Tag Archives: turism

cai frizieni kingsland ineu

Taxi aerian în Bihor

Știu, titlul v-a atras atenția. Dar are legătură cu articolul și nici nu v-am atras cu „click aici”, „vezi aici”, „like&share”, practici atât de populare în presă.

Informația e cât se poate de adevărată: în Kings Land, Ineu, există servicii de taxi aerian pentru vacanțe la mare. Că-i marea românească ori marea Adriatică, piloții te duc unde vrei. Ai bani, vrei să mergi la mare, dar n-ai răbdare să traversezi țara pe șosea? Cu 250 euro/oră ai ajuns la Marea Neagră. Drumul durează cam 2 ore și jumătate, iar în avionul ușor intră 3 oameni pe lângă pilot.

Și dacă tot suntem la capitolul sporturi aeriene, în Ineu se poate sări cu parașuta în ultimul sfârșit de săptămână al fiecărei luni. În tandem, firește. Pentru cei cu bani există cursuri de pilotaj cu 3-4 ore de teorie și apoi practică-n zbor. Oricine poate fi pilot pentru o zi, pilotând un avion cu dublă comandă.

N-am mai fost de anul trecut la Ineu, când am mers cu bicicletele, însă ieri am văzut îmbunătățiri considerabile. Jilțul aurit a dispărut (ce bine!), și au apărut statui inedite realizate de artiști din Cehia.

Iar frizienii, ah, frizienii sunt cel mai bun motiv pentru a vizita măcar o dată centrul de agrement. Maria Tereza, o iapă frumoasă și docilă, s-a lăsat mângâiată și fotografiată, iar lipițanul românesc cere atenție precum un prunc răsfățat.

Un aspect foarte interesant la Kings Land e că aici am văzut mai multe coșuri de gunoi decât în unele zone din Oradea. Vezi poza de mai jos pentru o dovadă. Banca și coșul de gunoi.

Pozele sunt prelucrate cu filtru Agfa în PhotoScape, încercând să ofer acel suflu vechi, cum erau și fotografiile pe film odinioară. Îmi place ideea de a readuce în prim plan obiective și obiceiuri vechi, acele detalii care mi(ne)-au făcut copilăria mai frumoasă.

cai frizieni kingsland ineu

Kings Land din Ineu a fost prima destinație din excursia organizată de EuroMaidec Touring pentru presă și blogări. Scopul excursiei e evidențierea câtorva obiective turistice din Bihor care merită vizitate. Spre exemplu, de primăvara și până toamna stațiunile Băile Felix și Băile 1 Mai sunt pline ochi de turiști, iar între sesiunile de tratament nu ai ce face. Dacă nu ești genul de persoană care stă la soare ca mâța, te plictisești după 2-3 plimbări prin stațiune.

Să stai la terasă? Să mănânci vată pe băț lângă bazinul cu nuferi, minunându-te de țestoasele care cerșesc mâncare? Să petreci în discoteci? Mă rog, eu nu mi-aș petrece vacanța pe șezlonguri, ci aș căuta să văd cât mai multe obiective turistice, că tot sunt aproape. Așa că excursiile organizate în diverse locuri turistice bihorene sunt binevenite.

Vă povestesc mai încolo despre peștera Meziad și o pensiune bio din Remetea.

teren golf ineu

Păcat, totuși, că șoselele județene sunt vraiște. 

Clădirile istorice din Timişoara

Timişoara, asemenea multor oraşe care au fost odinioară sub stăpânirea imperiului Austro-Ungar, e locul unde stilurile arhitecturale, confesiunile şi popoarele s-au întâlnit şi „convieţuiesc” în mod paşnic.catedrala mitropolitana timisoara
Am început turul #timisoaranoastra de la Catedrala Metropolitană, simbolul revoluţiei din 1989. Catedrala poartă hramul „Trei Ierarhi” şi a fost construită între 1936 şi 1940, arhitectul şef al edificiului fiind Ion Traianescu. A fost construită pentru a readuce ortodoxismul în statul român, un stat unde religia impusă de regimul vremii era cea catolică. De altfel, din poveştile lui Dan am aflat că orice persoană care se convertea la catolicism avea anumite avantaje faţă de un agnostic sau un ortodox. (apropo, Banatul s-a unit cu România într-o zi de 28 iulie :D)

