sunt alungaţi de lătrăii de la case, care-şi trasează teritoriile. Maidanezii stau mai mult în zona de blocuri din apropierea Centrului Civic. Acolo-i concurenţa mică! 😀

Ştii care-i ciudăţenia? Tot în zona respectivă (intersecţia cu Micu Klein) e o parcare cu plată. Se dau amenzi pentru parcare, dar al naibii dacă poliţia ar amenda vreodată nenorociţii ăia cărora le pică puţa să se aplece să cureţe după animalele lor. Sunt zile când pute toată strada a rahaţi de câine.

Dacă oamenii ăştia nu pot învăţa de bunăvoie că nu-i civilizat să-şi lase câinii să se răhăţească pe stradă (dacă nu-s deparazitaţi periodic, reprezintă un pericol pentru oameni), ar trebui amendaţi! E mai ieftin să cumperi pungi pentru excrementele câinelui, decât să plăteşti o amendă. Dar până când oamenii ăştia nesimţiti nu vor fi amendaţi, nu cred că se vor învăţa minte!

Să protestăm, zic, c-așa face toată lumea!

De la proteste adunate:

„- De ce-ai ieșit pe stradă?

– Nu știu, așa au făcut toți prietenii mei. Am auzit că se iese în stradă și-am ieșit și eu cu ei.”

„- De ce sunteți nemulțumit?

– Nu vedeți cum ne fură? Copiii noștri n-au locuri de muncă, toți oamenii deștepți pleacă din țară, s-au tăiat salariile și pensiile, a crescut taxa auto. Hoții, ne jupoaie de bani! Trăim din ce în ce mai rău.

– Și ce sperați să obțineți dacă ați ieșit în stradă?

– Să pice guvernul! Să scăpăm de Băsescu și de câinele lui, Boc.

– Și credeți că va fi mai bine, se vor mări pensiile și salariile?

– Nu știu, dar m-am săturat de hoții ăștia de la guvernare!”

„- Pentru ce protestați?

– Pentru căderea hoțului de Băsescu, a lu’ Udrea și Boc, nemernicii ăștia. Ne-au distrus viețile, de când au venit ei la guvernare, au distrus totul. N-au făcut nimic pentru țară. DEMISIA!! Să-și dea DEMISIA!

– Bine, să zicem că pleacă Băsescu și pică guvernul ăsta. Pe cine punem în loc?

– Nu știu, că nu io-s ăla care e acolo, la Parlament. Să punem pe alții care-s mai buni. Poate pe Ponta sau pe Antonescu. Pe oricine altcineva care poate face ceva. Ne-am săturat de hoții de Băsescu și de Boc, huoooo! Nu eu decid cine vine în loc.”

*******************************

Asta spun oamenii care-au ieșit în stradă. Uită-te la interviurile ad-hoc, uită-te pe orice forum sau ziar online. Să plece Băsescu pentru că nu-l mai vrem, se strigă în cor. Considerăm că avem puterea de a forța o guvernare să renunțe, dar nu avem puterea de a propune pe altcineva. Nu avem o alternativă. Știm doar că vrem altceva. Pe altcineva. Un conducător care să facă totul bine peste noapte, să mărească salariile, pensiile și să scadă impozitele. Și să elimine taxa auto. Și să dea locuri de muncă populației, care e ea. Și să dea înapoi banii revoluționarilor. Din senin, românii nu mai au problema parlamentarilor care votează cu 2 mâini și dorm în plen. Dintr-o dată singurii vinovați sunt Băsescu, Boc și Udrea.

De fapt, vrem să plece Băsescu, dar nu ne asumăm responsabilitatea pentru o viitoare guvernare. Pentru ca peste alți 2-3-5 ani să ieșim din nou în stradă să urlăm: „Jos X-ulescu! Huooo, hoții!”.

Neștiința asta naște monștri. Neștiind pe cine susținem, lăsăm loc speculanților să ajungă la putere. În învălmășeala creată e de-ajuns să se evidențieze un oportunist și istoria se repetă. Proteste să fie, dar să le știm și scopurile!

Așa-i în tenis!

Invidia la locul de muncă

Oriunde am fost angajată până acum, mereu s-a ivit un coleg invidios pe alt coleg sau, şi mai grav, pe toţi ceilalţi.
Să zicem că şeful îţi dă libertatea de a-ţi alege programul de muncă: ori lucrezi de la 8 la 17, ori de la 9 la 18. Şi să zicem că ai ales prima variantă, să ajungi acasă niţel mai devreme, să mai prinzi vreo casierie de furnizor deschisă.

Ei bine, după primele zile invidiosul va începe să comenteze de faţă cu ceilalţi colegi că nu-i corect ca unii să plece de la birou la ora 17, iar alţii la ora 18. Chiar dacă în birou fiecare are altceva de făcut, activitatea lui nu depinde de cea a celorlalţi colegi, întotdeauna invidiosul va comenta pe marginea subiectului ăstuia.

