Tag Archives: turism

La ataaaccccc!!

În seara aceasta vom lua cu asalt o bază deghizată în parc, ale cărei coordonate sunt top secrete, unde spionii noştri super-inteligenţi ar fi aflat că o grupare separatistă din Banat a pus la cale un plan de distrugere a planetei prin râs, jocuri şi relaxare în mijlocul naturii.

Planul nostru constă în infiltrarea în unitate, pentru a nu trezi suspiciuni. Dacă vom fi desconspiraţi, vom fi obligaţi să bem! (hint: am 1,65m, slăbuţă şi port ochelari!). Doamne ajută! 😀

Printre membrii echipei- atent selecţionate- ce are menirea de a salva Pământul de la distrugere, se află Andrei Crivăţ, Visurât, Cassini, Ovi Sârb cu â din i, Laurenţiu, Groparu, Denisa, Corina, Nebuloasa şi doamna Cassini.


p.s: acest mesaj se va autodistruge în următoarele 4 milioane de secunde. vă rugăm să beţi o bere rece pentru a dezamorsa bomba!

Stiu, babele-s ok, eu sunt nebuna!

Am ajuns astăzi la Lugoj. Acceleratul Oradea-Timişoara a fost aproape gol. Un puştiulică, nu cred că avea mai mult de un an jumate, ne-a “încântat” dimineaţa cu urlete, de parcă cineva l-ar fi tăiat. Adio somn în tren! Dar per total, drumul a fost liniştit.

În trenul personal Lugoj-Timişoara, lucrurile n-au fost atât de simple. Pe lângă faptul că CFR-ul şi-a bătut joc de noi cu trenul cu etaj, jegos, pe care l-au tras la linia 6 (trenul personal de la ora 13:03 ce duce la Dr. Turnu Severin, care trece prin Lugoj), am rămas şocată de putoarea ce venea din compartimente. Babete jegoase se întindeau pe toată bancheta, scotându-şi burţile supradimensionate la înaintare.

Cele care nu se lungeau pe banchete, îşi odihneau bagajele. Deh, de ce să aibă loc şi alţii? Dă-i în plasa mea, sunt tineri, lasă-i să călătorească o oră, 2, în picioare.

Tren mai jegos ca ăla n-am mai văzut de multă vreme! Cam de anul trecut, când am fost ultima oară la Lugoj!

Nu se rentează să mergi cu acceleratul, nu de alta dar în afară de diferenţa de preţ, condiţiile sunt asemănătoare.

Din păcate, n-am avut inspiraţia de a face poze. Eram prea obosită şi nervoasă pe situaţie.

Mijloace de transport din Viena

Nu sunt o mare amatoare de maşini, preferata mea e micuta Mini Cooper. Dar în Viena am văzut multe maşini interesante, de la foarte noi la foarte vechi.

Mi-au plăcut bicicletele. Bagi fisa, ai luat bicicleta şi ai ce da la pedale prin oraş. Din fericire, am văzut destule piste pentru biciclişti, doh! Oricum e super tare ideea.

Tramvaiele vechi circulă în paralel cu cele noi, asemenea celor orădene. Eh, doar că tramvaiele austriece vechi arată foarte bine şi te poţi înţelege pe stradă cu cineva, dacă trece tramvaiul. Apropo, mi s-a părut cel puţin ciudat: reclamele de pe tramvaiele vechi nu trec de linia care delimitează geamul. Cine i-o fi învăţat pe UDMR-işti că reclama trebuie să reducă total vizibilitatea călătorului, nu ştiu.

În schimb tramvaiele Siemens din Viena sunt mai lungi şi, cineva spunea, au scaune căptuşite.

Praga, Viena – frumoasele Europei

N-am văzut Bucureştiul dar am văzut Praga, Viena şi Budapesta. N-am văzut Dunărea la noi, dar am văzut-o în Viena.

Duminică, profitând de vremea nu prea frumoasă de la Hradec Kralove, ne-am urcat în maşină cu destinaţia Praga.

