Tag Archives: carti pentru copii

vrajitorul din oz

Cărţile copilăriei

vrajitorul din ozDacă e 1 iunie şi dacă tot m-am lăudat că am fost cuminte (motiv pentru care am primit o bomboană Chupa Chups), să păstrăm spiritul copilăriei şi să povestim puţin de cărţile pe care le-am citit când eram de-o şchioapă (nu-s prea mare nici acum, dar tot n-am juma’ de metru). Dacă Ioana a întrebat, e frumos să-i şi răspundem, nu-i aşa? (o mai ţii minte pe Mărioara “Nu-i aşa” Murărescu?)

Prima carte pe care am citit-o pe nerăsuflate a fost Vrăjitorul din Oz. La începutul anilor ’90 aveam nişte vecini care aveau o bibliotecă impresionantă, cu multe cărţi colorate, multe poveşti şi, în general, literatură. Spun asta pentru că ai mei aveau multe cărţi tehnice, cu plante şi medicină, industrii şi scheme etc. Şi oricât de fascinant ar fi să citeşti o carte unde se explică înşurubarea unor ţevi sau pregătirea muşeţelului pentru tratament, tot mai mult m-au fermecat poveştile pentru copii. Că deh…

Ţin minte că Vrăjitorul din Oz era o carte mare, cartonată, pe o pagină era un desen, iar pe cealaltă era textul. Am fost fermecată! De altfel, cred că această primă experienţă pozitivă m-a făcut să continui să citesc. Ţin minte că în clasele primare reuşeam să lecturez aproape toate operele de pe lista de lectură obligatorie. Spun aproape pentru că locuiam departe de oraş şi nu-mi era accesibilă biblioteca municipală, aşa că împrumutam cărţi de la prieteni şi colegi de clasă.

Însă când am citit Puiul, de Barbu Ştefănescu Delavrancea, iar apoi Moartea Căprioarei de Nicolae Labiş, am fost atât de supărată, că mi-era frică să nu mai dau peste vreo poveste tristă. Aşa că citeam sfârşitul poveştii, să aflu dacă moare cineva sau ceva.

Însă mi-a trecut de îndată ce am primit Isprăvile lui Păcală, de Petre Dulfu! Cred că încă mai am pe acasă, la Lugoj, cartea. Când voi avea copii, asta va fi prima carte pe care le-o voi recomanda.

Sigur, tot în copilărie am citit Amintiri din Copilărie, de Ion Creangă şi o mulţime de legende şi basme. Ah, şi să nu uit de Legendele Olimpului de Alexandru Mitru.

În ceea ce priveşte literatura religioasă, ţin minte că bunica mi-a adus Biblia pentru copii, când auzise că iau nu ştiu câte injecţii pentru a scăpa de o răceală. Am citit-o de vreo 2 ori, dar nu m-a convins să cred în instituţia bisericii, ci mai degrabă în om.

Ţie ce cărţi ţi-au plăcut în copilărie?

foto