De la Catedrala Mitropolitană am colindat în ritm de plimbare vechiul Corso al Timişoarei: Piaţa Operei. Aleea de pe partea stângă (privind de la Catedrală înspre Operă) era aleea destinată bogaţilor, nobilimii, iar cea de pe partea dreaptă era destinată servitorilor, fiind „aleea surogat”. Paradoxal, astăzi partea destinată nobilimii e plină de terase, cealaltă fiind mai liberă circulaţiei per pedes. piata operei timisoara

Tot în Piaţa Operei poţi admira unele dintre cele mai frumoase palate din Timişoara centrală: palatul familiei Merge, al familiei Weiss etc. Din păcate, am o memorie teribilă când vine vorba de nume, mai ales dacă e vorba de cele nemţeşti.

După Piaţa Operei am luat-o cătinel înspre Muzeul Banatului (Castelul Huniade de la faptul că Iancu de Hunedoara a trăit acolo). Am aflat istoria clădirii, cum a ars în întregime, construindu-se una nouă, fiind proclamată cea mai veche clădire din Timişoara. Dan a ţinut să precizeze că mai degrabă spitalului construit de călugării franciscani între 1735 şi 1737 (ulterior preluat de către popii negri), ar fi cea mai veche clădire din oraş. Spitalul funcţionează şi azi însă am înţeles că e un loc deprimant, interiorul rămânând în secolul în care a fost construit. În secolul 18 a izbucnit o epidemie de ciumă care a ucis o bună parte din populaţia oraşului, drept urmare în Piaţa Unirii se află o statuie numită Statuia Sfintei Treimi, unul din cele două monumente ale ciumei din Timişoara.

Totodată, am aflat că fabrica de bere a fost construită din motive de … sănătate. Zona oraşului Timişoara era împânzită de mlaştini, canalul Bega neexistând iar apele nu aveau un curs stabil (lucru ce s-a schimbat odată cu aducerea unui arhitect strălucit care a muncit 30 de ani la construirea reţelei de canale). piata unirii timisoara

Apa trebuia filtrată înainte de a fi consumată aşa că s-a decis construirea fabricii de bere. Nu ştiu exact detaliile, poate cineva de la Timişoreana ştie mai multe despre istoria fabricii şi se îndură de noi să ne lase un comentariu.

Multe alte informaţii preţioase am reuşit să aflăm de la Dan Caramidariu, aşa că în cazul în care aveţi chef să vedeţi oraşul prin ochii unui turist, vi-l recomand ca ghid. Evenimentul a fost iniţiat de BlogDeTurism şi a fost sponsorizat de Hotel Timisoara, Porsche Timisoara, KFC, Blue Air, Trabucuri.com şi a fost susţinut de StartUpDays.

Alte articole mişto găsiţi la Nebuloasa, Andreea, RichieGheorghe (mult mai detaliate informaţiile despre clădiri), Adeline (cu informaţii despre clădirile vizitate), Sîrb, Phoenix (în curs de update)

Restul imaginilor aici!

Si-am vazut si capitala…

Normal că am avut ceva emoții, mai ales că am fost singură.

ORADEA – Angajații din aeroportul Oradea purtau măști chirurgicale, cei din București n-aveau treabă, pesemne că nu le e frică de celebra și controversata gripă porcină. De ce le-ar fi?!

Casa Presei din Bucuresti

Casa Presei din Bucuresti

Revenind la Oradea, am așteptat mult în aeroport. La ora 6 și 15 trebuia să decoleze avionul. Am decolat la 8 fără 20. Motivul: vizibilitate extrem de redusă pe Otopeni. Dar nimeni n-a venit să ne anunțe. Pe la 7 a venit o angajată a aeroportului Oradea și ne-a spus că are vești bune: ne îmbarcăm în 10 minute, piloții cred că pot să aterizeze chiar dacă tot e ceață în București. Alea 10 minute s-au transformat în jumătate de oră.

