Tag Archives: ziare

Iubiţi şi câinii vagabonzi …

Aşa spunea Mihai Constantinescu, dar probabil că pe vremea aceea problema câinilor vagabonzi nu era atât de gravă.

Am văzut campania iniţiată de Evenimentul Zilei şi o susţin întru totul. Păcat că a fost demarată după ce câinii vagabonzi au făcut alte victime.

Iubesc animalele şi aş da orice să am căsuţa mea unde să cresc vreo 2 câini şi 3 pisici. Mi-e milă să ţin un câine într-un apartament micuţ, mai ales la un program de lucru inflexibil. Mă doare când văd câini de rasă fără stăpân, colindând confuzi pe străzi sau când pisoi amărâţi sunt bătuţi cu bestialitate. Dacă iubesc animalele nu înseamnă că doresc să le văd pe stradă, umblând în haite, atacând şi semănând spaimă în lumea din jur.ciuciu.jpg

La bloc avem un câine care are grijă de cele 3-4 pisici care au supravieţuit iernii. Acum câţiva ani au venit hingherii, l-au luat, l-au castrat şi i-au dat drumul. Nu e agresiv, mai latră din când în când pe alţi câini dar dacă îi spui “Marş”, tace şi pleacă în treaba lui. Partea amuzantă e că răspunde la apelativele “Ţiţu!” sau “Pisi!”. Cu toate acestea, niciodată nu poţi să fii sigur că nu va ataca vreodată! E totuşi un animal imprevizibil!

De când a venit căldura, în jurul blocului s-au adunat tot mai mulţi câini. În fiecare seară şi noapte au “concerte”. Latră de parcă ar fi în Al Doilea Război Mondial canin. Sper să treacă hingherii să-i ducă la vreun adăpost. Mai bine prevenim decât să tratăm, nu?! Acele persoane care se bat cu cărămida în piept că iubesc animalele şi că hingherii comit un sacrilegiu atunci când adună câinii, ar trebui lăsate într-o cuşcă plină cu animale adunate de pe străzi.

Un animal fără stăpân, fără o educaţie e un animal sălbatic. Dacă îi dai de mâncare nu înseamnă că te-a adoptat, nu înseamnă că nu te va ataca vreodată. Eu am fost muşcată de un câine. Aveam 7 ani şi, spre norocul meu, cu doar 2 săptămâni înainte de nefericitul eveniment am fost vaccinată anti-tetanos la şcoală (chiar, se mai fac astfel de vaccinuri în clasa 1?). De atunci mi-e frică de câini.

Ca o comparaţie, poate puţin deplasată: aşa cum locul unui copil nu e pe stradă, aşa niciun câine nu ar trebui lăsat liber în oraş. Diferenţa e că un câine nu are de ales.

Dacă edilii oraşului Oradea tot vor să facă ceva pentru acest oraş, în loc să construiască o cruce stupidă mai bine ar investi banii într-un centru unde să fie adunaţi, castraţi şi, dacă e cazul, eutanasiaţi câinii fără stăpân. Măcar străzile vor scăpa de “pericolul” câinilor maidanezi.