Şi nu se va linişti până când nu-i va atrage atenţia şefului asupra “nedreptăţii” pe care o trăieşte la birou. Ca la grădiniţă: “doamnaaaa, să ştiţi că Vlad (nume generic) n-a păpat tot din farfurie. Eu am păpat. Doamnaaaaa, să ştiţi că Ghiţă nu desenează cu toate culorile, doar cu 2 creioane.”

Interesant e că de obicei invidioşii ăştia sunt fie bărbaţi, fie ţaţe. Grow up!

p.s: postul ăsta e vechi de vreo 3 ani, face parte din posturile din draft programate să apară la un moment dat. nu mai faceţi legătura cu actualul meu loc de muncă pentru că nu există. :)))

mancare de urzici

Ce înseamnă să trăieşti decent în România?

mancare de urziciNu ştiu de voi, dar io sunt şocată de spusele Ministrului Muncii că omul bogat din România are salariul de 800 de lei/lună! Adică 2400 de lei/familie. Că doar o familie din 2 părinţi+1 minor atinge suma de 2400 de lei/familie/lună! Pentru că, nu-i aşa, pruncii lucrează de la 3 ani, de unde şi bugetul de 2400 de lei/familie! Sau poate Ministrul Muncii consideră că pruncii vor sta cu părinţii toată viaţa?! Altfel nu-mi dau seama de unde suma asta!

Într-o familie cu prunci minori lucrează 2 persoane: mama şi tata. 2×800 de lei = 1600 lei/lună.

Apoi, dacă părinţii nu au casa lor şi locuiesc în chirie, care e minim 150 de euro pentru un ap. cu 2 camere (adică undeva la 650 de lei/lună), plus întreţinere care iarna ajunge la 300 de lei/lună. Însumat, ajungem la 950 de lei doar pe locuinţă şi întreţinere. Hai că vara ajungem doar la 750 de lei/lună. Să mai adaug telefonul, gazul (sau butelia, cum e-n Oradea), servicii medicale (Doamne feri, dar se mai întâmplă!), haine şi mâncare? Da, aşa-i, românul care trăieşte din 800 de lei pe lună e bogat, ce atâta zarvă!

Încercaţi voi să trăiţi din 800 de lei/lună, să vedeţi cât e de greu. Io ştiu pentru că am trăit în chirie din 800 de lei/lună. Mi-am luat o colegă de apartament pentru a împărţi cheltuielile cu chiria şi întreţinerea. În caz contrar nu-mi rămâneau decât 150 de lei/lună pentru mâncare! Poate dacă aş fi mâncat urzici din 2 în 2 zile mi-ar fi ajuns banii şi-ar fi rămas şi pentru economii!

Strângeam bănuţii să-mi ajungă de la un salariu la altul. Ce economii?! Eventual renunţam la diverse produse de carne mai scumpe şi cumpăram carne de pui, că-i mai ieftină. Şi pâine cumpăram doar d-aia mică, să-mi ajungă pentru 2 zile. Că altfel se strica şi mi-era milă atât de pâine, dar şi de banii daţi pe produs.

Nu-mi spuneţi că puteţi trăi decent din 800 de lei/lună. Şi dacă sunteţi 2 persoane cu salariu de 800 de lei, tot nu izbutiţi. Pentru că mâncarea e tot mai scumpă (litrul de ulei de 6 lei, kilogramul de zahăr e 5 lei, orezul e 6 lei, de legume nici nu mai vorbesc), iar butelia a ajuns la 65 de lei, de la 40!

Am dat 210 de lei doar pe analize şi un medicament. Plus 200 de lei pe fizioterapie, să pot munci fără să mă cârcesc de dureri de spate! Dacă aş fi muncit pe 800 de lei/lună, nu mi-aş fi permis asta. Sau aş fi renunţat la ceva să-mi permit.

Deci domnule ministru al muncii, ia mai calculaţi odată cum e cu românii bogaţi cu salarii de 800 de lei/lună! Sau şi mai bine, încercaţi să trăiţi din salariul ăsta o lună. O singură lună! Apoi mai vorbim de românii bogaţi!

bolerioza-borelioza

Bolerioză, borelioză, tot un drac pentru un jurnalist!

Una dintre regulile de bază în jurnalism e să verifici de 2-3 ori dacă ai scris bine termenii, mai ales dacă sunt medicali şi medicina veterinară nu e tocmai punctul tău forte.

Probabil LAURENTIU MUSOIU a lipsit de la cursul ăsta. Deşi ţine de bun simţ şi documentare să te asiguri că ai scris corect termenul în cauză, domnişorul Laurenţiu nu o face. În tot articolul apare cuvântul Bolerioză. Io ştiam, şi mai multe surse confirmă, că termenul corect e borelioză, de la Borrelia burgdorferi sau Borrelia garinii, ori Borrelia afzelii, care duc la apariţia bolii Lyme.

