Tag Archives: crestini ipocriti

pescarusi pe gheata

Cuibul de viespi sau stolul de păsări proaste

Partea interesantă atunci când te muți dintr-un oraș în altul e că ai ocazia de a întâlni oameni interesanți, cu alte valori morale. Am avut de-a face cu persoane extrem de religioase, cu atei, agnostici, dar și cu pseudo-creștini. E interesant să afli perspectiva din alte tabere, dar extenuant pentru psihic. Așa că-n timp am reușit să ies din multe grupuri și grupulețe de omuleți care nu practică ceea ce predică.

Am cunoscut așa ziși creștini care evitau să înjure (mă rog, câte-un „Fuck, fuck, fuck” tot le mai scăpa), dar care nu se abțineau de la remarci răutăcioase și egoiste la adresa altora. Mai ales dacă acei „alții” nu frecventează aceeași biserică. Povestesteau de predicile pastorilor/preoților cu atâta adorație de aveam impresia că l-au prins pe Doamne-Doamne de picior în timpul discursului. Dar uitau de bunătate, de credință și de vorbele de duh de îndată ce în raza lor vizuală apărea o persoană cu alte valori, diferită de „stol”.

„Pfoaiii, cum se îmbracă asta. Pfoaiii, ce mă enervează ăla/aia/ăștia cu papucii lor. Uită-te la ei, la ce naiba s-or gândi când ies din casă în așa ceva?”, „Vaaai, eu n-am chef să fac asta azi, spune-i lui X să o facă”. „Eu să merg acolo? Dar ce-am înnebunit?”, „Io n-am de gând să fac asta, mi-e lene!”; „Ce urât e omul ăla, oare cum poate să stea femeia aia lângă el?!” etc.

Nu se rezumă doar la replici răutăcioase, ci continuă cu tot felul de bârfe, de genul „am o prietenă care știe/a auzit/a văzut etc”, vorbe pe care nu ai cum să le verifici. Dacă la biserică se spune că trebuie să fii bun, să nu-i faci rău aproapelui, atunci toate bârfele, vorbele urâte și egoiste nu intră în contradicție cu pildele creștine? Poți răni un om în mii de feluri, nu doar fizic, cât mai ales prin cuvinte prost alese. Sau asta nu se învață la biserică? 🙂

E nociv să trăiești înconjurat de astfel de oameni. E ca și cum ai trăi într-un cuib veninos de viespi. Dacă nu te înțepi, riști să te otrăvești și devii o viespe, o acritură și un om la fel de urât sufletește precum cei din cuib. Sau na, devii o pasăre proastă care stă lângă un stol de alte păsări proaste, în loc să-ți testezi limitele, să guști din plăcerile zborului de performanță. Asta ca să fac o trimitere la Pescărușul Jonathan Livingston (faină carte, recomand!).

De vreun an și ceva am renunțat la contactul cu multe cunoștințe, mai ales la acei creștini ipocriți. Evit compania persoanelor care nu văd decât urâtul și răul în orice, la cei care nu știu să critice constructiv, ci doar distructiv. Nu poți schimba ceva dacă doar distrugi prin cuvinte un concept, un ideal, un om.

Cineva îmi spunea că fiecare om are puterea de a vedea atât trăsăturile negative, cât și pe cele pozitive în orice. Doar că viața parcă e mai frumoasă și pare mai simplă dacă le vezi pe cele pozitive înaintea celor negative, echilibrându-le.

pescarusi pe gheata