Tag Archives: caragiale

la iunion birjar

Una rece, alta caldă. Teatrală

Mi-e greu să descriu într-un singur cuvânt piesa de teatru „La iunion, birjar!” pe care am văzut-o aseară. E un ghiveci puțin cam nesărat și nepiperat pentru gustul meu. Sigur, melodiile din vremea lui Caragiale, interpretate live, au fost binevenite, o pauză de respiro între scene, însă momentelor de magie nu le-am înțeles rostul. Nu în lumea lui Mamițica și-a Miței. Nu în lumea pedagogului și-a procurorului. Știu că cei doi tineri magicieni sunt talentați și sunt îndrăgiți de orădeni, dar nu am reușit să înțeleg rostul acelor scene în întregul ansamblu teatral.

Pentru mine piesa asta e fără cap și fără coadă. Pare ca și cum cineva ar fi luat schițele lui Caragiale, le-ar fi aruncat într-un blender împreună cu momente de succes din piesele cunoscute ale Teatrului Regina Maria, le-ar fi amestecat bine și-ar fi ieșit ghiveciul ăsta. Am fost tare dezamăgită aseară, după aproape 3 ore, că am asistat la așa ceva. Cu tot respectul pentru actori și dansatori (care fac o treabă bună, se străduie și se simte asta), nu recomand piesa „La iunion, birjar!”. Par prea dură? Să fi văzut ce furioasă am fost azi noapte, după ce-am ieșit de la teatru.

la iunion birjar

Rock, baby, rock!

Din fericire, vă pot recomanda o altă piesă la care să mergeți. „A douăsprezecea noapte”, varianta rock a lui Shakespeare (se joacă în această seară de la ora 19). E dinamică, are cursivitate și coerență. E o piesă în care personajele sunt bine conturate, iar noii actori ai teatrului se evidențiază, se simte influența și stilul lor. Nu știu cine a ales coloana sonoră, dar pe tot parcursul piesei n-aveam stare, picioarele mele tot se mișcau, mă îndemnau să dansez, să țopăi cu actorii pe scenă.

În „A douăsprezecea noapte” râzi cu lacrimi de Malvolio (interpretat foarte bine de Ioana Dragoș Gajdo) și de Andrew (Pavel Sîrghi), suferind alături de Viola (un rol excelent pentru Anda Tămășanu) și de Olivia (Mihaela Gherdan, frumoasă mai poate fi! în Phantom Pains e contrastul grațios al decorulului cenușiu).

Îți mai recomand să vezi Equus (Ciprian Ciuciu e nebun, joacă excelent în piesa asta, la fel ca-n Biloxi Blues. Empatizezi cu el, deși nu vrei pentru că știi că e greșit să empatizezi cu un om obsedat de cai).

Ambele fotografii sunt realizate de DeFoto.ro

a douasprezecea noapte