Am mers direct la cetate, de unde se poate vedea o bună parte din capitala cehă. Continue reading

Back to Romania … :(

Azi dimineaţă, pe la ora 10, intram în ţară pe la vama Borş. N-am reuşit să dorm prea mult pe drum, l-am lăsat o bună bucată de drum pe bruta mică să doarmă în braţele mele. De fapt, vreme îndelungată nu mi-am mai simţit picioarele, aşa de incomod stăteam pe banchetă. Deh, prea multe bagaje şi prea multă bere …

În 4 zile am vizitat 2 capitale europene şi am trecut pe lângă alte 2.

De pe autobandă am văzut Budapesta şi Bratislava. Capitala Ungariei e imensă, cel puţin din cate am apucat să văd. Mi-au plăcut pădurile din jurul uriaşului oraş. Faţă de Bratislava, nu am văzut blocuri “comuniste”, aşa cum le numesc eu. Mă refer bineînţeles la blocurile de 10 etaje, neapărat gri şi ordonate parcă unul lângă celălalt, paralele.

Autobanda ungurilor e mai bună decât cea slovacă sau cehă. Nici nu simţi că mergi cu 160/h. Am rămas uimită când am văzut că, în afară de Borş, nici o altă vamă nu avea vameşi. Am trecut nestingheriţi prin Slovacia şi apoi prin Cehia. Bineînţeles că ne-am cumpărat vigniete pentru toate cele 4 ţări străbătute.

Apropo de autostradă şi maşini, ungurii sunt foarte disciplinaţi în trafic. Plus că n-am văzut multe Jeep-uri sau Tuareguri la unguri. Dimpotrivă, am văzut o Lada, poate mai bătrână decât mine, care rula liniştit cu 100 la oră. Ba mai mult, am văzut o Dacia papuc ce se ţinea al naibii de bine la 120 la oră. În Ungaria am văzut multe Swift-uri iar în Cehia (aşa cum era de aşteptat) multe Skoda-uri.

Satele din Ungaria par atât de aranjate, că ţi-e mai mare dragul să treci pe acolo cu maşina. În Slovacia deja se schimbă treaba. De la autostradă până la blocurile gri şi clădirile uriaşe ale fostelor fabrici comuniste, toate ar trebui să descrie un peisaj întunecat şi puţin prietenos. Dar totul arată altfel, schimbat. Parcă cineva a şters cu buretele o bună parte din cenuşiul comunist. Ei bine, slovacii (asemenea românilor) se pot mândri cu peisaje incredibile. Mă refer la pădurile de conifere şi dealurile verzi. Diferenţa faţă de români e că aproape peste tot am văzut câmpii arate sau cultivate cu porumb şi floarea soarelui.

La cehi, câteva sate mi-au amintit de România, cu şosele peticite şi case părăsite. N-aş vrea să generalizez, pentru că nu e aşa peste tot. Înspre Hradec Kralove panoramele sunt superbe: văi abrupte împădurite de foioase şi conifere. Apropo, nu prea am văzut cimitire la şosea sau cruci pe marginea drumului, nici la cehi, unguri sau slovaci.

Satele austriece m-au fermecat. Da, cel mai mult mi-a plăcut Austria. Peisajele au fost incredibile. Lanuri de floarea soarelui peste tot, podgorii de viţă de vie sau lanuri pe porumb. Oamenii de pe acolo chiar muncesc. La şantierul de la autostradă se muncea de zor. La ora 7 p.m lumea încă trebăluia pe şantier.

Când am intrat în ţară, azi dimineaţă, am rămas uimită să observ diferenţele uriaşe între români şi civilizaţie. Gunoiul de pe marginea drumului, chiar la intrarea în ţară, maşinile parcate aiurea, iarba ce creşte nestingherită peste tot, liniile albe de pe şosea par atât de şterse în comparaţie cu ce am văzut în Ungaria … Uf, ar fi multe de spus.

Mai multe despre oraşele vizitate în postul următor.