De fiecare dată când se apropie un soi de alegeri electorale, lumea se împarte în bisericuțe: în bătrâni comuniști și tineri frumoși, în corupți și cinstiți, în „ăia vechi care-au furat 25 de ani” și-n „hai să dăm o șansă și altora”.
Și parcă fiecare tabără se închide în propria bulă, fiecare tabără știe că o nimicește pe cealaltă în sondaje. Dacă de la bătrânii care trăiesc de pe-o zi pe alta n-am așteptări, tinerii frumoși sunt cei care cresc și întrețin bula asta a schimbării, a unui viitor luminos și prosper. Tinerii frumoși care cred doar în pozitivism, în gânduri curate și bune, în proactivitate și-n influență pozitivă, în schimbarea care pornește din fiecare. Sună atât de bine în teorie!
Atenția tinerilor pentru societate și politică durează cât viața unei musculițe care se odihnește pe marginea butoiului cu vin. Și apoi se risipește exact la fel de repede cât îi ia acelei musculițe să se dezintegreze în milioane de bucățele invizibile. Pentru că tinerii frumoși au probleme reale, mai importante decât un vot. „Cu cine merg la munte/mare/Paris? Unde găsesc UGG-uri de firmă? Să ies în oraș cu X, Y sau cu Z?! De ce-mi ignoră mesajul pe FB?! Omaigad, mă plictiseeești!”
Și apoi tinerii frumoși nu merg la vot. Dar îi judecă pe ceilalți, pe cei implicați și dezamăgiți de oamenii pasivi din jur, îi judecă pentru că n-au aplicat cartea aia cu schimbarea care vine din fiecare. Dar adevărul e că multora dintre acești „tineri frumoși”, pe care-i tot menționează unii politicieni, nu le pasă de politică, de voturi și de guvern. Nu e „cool” să discuți despre parlamentari, guvern, premier ori probleme sociale. Așa cum nu e „cool” să spui că ai o problemă și ai nevoie de ajutor, pentru că o problemă distruge feng șuiul și oricum, „sigur ai făcut tu ceva greșit de ai probleme”. Nu e „cool” să aprofundezi un subiect ori să conștientizezi că există și o parte gri sau neagră a unei situații, dar e „cool” să trăiești într-o stare continuă de ignoranță, ca un unicorn într-un lan de brândușe. Pentru că, nu-i așa?!, ignorance is bliss.
Oare există un antidot pentru superficialitate? 🙂
