Am așteptat cu nerăbdare ziua de duminică pentru a ajunge la Negreni, la tradiționalul târg anual de vechituri. Auzisem numai de bine despre bâlciul ăsta.
Drumul până la Negreni e foarte bun. Mda, sunt serpentine (ceea ce pentru mine înseamnă rău de mașină, senzație de vomă și o față palidă), dar fără gropi..
Odată ajunși în jud. Cluj, ne-am minunat de priveliștea oferită. Pădure cât vedeai cu ochii, îmbrăcată în culorile toamnei. Superb! Puțină ceață a completat atmosfera.
Parcarea
În Negreni am intrat pe un câmp unde am văzut multe mașini. Parcare pe câmp, dirijată de câțiva localnici, probabil proprietarii terenului. Ne-au taxat cu 10 lei pentru a lăsa mașina în siguranță. N-am avut de ce ne plânge, nu a zgâriat-o nimeni, nu s-a umplut de fum, mizerie, am ieșit ușor de acolo. Cred că parcarea asta a fost singurul lucru organizat și bine pus la punct la Negreni.
Domnița ce ne-a dirijat în parcare ne-a spus să trecem linia ferată pentru a ajunge la târg. Zis și făcut! Chiar după linia ferată am trecut exact prin toaleta publică!
Târgul de vechituri din Negreni
Cum ziceam mai sus, abia am așteptat să ajung la Negreni. Dan, VinsiEu.ro, ne-a convins că trebuie să ajungem şi acolo anul acesta. Atâtea lucruri bune am auzit despre târg că deja îmi imaginam un fel de rai al cumpărăturilor.
Tarabele cu mâncare erau amestecate printre cele cu haine, multe vechituri (adică papuci luaţi de prin tomberoane, aruncați pe nailoane și țigănuși urlând în gura mare că oferă reducere), multe știfturi, lucruri jalnice, chinezării, oale și chiloți purtați! Un fel de piața de duminică dimineața din Oradea.
Peste tot erau câțiva respectabili membri ai etniei țigănești care se luau după tine să te convingă să cumperi ba un papagal care face zgomot, ba o oală, ori un cățeluș de pluș care ”uite doamna, cum plânge, nu-l iei acasă?!”. Poliţiştii, aşezaţi strategic pe pod, ne îndrumau să circulăm pe dreapta.
Îmi pare rău, dar târgul ăsta mi-a lăsat un gust amar. Nu vreau să crezi că toţi cei care aveau lucruri de vânzare erau ţigani, dimpotrivă, am văzut şi negustori amabili şi zâmbitori care aveau lucruri interesante, obiecte vechi care pot fi adevărate comori pentru colecţionari. Dar se pierdeau prin marea de bişniţari.
Ne-a fost frică să mănâncăm ceva de pe acolo așa că am ajuns la un restaurant situat la intrarea în localitate, Amfora. Acolo ne-am încălzit cu o ciorbă de burtă delicioasă. A picat excelent după plimbarea printre precupeții din Negreni.
Vom mai merge pe la Negreni? Probabil că da, dacă vom avea nevoie de lucruri vechi pe care nu le vom găsi în alte părţi.
Poze (click pe imagine pentru toată galeria foto!)