Tag Archives: zbor deasupra unui cuib de cuci

zbor deasupra unui cuib de cuci

Premiera Zbor deasupra unui cuib de cuci @ Teatrul Regina Maria Oradea

Pare-se că Oradea începe să crească nu doar prin proiectele care schimbă imaginea orașului și viețile cetățenilor (mă rog, ale multora dintre ei, că nu-i poți mulțumi pe toți), ci și prin spectacole diverse, din ce în ce mai bune. Prima dată când am văzut o piesă jucată de actorii orădeni, Tot mort, tot mort, m-am înghesuit în sala mică și cu podele scârțâitoare de la Casa de Cultură a Sindicatelor. Mi-a plăcut, deși n-a fost cel mai  fericit cadru pentru astfel de manifestări culturale.

Lucrurile par să se schimbe încet-încet. Acum teatrul e renovat, sala mare a instituției e foarte încăpătoare, din ce în ce mai mulți oameni participă la spectacolele excelente. Iar decorurile-s din ce în ce mai îndrăznețe, mai interesante.

Sâmbătă seară am fost la premiera piesei Zbor deasupra unui cuib de cuci, în regia lui Marius Oltean, sceografia Oanei Cernea, adaptarea lui Dale Wasserman (după romanul lui Ken Kesey). Deși am auzit că e un roman bun, iar filmul a fost unul de succes, recunosc rușinată (poziția ghiocel) că n-am citit nici cartea și nici n-am văzut filmul. Dar poate e mai bine așa, pentru că-n felul ăsta am fost atentă la piesă, la jocul actorilor și nu l-am avut ca termen de comparație pe celebrul (și bătrânul) Jack Nicholson.

În Oradea rolul lui Randle Patrick McMurphy e interpretat de Richard Balint (pe care-l recunosc numai după voce, oricât de deghizat ar fi. am o proastă memorie a chipurilor, însă nu uit vreodată o voce), iar sora șefă de tip „mâța blândă zgârie rău” e jucată de fantastica Ioana Dragoş Gajdo. Spun asta pentru că mi-au plăcut nespus de mult ultimele roluri în care am văzut-o, dar și pentru că a fost nominalizată la premiile Uniter pentru rolul Golde din Scripcarul pe acoperiș.

Criminalul Cartoforul McMurphy ajunge într-un spital de nebuni unde pacienții, deși nu par a fi bolnavi psihic, stau cuminți și supuși sub vocea blândă și suavă a șefei Ratched. Alege spitalul de nebuni pentru a scăpa de cele 5 luni de închisoare la care a fost condamnat. În cazul în care pacienții nu cooperează, ies la iveală ghearele de temut ale șefei. Practic am putea spune că pacienții reprezintă poporul, care deși e politicos, se teme să ia atitudine (Harding), are probleme de identitate și încredere (Cheswick), suferă de mommy issues (Billy Bibbit) și stă ca blegul când vede cum dispar tradițiile (“Șeful” Bromden, indianul tăcut). Iar sora Ratched e autoritatea supremă care știe cum să apese butoanele fiecărei părți din popor care îndrăznește să ridice privirea în altă direcție decât cea indicată de ea.

E o piesă dinamică, plină de momente de nebunie și de râsete isterice. Musai de observat rolul lui Billy Bibbit, interpretat de Ciprian Ciuciu. Iar Alexandru Rusu, „Puicuțăăă!” a completat foarte bine întregul peisaj de nebuni. Bine, de Alexandru mi-a plăcut mult și-n O scrisoare pierdută, varianta modernă, care nu-i tocmai pe gustul meu (seriously, pompoane și Christina Aguilera?!).

Ce se întâmplă după ce McMurphy realizează că nu are cum să distrugă autoritatea șefei? Se revoltă și mai tare, nu renunță! Replica „Dacă mai băgați  30 de mii de volți în mine, am să-mi bag un bec în cur, să luminez ca o instalație!” e priceless în contextul în care McMurphy constată că autoritatea nu se lasă înduplecată nici măcar după ce e sedusă! 😀

Dacă vrei să vezi piesa, te-aș sfătui să dai o fugă până la teatru să-ți cumperi bilete din timp. Nu de alta, dar se mai joacă în 8 aprilie, iar dacă mai aștepți mult, s-ar putea să nu mai găsești locuri.

Mi-am permis nesimțirea de a împrumuta o poză de pe facebook de la Ciprian Iovan (foarte reușite fotografiile!). A se observa că n-a blițuit actorii! Da, ăsta e un apropo cât un elefant de mare pentru toți ăia care folosesc blițul la spectacole în săli!

zbor deasupra unui cuib de cuci