Cel mai rău îmi pare că n-am dormit cât am tot așteptat. Nu de alta, dar mă trezisem la ora 3 jumate să ajung la timp, cu o oră înainte de decolare. Continue reading

Seara buna, ostasii mei!

No, tocmai ce ne-am întors cu bine acasă aşe că ne-am năpustit, atât io da’ şi Bruta mică, asupra calculatoarelor să descărcăm sutele de poze şi filmuleţe făcute la Arsenal Park.

Arsenal Park

A fost cel mai grozav weekend petrecut anul ăsta. După cum bine ştiţi, oştenii mei, io n-am avut concediu normal anu’ ăsta aşa că aventura de la Orăştie mi-a prins bine.

Ne-am plimbat cu maşinuţele de golf, cu boogie-urile, cu John Deer-urile (sau giondirurile, cum au fost românizate), m-am dat cu tiroliana, am sărit în trambulina pentru copii de era să sar peste plasă, am admirat un splendid apus de soare peste zona Orăştiei şi azi am urlat cât pentru următorii 2 ani când ne-am dat cu transportorul cu şenile prin dâmpuri.

Mâncarea a fost grozavă şi deloc puţină, compania plăcută iar patul, ah! patul de pe tun a fost mega-bestial (expresie pe care am preluat-o de la nu ştiu cine din cei prezenţi la Arsenal Park). M-am pierdut prin pat, atât era de mare! (nici n-a fost prea greu, la cât sunt de mică)

Momentan doar o poză de grup, mâine apuc să prelucrez oleacă restul pozelor şi să instalez un plugin ca să le vedeţi sub formă de galerie. Şi vă povestesc mai multe despre prostiile făcute pe acolo şi mai ales cine cu cine! Doar oţâră răbdare, oştenii mei, răbdare!

Oricum, a fost o experienţă de vis! Merită să încercaţi experienţa “militară” de la Arsenal Park.

Arsenal Park – prima zi

Dupa ce m-au luat transpiratiile pe serpentine, curbe, urcusuri si coborasuri pe drumul Cluj-Orastie, am ajuns cu bine la Arsenal Park. Palida si cu o stare de voma in gat. Deh, femeie cu rau de curbe.
– Arsenal Park e uimitor! Cred ca s-a investit vreo duzina de carute cu bani aici, avand in vedere toate facilitatile oferite.
– Am descoperit ca habar nu am sa joc mini-golf, de unde concluzia ca nici golf nu stiu sa joc. Sotia lui Casini ne-a salvat tagma si le-a cam dat clasa barbatilor cu care am jucat. 😀
– Piscina ma tenteaza. Mai astept sa se incalzeasca afara, sa pot sa ma balacesc putin.
– Parcul e atat de mare incat e nevoie de masinute de golf pentru a te plimba dintr-o parte in cealalta.
– Camerele din tunuri sunt spatioase, au toaleta si dus la fiecare camera iat patul e imens!! Avem semnal la telefoane si modem. Stau in patul facut pe un tun, scriu pe MSI Wind-ul lui Laurentiu folosind netul de la Vodafone.
– Ah, si am mai descoperit ceva: viespile sunt carnivore. La micul dejun 2 viespi s-au adunat pe o felie de sunca si au decupat bucatele micute pe care le-au dus, probabil in cuib. Ne-am minunat vreo 5 minute la vederea unei astfel de “grozavii”.
Cam atat pentru azi. Imediat plecam la o partida de airsoft si diverse alte sporturi.
Sper ca si voi va distrati in weekendul asta.
Over and out!

p.s: revin cu linkuri si poze mai tarziu, maine sau luni. am prea multe de vazut pe aici pentru a pierde vremea pe net. am vrut doar sa-mi anunt parintii si prietenii ca inca sunt teafara si nevatamata 😀