Într-adevăr, consider că e important ca toată lumea să ştie cât de periculoase pot fi căpuşele, însă e o prostie să spui că persoanele care au animale de companie au mari şanse să aibă şi boala Lyme. Adică, noi, ăştia cu animale de companie avem vreo boală pe care restul oamenilor nu o au?

“Sunt şanse mai mari ca persoanele care au un animal să aibă şi această boală, însă ea este transmisă şi de ţânţari.” link

În loc să precizeze cât de important e ca toţi posesorii de animale să-şi vaccineze şi deparaziteze periodic animalele, omul doar dă alarma că boala Lyme e periculoasă şi greu de tratat, ba mai mult, poate fi depistată doar în Bucureşti, la un microscop în câmp întunecat, aparat ce se află în incinta unui cabinet veterinar privat.

Da, nu toţi românii îşi deparazitează câinii şi pisicile de companie, pentru că publicul nu a fost educat în acest sens. Dar nu era mai bine să atragi atenţia asupra acestui aspect decât să panichezi cititorii? Nu era mai potrivit să precizezi cum poţi evita apariţia acestei boli?

Pentru cei interesaţi, analizele la microscopul în câmp întunecat se pot face la Dr. Moscu Cristian sau la Fundeni, la dr. Gogoase Ghervan, ambele aparate fiind în Bucureşti.

bolerioza-borelioza

jesus facepalm

Cea mai stupidă întrebare

jesus facepalmDe când românul a descoperit televizorul, a devenit mai înţelept. A început să cunoască lumea din jur, să observe tipologii de oameni, a descoperit, în sfârşit, cum vin pe lume copiii şi cât de curat e un nou născut la 2 secunde după ce iese de unde iese.

Şi pentru că românul s-a săturat de atâtea noutăţi, a descoperit telenovelele. Pe care apoi le-a aplicat în viaţa personală. La televizor a aflat că dacă o femeie leşină sau vomită, e neapărat gravidă! Mâncate-ar purecii, Esmeralda, că din cauza ta nu mai poate o femeie să vomite liniştită fără să nu fie întrebată:

Eşti gravidă?!

Da, ficatul meu e gravid şi tocmai naşte toţi puii de ceapă pe care îi găseşte în mâncare.

Sau, şi mai tâmpită situaţie: ţi se face rău când ţi se recoltează sânge pentru analize. Fiind fată sensibilă, cu o fobie cruntă pentru ace, evident că leşini pe scaunul ăla. Cea mai idioată întrebare pe care o poţi pune în acel moment e: să nu-mi spui că eşti gravidă?!

E chiar atât de greu să vă abţineţi din a mă întreba dacă sunt gravidă de fiecare dată când mi-e rău? Dacă va fi să procreez vreodată, promit să răspândesc vestea cu viteza luminii. Dar până atunci, lăsaţi-mă în agonia ficatului leneş şi nesimţit…

Ce bine că s-a amenajat malul Crişului din Oradea…

Acum e mai mult loc pentru a arunca şi vedea gunoaiele orădenilor! Serios! Dacă nu mă crezi, te invit la o plimbare pe proaspătul amenajat dig al Crişului (str. Emilian Mircea Chitu). Deşi pe mal au „crescut” coşuri de gunoi din 3 în 3 metri, cumva, în mod total misterios, pachetele de ţigări, resturile menajere şi pet-urile ajung tot pe iarbă, lângă tomberon. Plus că toţi cei care-şi plimbă câinii pe mal au o alergie la căcatul de câine, ceva de speriat! Aşa că e mai frumos să-l lase acolo, să nu poată sta omul pe gazonul plantat de Primărie fără să nu-i miroase a caca de câine. Serios că nu-i înţeleg pe toţi posesorii ăştia de câini cărora le e lene să strângă după animalele lor. Mai ales dacă sunt atât de iresponsabili şi nu-şi deparazitează câinii. Ştii cât de uşor se răspândesc viermişorii şi limbricii prin fecalele câinilor?!

Deh, sunt sigură că nişte d-ăia mici de respiră greu vin noaptea, când toată lumea doarme, şi aruncă mizerii ca să aibă ce face angajaţii RER a doua zi, nu?!

Malul arată bine, sigur că va arăta mult mai bine după ce pomii plantaţi vor fi mari, iarba va fi mai deasă, iar apa nu va mai bălti pe proaspătul dig de piatră. Pentru că, nu-i aşa?!, ca să poţi circula pe acolo după ce a plouat, trebuie să aştepţi ca apa să ajungă la un anumit nivel la care sunt situate găurile din margine pentru a se scurge în Criş. Sau dacă n-ai răbdare, îţi poţi curăţa pantofii prin apa stătută. Sper totuşi  ca până la finalul lucrărilor să nu mai existe problema asta 🙂 Poze mai jos.